Lipsa calităţii de subiect activ al contravenţiei a societăţii care comercializează produse în calitate de reprezentant convenţional
O.G. nr. 20/1992, art. 3 C. proc. fisc., art. 56, art. 219 alin. (2) lit. a)
Conform dispoziţiilor procesual fiscale, o condiţie esenţială de care depinde întrunirea tuturor elementelor constitutive ale contravenţiei este calitatea de contribuabil a agentului economic a cărui
activitate are ca obiect mijloacele de măsurare şi măsurările care sunt utilizate în domenii de interes public. Noţiunea de „contribuabil” defineşte acele categorii de persoane care desfăşoară activităţi economice şi care sunt obligate la suportarea unor taxe şi impozite prevăzute de lege în strânsă legătură cu această activitate.
Prin procesul-verbal contestat, petentă a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 3 din O.G. nr. 20/1992 şi art. 219 alin. (2) lit. a) raportat la art. 56 C. proc. fisc., fapta reţinută în sarcina sa fiind aceea că nu a prezentat buletinul de verificare metrologică a riglei gradate pentru măsurarea nivelului de carburant din rezervoare. Activitatea de comercializare a produselor energetice cade în sarcina contravenientei, însă sancţiunea dispusă prin procesul-verbal contestat a fost aplicată nu pentru activităţi legate de comercializarea în sine a carburanţilor, ci pentru că nu a fost prezentat buletinul de verificare metrologică a riglei de măsurare a carburantului, care face parte din inventarul unităţii şi aparţine societăţii comerciale care are calitatea de proprietar/locator al staţiei de distribuţie a carburanţilor, întrucât organele sale au săvârşit fapta calificată drept contravenţie, petentă neavând decât calitatea de reprezentant convenţional al acesteia.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 838/R/2009, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 7625 din 18 noiembrie 2008, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis plângerea formulată de petentă SC P.S. SRL în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, a anulat procesul-verbal de contravenţie seria ANV (206) nr. 0142756 din 22 august 2008, a dispus restituirea amenzii achitate de petentă prin OP din 26 august 2008, în cuantum de 12.500 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ şi a obligat intimatele la plata cătrc petentă a sumei de 2.975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prima instanţă a constatat că prin procesul-verbal contestat petentă a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de
27.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 3 din O.G. nr. 20/1992 şi art. 219 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, fapta reţinută în sarcina sa fiind aceea că nu a prezentat buletin de verificarc metrologică a riglei gradate pentru măsurarea nivelului de carburant din rezervoare. Instanţa de fond analizat, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea şi temei
nicia procesului-verbal, pornind de la definiţia pe care legiuitorul a
dat-o contravenţiei prin art. 1 din O.G. nr. 2/2001. In acest context, instanţa a constatat că cele două texte legale reţinute de agenţii constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancţionarea faptei constatate drept contravenţie, respectiv art. 3 din O.G. nr. 20/1992 şi art. 219 lit. a) din O.G. nr. 92/2003 erau în vigoare la data comiterii faptei, iar fapta comisă de petentă, constând în neprezentarea buletinului de verificare metrologică a riglei gradate pentru măsurarea nivelului de carburanţi în rezervoare, ar putea fi încadrată la art. 3 din O.G. nr. 20/1992 şi sancţionată prin art. 56 coroborat cu art. 219 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 92/2003.
Din analiza prevederilor celor două texte citate instanţa a reţinut însă că o condiţie esenţială de care depinde întrunirea tuturor elementelor constitutive ale contravenţiei este calitatea de contribuabil a agentului economic a cărui activitate are ca obiect mijloace de măsurare şi măsurările care sunt utilizate în domenii de interes public. Or, noţiunea de „contribuabil” defineşte acele categorii de persoane care desfaşoară activităţi economice şi care sunt obligate la suportarea unor taxe şi impozite prevăzute de lege în strânsă legătură cu această activitate. Din analiza materialului probator administrat instanţa de fond a reţinut că petentă din prezenta cauză nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcina sa, această calitate având-o SC P. SA, în calitate de comitent, aşa cum rezultă din convenţia încheiată între SC P. SA, în calitate de comitent, şi petentă SC P.S. SRL, în calitate de partener.
A mai reţinut instanţa de fond că, în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi, agentul trebuie să îndeplinească obligaţiile ce decurg din împuternicirea ce îi este dată, personal sau prin prepuşii săi, în conformitate cu instrucţiunile primite şi în scopul realizării intereselor comitentului, astfel că petentă nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenţiei reţinute în sarcina sa.
Potrivit aprecierii instanţei de fond, uzând şi de criteriul expresiei folosite de legiuitor, în speţă trebuia angajată răspunderea SC P. SA, în calitate de proprietar/locator al staţiei de distribuţie a carburanţilor, întrucât organele sale au săvârşit fapta calificată drept contravenţie, petentă neavând decât calitatea de reprezentant convenţional al acesteia. Ţinând seama şi de obiectul de activitate al SC P. SA, instanţa a reţinut că petenta nu avea autorizarea comitentului de a-1 reprezenta în
operaţiunile de verificarc a activităţii proprii. In consecinţă, prima
instanţă a considcrat că procesul-verbal de constatare a contravenţiei, care a indicat în mod greşit denumirea contravenientului persoana juridică, este lovit de nulitate absolută, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs intimata Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru
Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti. In motivarea cererii sale, recurenta a susţinut că, prin convenţia încheiată la data de 28 februarie 2006 între SC P. SA şi SC P.S. SRL, comitentul s-a obligat să transmită dreptul de utilizare a staţiei partenerului, iar partenerul să îndeplinească activităţile şi tranzacţiile comerciale legate de unitatea pentru comercializarea combustibilului, partenerul fiind autorizat (potrivit secţiunii 3.02 privind scopul autorizării) să reprezinte comitentul în faţa autorităţilor locale sau a altor autorităţi cu privire la menţinerea şi îndeplinirea condiţiilor de valabilitate a tuturor licenţelor, respectiv a avizelor şi autorizaţiilor necesare pentru desfăşurarea activităţilor de comercializare. Recurenta a susţinut că art. 56 alin. (1) C. proc. fisc. prevede obligaţia agentului economic de a pune la dispoziţia organului fiscal registre, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, iar ceea ce interesează organul de control este cantitatea de combustibil existentă în fapt în acel loc, deci supusă comercializării, pentru a determina situa-
ţia exactă a accizei. întrucât această obligaţie o au comercianţii, iar în cazul de faţă activitatea de comercializare a produselor energetice este în sarcina SC P.S. SRL, aceasta avea obligaţia să furnizeze date şi documente în orice moment şi la orice oră cu privire la stocul de combustibil organelor fiscale, astfel că în mod corect a reţinut agentul constatator că petentă avea această obligaţie.
Intimata SC P.S. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile aduse sentinţei civile recurate, dar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041
C. proc. civ., tribunalul a apreciat că recursul nu este fondat. In mod corect a reţinut instanţa de fond că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate, în condiţiile în care s-a reţinut greşit de către agentul constatator că intimata-petentă ar fi avut obligaţia de a prezenta organului de control buletinul de verificare metrologică a liniei gradate pentru măsurarea nivelului de carburanţi în rezervoare. Aşa cum rezultă din prevederile convenţiei pentru operarea staţiei de distribuţie
a carburanţilor, încheiată între SC P. SA, în calitate de comitent, şi SC P.S. SRL, în calitate de partener (administrator), care, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, reprezintă în realitate un contract de agent comercial, aşa cum este reglementat de Legea nr. 509/2002, obligaţiile asumate de către partener privesc doar vânzarea de bunuri şi servicii în legătură cu unitatea pentru comercializarea carburantului, astfel că răspunderea contravenţională a sa nu poate fi stabilită decât în legătură cu această activitate. La secţiunea 10.11 a convenţiei s-a prevăzut că „Partenerul admite şi confirmă că are cunoştinţă că staţia de distribuţie a carburanţilor şi întregul inventar al materialelor şi carburantului reprezintă proprietatea comitentului până când acestea sunt vândute clientului sau utilizate în procesul de comercializare a serviciilor către clienţi”, dispoziţii în raport de care se apreciază că, în calitate de proprietar al întregului inventar al materialului şi carburantului, SC P. SA este direct implicată şi în activitatea de măsurare, deci şi în ceea ce priveşte mijloacele de măsurare utilizate, într-un domeniu de interes public care afectează viaţa cetăţenilor.
Articolul III din convenţie, care clarifică natura relaţiei dintre comitent şi partener ca fiind un raport de „agent economic”, prevede la secţiunea 3.01. lit. c) că operaţiunile comerciale specifice şi orice alte actc legale pe carc partenerul va fi autorizat să le execute în numele şi în contul comitentului vor fi specificate în şi autorizarea pentru aceste tranzacţii va fi făcută pe baza unei împuterniciri întocmite de către comitent şi purtând semnătura autentificată a comitentului”. Or, nu rezultă de nicăicri că partenerul a fost autorizat, în condiţiile mai sus redate, să cxecute operaţiuni legate de mijloacele de măsurare utilizate. Acestea aparţin unităţii, care este proprietatea comitentului, iar partenerul nu a fost autorizat decât să le utilizeze, astfel că obligaţia supunerii acestora controlului metrologic legal aparţine comitentului.
Este adevărat că, aşa cum a susţinut recurenta, activitatea de comercializare a produselor energetice cade în sarcina SC P.S. SRL, însă sancţiunea dispusă prin procesul-verbal contestat a fost aplicată nu pentru activităţi legate de comercializarea în sine a carburanţilor, ci pentru că nu a fost prezentat buletinul de verificare metrologică a riglei de măsurare a carburantului, care face parte din inventarul unităţii şi aparţine, aşa cum s-a reţinut mai sus, comitentului.
Apreciind că în mod corect a reţinut instanţa de fond că obligaţia legală de a pune la dispoziţia organului revenea SC P. SA, şi nu petentei, şi că sentinţa civilă recurată prin care a fost anulat procesul-verbal
de constatare în raport de dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 este legală şi temeinică, iar în cauză nu subzistă niciunul dintre motivele de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a respins recursul ca nefondat.
