Sentinţa civilă nr. 992/9 aprilie 2010
Raporturile juridice civile sunt esenţialmente guvernate de principiul disponibilităţii, părţilor revenindu-le rolul de a hotărî asupra sorţii unui anumit proces civil, atât în ceea ce priveşte declanşarea acestuia, cât şi în ceea ce priveşte stingerea sa. Prin urmare, dispoziţiile art. 245 c ind.1) C.pr.pen. nu sunt de natură a determina inaplicabilitatea dispoziţiilor deciziei în interesul legii nr. XV din 21.11.2005, soluţia dată rămânând în vigoare.
Astfel, aceste din urmă dispoziţii ale Codului de procedură penală trebuie citite cu luarea în considerare a principiului disponibilităţii şi în mod sistematic, în corelaţie şi cu dispoziţiile art. 45 din Codul de procedură civilă. În acest sens, instanţa consideră că interpretarea corectă a art. 245 c ind.1) C.pr.pen. este în sensul că procurorul dispune asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris doar în situaţiile expres enumerate în cuprinsul art. 45 din Codul de procedură civilă.
În situaţia în care titularul cererii nu se încadrează între persoanele enumerate la art. 45 alin. 1 din (minorii, persoanele puse sub interdicţie şi cele dispărute), pentru care, potrivit Deciziei în interesul legii nr. XV din. 21.11.2005, calitatea procesuală activă pentru formularea acţiunii în anulare aparţine şi procurorului, acesta nu are calitate procesuală activă pentru formularea cererii în anulare, astfel că, dacă titularul cererii nu înţelege să îşi însuşească cererea formulată de Ministerul Public, aceasta urmează a fi respinsă ca fiind introdusă de către o persoană fără calitatea procesuală activă.
