Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum, şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere atunci când “după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Nu sunt îndeplinite condiţiile prev de art. 322 pct 5 c.pr.civ , întrucât adresele de care face vorbire revizuentul nu întrunesc condiţiile prevăzute de text, respectiv să fi fost nou descoperite după pronunţarea sentinţei, din cauze mai presus de voinţa părţilor, ori să fi fost reţinute de partea potrivnică, din moment ce acestea au fost emise la cererea revizuentului, iar nu „reţinute” de intimată.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisurile invocate nu pot fi considerate înscris nou care să nu fi putut fi prezentat instanţei de fond dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuentului, în accepţiunea Codului de procedură civilă, cerinţa dovedirii împrejurării mai presus de voinţa părţii pentru înfăţişarea actului nefiind aşadar îndeplinită.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 113 din 21 martie 2011
