C.p.cv., art.295-296, art. 975 Cod Civil
1.Prin vânzarea imobilului,debitorul si-a creat o stare de insolvabilitate,deoarece în scurt timp de la vânzarea imobilului, el nu a mai putut plati datoriile pe care deja le contractase în baza actelor încheiate cu intervenienta, anterior vânzarii imobilului.
În acest context, nu are relevanta împrejurarea ca datoriile nu erau exigibile la data înstrainarii bunului sau ca nu fusese înca declansata procedura insolventei debitorului.
Ceea ce este esential si relevant este faptul ca, prin vânzarea imobilului, debitorul si-a creat o stare de insolvabilitate si si-a micsorat activul patrimonial, dupa încheierea contractelor de leasing financiar, în baza carora si-a asumat datorii cu termene de scadenta clar stabilite, datorii pe care nu le-a mai putut achita.
Complicitatea la frauda a tertului este dovedita în primul rând, din existenta pretului mic al imobilului, de chiria lunara modica datorata de reclamant, de 300 lei pentru întregul imobil, pe o perioada de 10 ani, si relatiile dintre reclamant si SC M.H.SRL care dovedesc actiunile concurente ale acestor persoane în scopul de a scoate imobilul în litigiu de la orice executare, pentru ca acesta sa ramâna, în final, în posesia si proprietatea reclamantului.
2.Ca urmare a efectelor admiterii actiunii pauliene, actiunea în declararea simulatiei actului de adjudecare nr.12/2003, încheiat în beneficiul pârâtei N.A., cu consecinta constatarii ca reclamantul A.M.T este proprietarul imobilului, nu poate fi admisa, deoarece reclamantul nu poate fi considerat proprietarul imobilului, de vreme ce, o terta persoana, si anume intervenienta, este îndreptatita sa ignore situatia juridica creata prin contractele fictive.
Constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului ar lipsi de efecte actiunea pauliana, or ambele actiuni, atât actiunea în simulatie cât si cea pauliana, au ca scop ocrotirea tertilor de buna – credinta.
Instanta ar prejudicia pe intervenienta daca ar admite actiunea în simulatie, chiar si numai împotriva pârâtei N.A., deoarece, în afara intervenientei, toate partile au cunoscut simulatia, cu consecinta ca, efectele contractului secret nu s-au oprit la pârâta N.A., ci au continuat catre succesorii cu titlu particular, dobânditori ulteriori ai bunului imobil, succesori care au cunoscut contractul secret si carora acest contract le este opozabil. De aceea, succesorii cu titlu particular nu se pot prevala – conform contractului secret – de dreptul de proprietate asupra imobilului, deoarece ei stiau ca toate operatiunile juridice se bazeaza pe un act fictiv.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A IV A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 132/11.02.2011, dosar nr.28363/3/2008
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti la data de 8.06.2007 reclamantul A.M.T a chemat în judecata pe pârâtii N.A., S.C. BR S.R.L. si S.C. M.H.S.R.L. pentru declararea simulatiei actului de adjudecare nr.12 din 28.11.2003 încheiat pe numele adjudecatarei N.A.; sa se constate ca reclamantul este proprietarul constructiei adjudecate de N.A.; sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.130 din 21.01.2005 încheiat între pârâta N.A. în calitate de vânzator si pârâta SC B.R. SRL în calitate de cumparator, act având ca obiect imobilul adjudecat de N. Ad.a, situat în Bucuresti; sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.3305 din 15.08.2005 încheiat între SC B.R. SRL în calitate de vânzator si pârâta SC M.H. în calitate de cumparator.
În motivarea cererii reclamantul a sustinut ca între el si pârâta N.A. a intervenit o conventie prin care au stabilit ca reclamantul sa dobândeasca dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti astfel cum rezulta din actul secret depus la dosar. Ulterior, reclamantul a achitat în întregime pretul imobilului în litigiu, dobândit prin licitatie publica de N. A., dar dreptul de proprietate a intrat – conform întelegerii secrete dintre reclamant si N. A. – în patrimoniul reclamantului. N. A., stiind ca nu este proprietarul imobilului, a actionat întotdeauna în conformitate cu instructiunile reclamantului în privinta înstrainarii ulterioare a imobilului. Astfel imobilul a fost înstrainat în 2005 catre SC B. R. SRL, iar apoi catre pârâta SC M. H. SRL. Ambele contracte au avut un caracter fictiv întrucât pretul vânzarii mentionat în contract nu a fost platit în realitate, nici de catre SC B. R. SRL si nici de catre SC M. H. SRL. Aceasta situatie poate fi constatata analizând documentele contabile ale ambelor societati comerciale.
Astfel, toate actele sunt în întregime fictive, nule absolut pentru cauza falsa, iar imobilul a ramas în proprietatea reclamantului .
Reclamantul sustine ca dovada întelegerilor secrete dintre parti cu privire la fictivitatea contractelor de înstrainare poate fi dovedita prin faptul ca imobilul a ramas în posesia sa, el încheind cu ambele societati comerciale contracte de închiriere pe 10 si respectiv 20 de ani,pentru sume derizorii în raport de marimea imobilului.
La data de 29.03.2006 a intervenit în proces,în interes propriu intervenienta SC I.T.L. SA,solicitând anularea contractului de vânzare – cumparare nr.3306 din 15.08.2005 încheiat între SC M. H. SRL si SC B. R. SA cu consecinta întoarcerii bunului imobil în patrimoniul SC B. R. SA.
ntervenienta si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art.975 privind actiunea revocatorie(pauliana) si a motivat ca, actul de înstrainare a imobilului de catre SC B. R. SRL a avut ca scop fraudarea dreptului de gaj general al creditorului SC I.T.L. SA. Astfel SC B.F.t SRL si-a înstrainat singurul bun de valoare, în perioada în care avea datorii mari catre SC I.T.L.SA.
Prin sentinta civila nr.2982 din 23.05.2008 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti si-a declinat competenta pentru judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti,având în vedere valoarea imobilului situata la 22 miliarde lei vechi 22.000.00 (22.00.000 lei noi).
Prin sentinta civila nr.618 din 23.04.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a Civila a respins în totalitate cererea reclamantului;a admis cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta SC I.T.L.SA; a revocat contractul de vânzare – cumparare autentificat sub nr.3306 din 15.08.2005 încheiat între SC B.F.t SRL în calitate de vânzator si pârâta SC M.H. în calitate de cumparator.
Instanta de fond a motivat ca,în baza art.1175 Cod civil actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decât între partile contractante si succesorii lor, iar un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane, cum ar fi tertii de buna credinta.
Analizând actele depuse la dosar instanta a stabilit ca, ambele societati comerciale care au cumparat imobilul în litigiu au fost de buna – credinta la data încheierii actului, în sensul ca nu au cunoscut întelegerea secreta dintre reclamant si pârâta N.A..
Sub aspectul actiunii pauliene formulata de intervenienta SC I.T.L.SA instanta a retinut ca, actul de înstrainare a imobilului în litigiu de catre SC B.F.t SRL, catre SC M.H.SRL, a avut loc dupa contractarea unor datorii de catre SC B.F.t conform actelor de leasing financiar încheiate cu SC I.T.L.SA, iar înstrainarea imobilului, cu un pret derizoriu, în pofida scopului de principiu al unei societati comerciale de a realiza un profit, a fost o operatiune efectuata în scopul micsorarii gajului general pe care intervenienta îl avea asupra patrimoniului societatii comerciale debitoare, în frauda intereselor creditorului, pentru a-si mari starea de insolvabilitate, declarata ulterior prin procedura insolventei.
Împotriva sentintei pronuntata de Tribunalul Bucuresti au declarat apel pârâtele SC M.H.SRL (prin lichidator judiciar Societatea Insolvent IPURI Suceava) si reclamantul M. A. Ti.
Reclamantul a declarat apel pentru urmatoarele motive: a)instanta a omis a se pronunta asupra chestiunilor de fapt si de drept invocate prin notele de sedinta din data de 19.02.2009 iar sentinta este nelegala sub aspectul încalcarii normei prevazute de art.261 pct.5 Cod procedura civila; b)nu sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate ale actiunii revocatorii formulata de SC I.T.L.SA în sensul ca nu s-a dovedit ca actul atacat a creat un prejudiciu creditorului; astfel, vânzarea imobilului a avut loc în anul 2005 iar procedura insolventei SC B.F.t SRL a fost declarata în 2006; la data încheierii contractului de înstrainare a imobilului SC B.F.t SRL nu avea nici o datorie catre SC I.T.L.SA; SC B.F.t SRL nu a achitat datoriile catre SC I.T.L.SA din cauza inundatiilor din 2005, care au determinat încetarea activitatii societatii comerciale;creditorul nu a avut o creanta certa,lichida si exigibila anterioara actului atacat; sub acest ultim aspect, biletele la ordin depuse de intervenienta la dosar nu erau scadente la data înstrainarii imobilului -15.08.2005 – ci la data de 25.11.2005; c)complicitatea la frauda a tertului dobânditor nu a fost dovedita; pretul retinut de instanta ca fiind derizoriu, este cel înregistrat în registrele contabile si cel cu care fusese înstrainat imobilul în urma cu patru luni; la data vânzarii bunului imobil activul societatii vânzatoare depasea cu mult pasivul, bilantul fiind pozitiv.
Cu privire la cererea privind declararea simulatiei reclamantul a criticat sentinta sustinând ca: a)cererea trebuia solutionata numai în contradictoriu cu pârâta N.A., deoarece reclamantul nu a afirmat ca actul secret ar fi opozabil celorlalti pârâti sau intervenientului; astfel cererea în declararea simulatiei are caracter de sine statator ce vizeaza doar primul act translativ de proprietate; actul secret nu a avut caracter “pro cauza” asa cum a retinut instanta de fond; pârâta N.A. nu a contestat niciodata actul secret; în mod gresit a fost respins primul capat de cerere, în baza unor presupuneri arbitrare, care nu se întemeiaza pe nici un mijloc de proba. b)instanta nu a analizat în concret cauzele de nulitate absoluta invocate de reclamant – respectiv cauza falsa (inexistenta cauzei) – cu privire la contractele de înstrainare ulterioare si se limiteaza sa faca aprecieri cu privire la inopozabilitatea simulatiei si la cauza ilicita, nu cu privire la cauza falsa; consecinta nulitatii absolute a contractelor încheiate de SC M.H.si SC B.F.t SRL – în baza art.948 si 966 – 968 Cod civil – ar lipsi de efecte contractele de înstrainare, cu efect retroactiv, iar imobilul ar fi considerat ca existent în patrimoniul pârâtei N.A.; astfel, sanctiunea inopozabilitatii fata de terti a simulatiei, prevazute de art.1175 Cod civil, nu are nici o legatura cu efectele nulitatii, iar motivarea instantei, sub acest aspect,este straina de natura pricinii.
Împotriva sentintei pronuntate de Tribunalul Bucuresti a declarat apel si SC M.H.SRL pentru urmatoarele motive: a)prin revocarea contractului încheiat între SC B.F.t SRL si SC M.H.SRL, instanta de fond si-a contrazis propriile considerente ce au condus la solutia de respingere a cererii principale, bazata pe protectia oferita tertilor de art.1175 Cod civil ; b) la data la care SC B.F.t SRL a vândut imobilul în litigiu, societatea comerciala intervenienta SC I.T.L.SRL, nu avea împotriva pârâtei SC B.F.t SRL nici o creanta exigibila, certa si lichida, astfel ca, motivarea instantei de fond este gresita sub acest aspect; de asemenea, nu poate fi luata în considerare motivarea constând în aceea ca, înstrainarea imobilului a fost facuta în scopul fraudarii intereselor societatii creditoare SC I.T.L.SRL, deoarece din probele administrate în cauza rezulta ca deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC B.F.t SRL a avut loc la data de 5.10.2006, iar contractul de înstrainare a imobilului a fost încheiat la data de 15.08.2005.
Intimata SC I.T.L.SA a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea apelului declarat de SC M.H.SRL.
Apelul declarat de reclamantul A. M. T.împotriva sentintei va fi respins ca nefondat.
Instanta de apel a solutionat toate aspectele puse în discutie de avocatul reclamantului prin notele de sedinta din 19.02.2009 prin încheierea din 2.04.2009 (fila 548 dosar fond) când a dispus rectificarea unor erori materiale din încheierea anterioara. Hotarârea instantei de fond cuprinde motivele de fapt si de drept care au justificat concluzia finala,precum si pe cele pentru care au fost înlaturate cererile partilor. Astfel, instanta de fond a motivat pe larg atât respingerea cererilor reclamantului, cât si admiterea cererii de interventie, aspect care rezulta din lecturarea hotarârii atacate.
Conditiile de admisibilitate ale actiunii pauliene, formulata de intervenienta SC I.T.L.SA, sunt îndeplinite în speta. Astfel, conform art.975 Cod civil, creditorii pot sa atace actele viclene, facute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Prin vânzarea imobilului,debitorul si-a creat o stare de insolvabilitate,deoarece în scurt timp de la vânzarea imobilului, el nu a mai putut plati datoriile pe care deja le contractase în baza actelor încheiate cu intervenienta,anterior vânzarii imobilului. În acest context, nu are relevanta împrejurarea ca datoriile nu erau exigibile la data înstrainarii bunului sau ca nu fusese înca declansata procedura insolventei debitorului. Ceea ce este esential si relevant este faptul ca, prin vânzarea imobilului, debitorul si-a creat o stare de insolvabilitate si si-a micsorat activul patrimonial, dupa încheierea contractelor de leasing financiar, în baza carora si-a asumat datorii cu termene de scadenta clar stabilite, datorii pe care nu le-a mai putut achita.
Instanta apreciaza ca nu este o conditie legala necesara ca datoria sa fi fost exigibila la data înstrainarii imobilului, deoarece, în primul rând, art.975 Cod civil nu pune o asemenea conditie, iar exigibilitatea era certa, previzibila si inexorabila, într-un viitor apropriat, ceea ce conduce la concluzia ca bunul a fost înstrainat în frauda drepturilor creditorului, de vreme ce, la data scadentei, debitorul s-a dovedit a fi insolvabil. Debitorul putea vinde în deplina libertate si cu orice pret toate bunurile sale, cu conditia ca, la data scadentei datoriilor sale fata de terti, sa fie solvabil.
Însa, situatia de fapt a demonstrat ca debitorul nu a prevazut, în mod culpabil, sau a prevazut cu rea credinta viitorul imediat al insolvabilitatii sale – în ambele variante el fiind vinovat de încheierea actului – în frauda dreptului de gaj general al creditorului chirografar.
Nu are relevanta în speta apararea debitorului privind interventia inundatiilor din 2005. Aceasta problema priveste numai executarea obligatiei fata de creditor, conform clauzelor contractuale, iar prezenta instanta nu este sesizata cu stabilirea platii unor daune – interese pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractelor de leasing, încheiate între intervenienta si SC B.F.t SRL.
Complicitatea la frauda a tertului este dovedita în primul rând, din existenta pretului mic al imobilului (aprox.10% din valoarea lui reala) astfel cum rezulta, nu numai din expertiza extrajudiciara efectuata de expert Toma Vasile, ci si din constatarea judecatoriei, care si-a declinat competenta, retinând o valoare a imobilului de peste 2.200.000 de lei (hotarâre sustinuta si de Curtea de Apel Bucuresti prin stabilirea competentei de solutionare a unei alte cauze având ca obiect acelasi imobil – vezi fila 111 dosar apel – sentinta Curtii de Apel Bucuresti nr.44/2006).
Existenta contractului de închiriere a imobilului pentru o perioada de 10 ani în favoarea reclamantului A.M.T(fila 15 dosar fond) nu este o situatie de fapt de natura a exclude concurenta la frauda a pârâtei SC M.H.SRL, dimpotriva, chiria lunara modica datorata de reclamant, de 300 lei pentru întregul imobil, pe o perioada de 10 ani, si relatiile dintre reclamant si SC M.H.SRL (vezi fila 114 dosar judecatorie) dovedesc actiunile concurente ale acestor persoane în scopul de a scoate imobilul în litigiu de la orice executare, pentru ca acesta sa ramâna, în final, în posesia si proprietatea reclamantului. Astfel, asa cum a recunoscut si reclamantul A.M. T., toate contractele de înstrainare ale acestui imobil au fost fictive, încheiate “în conformitate cu instructiunile sale” – astfel cum a afirmat în cererea de chemare în judecata.
Instanta, este convinsa, în baza probelor administrate în cauza, ca,într-adevar,ceea ce uneste toate contractele de înstrainare este caracterul simulat, impus de reclamant, atât SC B.F.t SRL cât si SC M.H.SRL si ca ambele contracte au fost fictive. Complicitatea la frauda a SC M.H.SRL a fost dovedita atât de relatiile existente între partile contractante cât si de scopul acestor relatii contractuale fictive – scopul esential ca imobilul sa ramâna în proprietatea reclamantului .
Aceste raporturi contractuale fictive, încheiate între persoane care au urmarit un scop ocult nu pot fi opuse unei terte persoane – si anume – intervenientului SC I.T.L.SRL – care a crezut, cu buna – credinta, ca, la data încheierii raporturilor contractuale de leasing financiar cu SC B.F.t SRL, aceasta societate comerciala era proprietara unui imobil cu o valoare mare, ceea ce a reprezentat un indiciu de credibilitate în derularea afacerilor comune.
În acest context, actul de înstrainare încheiat între SC B.F.t SRL si SC M.H.SRL, prin care SC B.F.t SRL a înstrainat imobilul catre SC M.H.SRL în scopul de a scoate bunul din zona nesigura a unei posibile executari silite, nu este opozabil intervenientei SC I.T.L.SRL, astfel ca, în mod legal, în conformitate cu dispozitiile art.975 Cod civil, actul a fost desfiintat de catre instanta de fond, cu consecinta ca bunul se va întoarce în patrimoniul SC M.H.SRL ca si cum acesta nici nu ar fi fost înstrainat vreodata, urmând ca bunul sa fie utilizat în scopul unic al satisfacerii creantei SC I.T.L.SRL, deoarece actiunea pauliana formulata de aceasta societate comerciala are efecte relative, iar fata de ceilalti creditori se considera ca si când actul nici nu ar fi fost revocat. Excedentul ramas dupa satisfacerea creantei creditorului – SC I.T.L.- care a formulat actiunea pauliana, apartine tertului dobânditor, adica SC M.H.SRL.
Ca urmare a efectelor admiterii actiunii pauliene, actiunea în declararea simulatiei actului de adjudecare nr.12/2003, încheiat în beneficiul pârâtei N.A., cu consecinta constatarii ca reclamantul A.M.Teste proprietarul imobilului, nu poate fi admisa, deoarece reclamantul nu poate fi considerat proprietarul imobilului, de vreme ce, o terta persoana, si anume intervenienta, este îndreptatita sa ignore situatia juridica creata prin contractele fictive.
Astfel, reclamantul nu se poate prevala fata de tertii de buna credinta, de situatia creata prin actul secret si, de aceea, actiunea sa în declararea simulatiei – nici chiar în contradictoriu cu pârâta N.A., asa cum a cerut apelantul – reclamant în motivele de apel – nu poate fi admisa.
Aceasta deoarece, constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului ar lipsi de efecte actiunea pauliana, or ambele actiuni, atât actiunea în simulatie cât si cea pauliana, au ca scop ocrotirea tertilor de buna – credinta. Instanta ar prejudicia pe intervenienta daca ar admite actiunea în simulatie, chiar si numai împotriva pârâtei N.A., deoarece, în afara intervenientei, toate partile au cunoscut simulatia, cu consecinta ca, efectele contractului secret nu s-au oprit la pârâta N.A., ci au continuat catre succesorii cu titlu particular, dobânditori ulteriori ai bunului imobil, succesori care au cunoscut contractul secret si carora acest contract le este opozabil. De aceea, succesorii cu titlu particular nu se pot prevala – conform contractului secret – de dreptul de proprietate asupra imobilului, deoarece ei stiau ca toate operatiunile juridice se bazeaza pe un act fictiv.
În acest context, participantii la frauda nu pot beneficia de constatarea de catre instanta a existentei dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantului – prin admiterea actiunii în simulatie – deoarece, aceasta constatare ar lipsi de efecte actiunea pauliana a intervenientului, iar acesta nu ar mai putea executa silit un bun care s-ar afla în proprietatea altei persoane – constatarea simulatiei însemnând, în acest caz, înfrângerea dispozitiilor art.1175 Cod civil, potrivit carora actul simulat nu poate avea efecte împotriva altor persoane – terti de buna credinta.
În plus, prin admiterea actiunii pauliene, ale carei efecte fata de intervenient instanta deja le-a mentionat, bunul urmeaza a fi utilizat în scopul satisfacerii creantei intervenientei, astfel ca, este posibil ca bunul sa fie adjudecat, iar proprietatea asupra lui sa se transmita catre alta persoana, deoarece sanctiunea simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a operatiunii juridice fictive. De aceea, atât în ceea ce o priveste pe intervenienta, cât si pe ceilalti terti ulteriori, aparenta juridica (chiar sanctiunea prevazuta de art.1175 Cod civil pentru persoanele care au utilizat aceasta modalitate contractuala consta în aceea ca bunul imobil în litigiu va ramâne în proprietatea SC B.F.t SRL, conform actului public.
Asupra a ceea ce mai ramâne din bun, dupa îndestularea creditorului care a formulat actiunea pauliana, reclamantul poate emite pretentii, în baza actului secret împotriva oricarui contractant participant la simulatie.
În acest context,dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului nu poate fi constatat, dar instanta nu exclude posibilitatea juridica a constatarii lui ulterioare, în cazul în care, imobilul nu va fi înstrainat în cursul executarii silite pornite de intervenienta împotriva SC B.F.t SA, iar aceasta societate va ramâne în proprietatea imobilului, fiind sau devenind solvabila, în raport de creditorii sai.
Imposibilitatea juridica a constatarii nulitatii contractelor fictive – astfel cum a cerut reclamantul – este data chiar de aplicarea, în cazul sau, a sanctiunii simulatiei, si anume, a sanctiunii inopozabilitatii contractelor fictive fata de terti, si anume fata de intervenienta, care, a considerat cu buna credinta, ca bunul imobil se afla în patrimoniul SC B.F.t SRL, iar pastrarea acestei aparente înseamna chiar respingerea actiunii în constatarea simulatiei, adica respingerea recunoasterii juridice a actului fictiv si secret – în scopul ocrotirii tertilor de buna credinta.
Sanctiunea inopozabilitatii fata de terti a contractelor secrete aplicata de prima instanta reclamantului, prin respingerea actiunii sale în declararea simulatiei, are legatura cu efectele nulitatii – în pofida a ceea ce sustine reclamantul în motivele de apel – deoarece nulitatea opereaza cu efect retroactiv si are drept consecinta întoarcerea bunului imobil în patrimoniul reclamantului, ceea ce ar însemna atât încalcarea dispozitiilor art.1175 Cod civil, prin lipsirea de efecte a acestui text de lege în raport cu tertii de buna credinta, cât si lipsirea de efecte a actiunii pauliene formulata de intervenient. Astfel, admiterea actiunii pauliene are ca efect imediat si obligatoriu respingerea actiunii în simulatie, deoarece nu este posibil sa îi aperi pe terti mentinând aparenta actului public si sa constati, în acelasi timp, ca actul public este simulat. Este adevarat ca, reclamantul poate demonstra ca actul aparent este fictiv, dar în prezenta speta, astfel cum instanta deja a precizat, efectele relative ale admiterii actiunii pauliene exclud admiterea actiunii în simulatie împotriva oricarui pârât din actiunea principala, deoarece instanta nu poate constata ca imobilul este în acelasi timp atât în proprietatea reclamantului (pentru a da efecte actului secret în actiunea în simulatie) cât si în proprietatea pârâtei SC B.F.t SRL (pentru a da efecte actiunii revocatorii).
De aceea, apelul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat în baza art.296 Cod procedura civila .
Împotriva sentintei a declarat apel si pârâta SC M.H.SRL,dar instanta a raspuns deja tuturor criticilor formulate de aceasta apelanta, prin analiza primului apel luat în discutie, formulat de reclamant. Astfel, pentru motivele deja mentionate si aceasta cerere de apel va fi respinsa.
