C. proc. fisc., art. 219 alin. (1) lit. c)
Este nelegală aplicarea unei sancţiuni pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 219 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., constând în nerespectarea de către contribuabil a obligaţiei de a pune la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi alte înscrisuri necesare în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, în situaţia în care la punctul de lucru supus verificării nu era prezent decât un angajat al acesteia, iar administratorul – care deţinea în fapt documentele respective – nu era de faţă, însă le-a prezentat ulterior, dovedind astfel buna-credintă a societătii sanctionate.
7 9 9 9
Trib. Vrancea, s. com., cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 512 din 10 octombrie 2009, în Jurindex
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei, petentă SC B. 2001 SRL a solicitat, în contradictoriu cu organul de control Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale G., anularea procesului-verbal cu nr. 29 din 9 septembrie 2008, prin care a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 219 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., constând în nerespectarea de către contribuabil a obligaţiei de a pune la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri
şi alte înscrisuri necesare în vederea stabilirii stării de fapt fiscale. In motivarea plângerii, societatea petentă a arătat că deţine toate documentele prevăzute de legislaţia în vigoare în legătură cu activitatea sa comercială, iar persoana descrisă în procesul-verbal ca fiind şef de staţie nu a putut prezenta la data controlului la benzinărie documentele solicitate, deoarece se ocupă doar de contabilitatea primară şi nu are
acces decât la actele contabile. In probaţiunc, petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat, dovada comunicării acestuia, buletinul de verificarc metrologică din 30 octombrie 2007 şi tabele de calibrarc din
6 iunie 2005 şi a solicitat administrarea probei cu martorul E.N., a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată dosarului.
Legal citat, organul constatator a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, fapta fiind confirmată prin nota explicativă dată şi semnată de numitul E.N. Organul constatator a depus la dosar raportul, notă explicativă şi notă de constatare.
Instanţa a dispus din oficiu audierea ca martor a numitului F.O., a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată dosarului.
Prin sentinţa civilă nr. 1436/2009, Judecătoria Focşani a admis plângerea contravenţională, a anulat procesul-verbal de contravenţie, dispunând exonerarea de plata amenzii aplicate. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că, la data controlului, petentă deţinea actele necesare stabilirii stocului faptic de carburanţi, însă acestea nu au putut fi puse la dispoziţie de angajatul societăţii – gestionarul -, deoarece erau în posesia administratorului societăţii, care nu era prezent. Mai mult, din evaluarea actelor depuse, instanţa a reţinut că acestea au fost eliberate anterior momentului controlului de instituţiile abilitate; în aceste condiţii, urmarea socialmente periculoasă nu s-a produs şi, în consecinţă, fapta nu prezintă caracter contravenţional.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale G., apreciind-o ca nelegală şi
netemeinică. In motivarea recursului, a susţinut, în esenţă, recurenta că în mod eronat a apreciat instanţa de fond că nu s-a produs urmarea periculoasă a faptei reţinute de reprezentanţii organului constatator, deoarece la momentul controlului petentă nu a pus la dispoziţie certificatele de calibrare şi omologare a rezervoarelor de carburanţi şi nici pentru rigla gradată, fapt ce a determinat imposibilitatea stabilirii stocului faptic de carburanţi, încălcându-se astfel prevederile art. 56 alin. (1) C. proc. fisc., sancţionată potrivit art. 219 alin. (2) lit. a) din acelaşi cod.
Legal citată, petentă a fost prezentă prin administrator şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat. Verificând sentinţa prin prisma motivelor invocate, dar şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., tribunalul a reţinut că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală. Petenta-intimată a fost sancţionată pentru fapta prevăzută de art. 56 alin. (1) C. proc. fisc., respectiv că nu a pus la dispoziţia reprezentanţilor organului de control certificatele de calibrare pentru rezervoarele de carburanţi şi nici pentru rigla gradată de măsurare a nive
lului de carburanţi, fapt ce a dus la imposibilitatea stabilirii stocului faptic de carburant. Dispoziţiile art. 56 alin. (1) prevăd: „în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe etc.” S-a mai reţinut că în momentul efectuării controlului la punctul de lucru din com. E., jud. V., al societăţii petente, era prezent E.N., căruia i s-au solicitat actele; aşa cum rezultă din declaraţia dată în faţa instanţei, acesta deservea punctul de lucru – staţia de benzină -, însă nu era reprezentantul societăţii şi, ca urmare, nu avea asupra sa actele solicitate. Că este aşa rezultă din chiar petitul plângerii formulate de petentă SC B. 2001 SRL, împrejurare de altfel necontestată nici de recurentă.
In consecinţă, obligaţia de a pune la dispoziţia organului de control actele solicitate revine contribuabilului, astfel cum dispune textul de lege, în speţă petentă, prin reprezentant legal, şi nu prin angajatul societăţii E.N.
Organul constatator, în timpul exercitării atribuţiilor sale, trebuie să respecte dispoziţiile legale şi să dea dovadă de bună-credinţă şi, cu atât mai mult cu cât controlul nu era efectuat la sediul societăţii, ci la un punct de lucru, să dea posibilitatea petentei să depună actele solicitate. Din nota explicativă luată numitului E.N., dar şi nota de constatare nu rezultă că a efectuat demersuri în acest sens, ci dimpotrivă. La dosar există actcle în copic pretinse de organul constatator şi, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, acestea nu au fost emise ulterior momentului controlului, ci anterior, astfel că la data controlului acestea existau, însă nu au fost puse la dispoziţia organului de control, fiind în posesia administratorului societăţii.
In sprijinul celor relevate, respectiv a bunei-credinţe şi respectării dispoziţiilor legale în exercitarea atribuţiilor intimatei, instanţa a reţinut şi depoziţia martorului care a semnat procesul-verbal de constatare, F.O., care era agent de pază la sediul E. din Focşani, dar în momentul efectuării controlului nu era prezent la punctul de lucru; semnarea actului de control a avut loc într-un birou la sediul din Focşani.
In consecinţă, nu se poate reţine în sarcina petentului că nu a respectat obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 56 alin. (1) C. proc. fisc., ca urmare nici existenţa faptei contravenţionale ca atare. Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat recursul ca nefondat şi l-a respins, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
