Potrivit Legii audiovizualului nr. 502/2004, sancţiunile pentru nerespectarea prevederilor normative în materie se aplică prin decizii adoptate de membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului în cvorumul prevăzut de respectiva lege, care instituie un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în materia contravenţiilor.
C.A. Bucureşti, s. a Vlll-a cont. adm. şi fisc., dec. nr. 634 din 15 martie 2006
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18 ianuarie 2006, reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a contestat decizia nr. 5 din 5 ianuarie 2006, emisă de pârât, solicitând în principal constatarea nulităţii acesteia, iar în subsidiar desfiinţarea ca netemeinică şi nelegală şi exonerarea de la plata sumei de 5.000 lei sau reducerea cuantumului amenzii la minimul prevăzut de lege. Reclamanta a solicitat şi suspendarea executării deciziei atacate, până la soluţionarea irevocabilă a
cauzei. In motivare, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 5 din 5 ianuarie 2006, emisă de pârât, i-a fost aplicată o sancţiune contravenţională în cuantum de 5.000 lei, apreciindu-se că a încălcat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, coroborate cu cele ale art. 11 din decizia C.N.A. nr. 519/2005 privind asigurarea informării corecte şi a pluralismului. Reclamanta, în ceea ce priveşte forma deciziei atacate, a invocat nulitatea absolută a acesteia, apreciind că, deşi Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în materie, reglementând conţinutul deciziilor – deci fondul acestora în ceea ce priveşte forma, nefiind îndestulătoare, este completată cu dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, sens în care invocă art. 93 alin. (3) raportat la alin. (1) din Legea nr. 504/2002, reclamanta arătând că deciziile C.N.A. trebuie să arate, sub sancţiunea nulităţii, instanţa la care se atacă decizia şi termenul, reprezentantul persoanei juridice şi datele de identificare ale acestuia, cum prevede O.G. nr. 2/2001, sub sancţiunea nulităţii, iar în decizia atacată, prin care s-a stabilit că a fost săvârşită o
faptă ce constituie contravenţie şi a fost aplicată o sancţiune, nu apar nici numărul de înmatriculare la nici codul unic de înregistrare, nici numele vreunui reprezentant al societăţii sau datele sale de identificare şi nici termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune contestaţia, ceea ce atrage nulitatea deciziei. Reclamanta a mai menţionat că în niciun text din Legea nr. 504/2002 nu se prevede că faptelor contravenţionale constatate de C.N.A. nu le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, ceea ce conduce la aprecierea că, nefiind stipulat în mod expres acest aspect, se impune coroborarea dispoziţiilor Legii nr. 504/2002 cu cele ale
O.G. nr. 2/2001 în ce priveşte forma deciziei, motive pentru care reclamanta apreciază că s-au încălcat dispoziţiile imperative ale art. 16 alin. (1) şi (6) din O.G. nr. 2/2001, solicitând constatarea nulităţii deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului.
In ceea ce priveşte fondul deciziei atacate, reclamanta a invocat nelegalitatea şi netemeinicia deciziei C.N.A. nr. 5 din 5 ianuarie 2006. Reclamanta a arătat că decizia este nelegală, întrucât, prin ea a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 5.000 Iei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 coroborate cu cele ale art. 11 din decizia C.N.A. nr. 519/2005, însă, în raport de prevederile art. 16 din decizia normativă a C.N.A. nr. 519/2005, încălcarea de către radiodifuzori a prevederilor acestei decizii se sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 91 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora C.N.A. era obligat să emită în primă fază o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate şi, doar dacă radiodifuzorul nu intra în legalitate în condiţiile stabilite prin somaţie sau încălca din nou aceste prevederi, s-ar fi putut aplica amenda contravenţională. Reclamanta a mai arătat că apreciază că decizia C.N.A. nr. 5 din 5 ianuarie 2006 este netemeinică, întrucât sancţiunea a fost aplicată reţinându-se faptul că în emisiunea „D.D.D.”, difuzată în ziua de 19 decembrie 2005, invitatul a informat publicul în legătură cu faptul că în data de 26 sau 27 decembrie 2005 va avea loc un cutremur de intensitate mare, ce ar putea afecta şi ţara noastră, însă emisiunea incriminată de C.N.A. a fost consecinţa intervenţiilor anterioare televizate pe diverse posturi de televiziune ale directorului Institutului de Fizică a Pământului, ce avertizau despre ciclicitatea cutremurelor şi despre iminenţa producerii în ţara noastră a unui cutremur similar celui din 1977, iar faptul că invitatul emisiunii incriminate a vorbit despre un cutremur ce va avea loc „în Turcia,
Irak, Iran (…), undeva la ieşire la mare cum rezultă din analiza raportului de monitorizare în întregul său, nu atrage aplicarea dispoziţiilor invocate de C.N.A., deoarece, prin modalitatea de prezentare a informaţiilor – iminenţa unui cutremur în general nu se poate aprecia că radiodifuzorul se face vinovat de nerespectarea legislaţiei în materie de audiovizual, câtă vreme nu s-a vorbit despre iminenţa unui cutremur în ţara noastră, iar autorităţile competente au prezentat în numeroase rânduri opinia lor cu privire la activitatea seismologică a anului 2006.
Reclamanta a solicitat şi suspendarea efectelor deciziei C.N.A. nr. 5 din 5 ianuarie 2006 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, cu motivarea că, fiind o televiziune privată mică, ce se finanţează prin surse proprii destul de limitate, sancţiunea amenzii/pecuniară de 5.000 lei reprezintă o sumă considerabilă pentru puterea sa financiară, care i-ar putea produce perturbări în fragilul echilibru economic.
In drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 504/2002 a audiovizualului, modificată şi completată.
Pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantei, respectiv a cererii de suspendare a deciziei atacate, şi a depus la dosar, în copie certificată, raportul de monitorizare.
Prin încheierea de şedinţă din 15 februarie 2006, capătul de cerere din acţiunea reclamantei privind suspendarea executării deciziei C.N.A. nr. 5 din 5 ianuarie 2006 a fost respins ca neîntemeiat, nefiind întrunite condiţiile art. 14 alin. (1) la care face trimitere art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Curtea, analizând actele dosarului şi susţinerile formulate, în raport de prevederile normative aplicabile, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, pe toate capetele de cerere, pentru următoarele considerente: prin actul administrativ dedus judecăţii, pentru motivele arătate în considerentele deciziei, decizia C.N.A. nr. 5 din 5 ianuarie 2006, reclamantei i s-a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 11 din decizia C.N.A. nr. 519/2006 privind asigurarea informării corecte şi a pluralismului. Curtea a respins susţinerile reclamantei privind constatarea nulităţii actului administrativ dedus judecăţii, întrucât deciziile autorităţii de audiovizual sunt acte administrative de autoritate, forma şi conţinutul acestora fiind reglementate de Legea audiovizualului, carc derogă de la dreptul comun în materia contravenţiilor şi nu face
trimitere expresă la cadrul normativ în materia contravenţiilor, O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, decât în situaţia contravenţiilor constatate de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, conform art. 94 din Legea audiovizualului, or, în speţă, fapta contravenţională a fost reţinută în sarcina reclamantei de către C.N.A., ca urmare a analizării raportului de monitorizare întocmit în baza sesizării înregistrate la C.N.A. sub nr. 16243 din 27 decembrie 2005 în legătură cu emisiunea „D.D.D.”, ediţia din 19 decembrie 2005, difuzată de postul de televiziune O.T. aparţinând radiodifuzorului SC O.T. SRL, nefiind incidente dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, respectiv condiţiile prevăzute la art. 16 alin. (1) şi (6) din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispoziţiilor Legii audiovizualului, sancţiunile se aplică prin decizii adoptate de membrii C.N.A., în cvorumul prevăzut şi sancţiunile pentru încălcarea dispoziţiilor normative în materie de audiovizual, nefiind deci aplicate de un agent constatator, prin Legea audiovizualului instituindu-se un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun contravenţiilor din domeniul audiovizualului; în speţă rezultă că cerinţele Legii audiovizualului au fost respectate. Astfel, Legea nr. 504/2002, în baza căreia C.N.A. a emis decizia atacată, nu prevede obligativitatea inserării menţiunilor specificate de reclamantă (numai înmatricularea la Registrul Comerţului, cod unic de înregistrare, numele reprezentantului, cu datele de identificare) şi nici cele privitoare la termenul şi condiţiile în care decizia de sancţionare poate fi atacată, acestea fiind prevăzute la art. 93 şi art. 94 din Legea audiovizualului, iar decizia de sancţionare are regimul unui act administrativ de autoritate, ce poate fi atacat în condiţiile legii speciale şi ale Legii contenciosului administrativ, conţinând elementele de identificare ale radiodifuzorului, licenţa audiovizuală şi decizia de autorizare, susţinerile reclamantei fiind neîntemeiate.
Pârâtul C.N.A. a avut în vedere criteriile de individualizare a sancţiunii şi a apreciat corect, în raport de dispoziţiile normative în materie, reţinându-se că prezentarea unor astfel de informaţii poate crea o stare de panică în rândul populaţiei – putând afecta starea de sănătate a unor persoane sensibile -, susţinerile reclamantei în sensul diminuării către minimum a amenzii fiind nefondate.
Prin urmare, reţinându-se că actul administrativ atacat este temeinic şi legal, curtea a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
