Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 539 din 3 martie 1998 (dosar nr. 1379/1993)
în conformitate cu dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/din 23 iulie 1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, ale Codului familiei, aleLegii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi ale Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 – 30 iunie 1993 potfi atacate cu recursul prevăzut în acea lege de către părţile interesate, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a aceleiaşi legi.
Raţiunea acestei dispoziţii cu caracter tranzitoriu trebuie înţeleasă şi aplicată în raport şi cu dispoziţiile art. V alin. 3 din sus citata lege, care prevăd
că recursurile ordinare, cu excepţia recursului în materia contenciosului administrativ, vor fi considerate apeluri.
Prin urmare, în materie de contencios administrativ, prin derogare de la regimul de drept comun instituit prin Legea nr. 59/1993, recursurile ordinare nefiind considerate, prin efectul legii, apeluri, în respectivele cauze nu se poate interjecta o nouă cale de atac cu funcţie de recurs. Această reglementare este, de altfel, în acord cu economia materiei căilor de atac instituită prin Legea nr. 29/1990.
Trebuie subliniat, în plus, că hotărârile Curţii Supreme de Justiţie, în raport de depoziţiile art. 4 din şi ale art. 21 din Legea Curţii Supreme de Justiţie, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, astfel încât, nici din acest punct de vedere, cel de-al doilea recurs introdus în cauză nu este admisibil.
