în data de 28.09.2000, cetăţeanul sirian G.Q. a sesizat Serviciul de combatere a crimei organizate din cadrul D.G.P.M.B., pentru faptul că numitul T.A., în schimbul
sumei de 300 dolari SUA şi atribuindu-şi calităţi mincinoase, respectiv de lucrător de poliţie, i-a aplicat pe paşaport două vize de şedere temporară în România, care i s-au părut a nu fi autentice.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 C. pen., precum şi complicitate la folosirea instrumentelor oficiale false prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. şi a art. 37 lit. b C. pen.
In faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că prin intermediul unui prieten a obţinut două vize de şedere în România pentru partea vătămată, însă nu a recunoscut că s-ar fi pretins lucrător de poliţie, vizele fiind aplicate pe paşaport de o altă persoană. Declaraţiile au fost menţinute în faţa instanţei de judecată.
Prin sentinţa penală nr. 2199 din 30.10.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti (dosar nr. 24302/2000), inculpatul T.A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în detenţie.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată de partea civilă G.Q., considerându-se că nu a făcut nici o dovadă în sensul că ar fi suferit vreun prejudiciu.
în baza art. 348 şi 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea paşaportului seria JS nr. 3298236.
Apelul şi recursul declarate de inculpat au fost respinse prin decizia penală nr. 51 din 14.01.2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a Il-a penală şi, respectiv, decizia penală nr. 491 din 19.03.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a Il-a penală.
Partea civilă G.Q. nu a exercitat căile de atac ordinare (apelul şi recursul) împotriva sentinţei menţionate.
în data de 11.06.2002 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, contestaţia la formulată de G.Q., în legătură cu executarea dispozitivului sentinţei penale nr. 2199/2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 491/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul eliberării de la dosarul cauzei a paşaportului seria JS nr. 3298236, emis de autorităţile siriene pe numele său.
Prin sentinţa penală nr. 1240 din 8.07.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti (dosar nr. 9158/2002), în temeiul art. 461 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare.
Contestatorul G.Q. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 1240/2002 şi acesta a fost admis prin decizia penală nr. 1470 din 16.09.2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală (dosar nr. 4435/2002), dispunându-se următoarele.
Sentinţa penală nr. 2199/2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost desfiinţată în parte şi, în baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea vizelor de şedere temporară în România nr. 3979453 de la fila 22, precum şi nr. 467598 de la fila 23 din paşaportul seria nr. JS nr. 3298236.
Trib. Bucureşti – Secţia Ipenală, decizia penală nr. 1470 din 16.09.2002
Notă: Prin sentinţa penală nr. 2199/2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus în mod greşit anularea paşaportului seria JS nr. 3298236, aparţinând părţii civile G.Q. Dispoziţia a şi fost pusă în executare, fiind efectuate menţiunile corespunzătoare pe toate filele paşaportului.
Este adevărat că împotriva sentinţei nu a declarat apel şi recurs inculpatul. Nici parchetul şi nici partea civilă nu au declarat apel, instanţele de control judiciar neavând posibilitatea de a modifica sentinţa sub acest aspect.
Oricum, instanţa nu a aplicat dispoziţiile art. 445 alin. 4 C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul în care este necesar ca despre înscrisul declarat fals să se facă menţiune în scriptele unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., i se trimite acesteia o copie de pe hotărâre.
G.Q. s-a adresat autorităţilor emitente siriene, care au refuzat eliberarea unui alt paşaport, întrucât paşaportul nr. 3298236 era încă valabil şi se afla la dosarul cauzei în care a avut calitatea de parte vătămată.
Paşaportul valabil emis de autorităţile siriene nu putea face obiectul desfiinţării totale de către instanţă, în baza art. 348 C. proc. pen.
Instanţa de fond trebuie să dispună anularea vizelor de şedere temporară, urmând a se face menţiune despre falsificarea actului numai pe filele care conţineau falsul. în această situaţie, instanţa trebuia să dispună şi restituirea înscrisului oficial parţial falsificat către partea vătămată şi să aplice dispoziţiile art. 445 alin. 4 C. proc. pen. De altfel, eroarea a fost corectată pe calea contestaţiei la executare de către instanţa de apel.
Instanţa care a admis contestaţia la executare nu şi-a motivat însă în drept soluţia, ori eventuala „nelămurire” ivită (art. 461 lit. c C. proc. pen.) trebuia să aibă în vedere limitele în care hotărârea care se execută, şi nu valabilitatea ei în ce priveşte textele de lege şi principiile aplicate, iar celelalte cazuri în care se putea face contestaţie la executare (art. 461 lit. a, b şi d C. proc. pen.) nu erau aplicabile în speţă.