CONTESTAŢIE DE ANULARE. Invocarea unor greşeli de ju­decată şi nu a unor greşeli materiale, de ordin procedural. Inadmisibilitatea cenzurării de către aceeaşi instanţă a eventualelor greşeli de judecată

Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 218 din 2 februarie 1998 (dosar nr. 1298/1997)

Potrivit art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, “hotărârile instan­ţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este re­zultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau ad- miţându-1 numaijn parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din moti­vele de casare”. în sensul textului citat mai sus, “greşeală materială” înseam­

nă greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba des­pre acea greşeală pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.

Legea are în vedere greşeli materiale de ordin procedural, în această cate­gorie intrând greşelile comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosa­rului cauzei. Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care deschid calea con­testaţiei în anulare sunt greşeli de fapt, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispoziţiilor legale.

în speţă, aşa cum rezultă evident din formularea motivului invocat, con- testatorul critică în fond soluţia dată de Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.) – Secţia de contencios administrativ şi cere ca pe această cale să se modifice soluţia în sensul evocării fondului şi respingerii recursurilor îndreptate împotriva sentinţei nr. 422 din 23 mai 1996 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia conten­cios administrativ.

Critica este deci în legătură cu aprecierea probelor administrate şi a situa­ţiilor de fapt ale cauzei, astfel cum au fost reţinute prin decizia a cărei anulare se solicită. Or, instanţa a avut în vedere întreg ansamblu probator, însă faptul că probele nu au fost detaliate fiecare în parte nu constituie o eroare mate­rială.

în această situaţie, nu pot fi aplicabile prevederile art. 318 din care se referă la erori materiale evidente în legătură cu as­pectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită a unui recurs ca netimbrat sau ca făcut de un man­datar fără calitate şi alte situaţii asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului şi o reapreciere a probelor.

Pentru aceste motive, contestaţia în anulare se respinge ca nefondată.