Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia tir. 73 din 19 ianuarie 1998 (dosar nr. 1611/1997)
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Legea nr. 2/1995 nu modifică dispoziţiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 3/1977, în ceea ce priveşte pensionarea la cerere, ci este o reglementare cu caracter special, deci de strictă interpretare, prin care se instituie posibilitatea pensionării la cerere şi înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani (în cazul bărbaţilor), dacă sunt întrunite şi celelalte condiţii împuse prin aceeaşi lege specială. Or, potrivit actelor de la dosar şi chiar susţinerilor reclamantului, el nu întruneşte cerinţele impuse de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 2/1995, nefiind în situaţia de a fi
beneficiat de ajutor de şomaj sau de alocaţie de sprijin pe durata maximă prevăzută de lege şi nici nu se pune problema că nu realizează venituri salariale.
Aşa fiind, reclamantului nu îi erau aplicabile dispoziţiile derogatorii prevăzute de Legea nr. 2/1995.
Ca urmare, rezultă că prin refuzul de pensionare la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, reclamantului nu i s-au încălcat drepturi recunoscute de lege şi deci nu se impunea anularea actelor emise de către Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Dolj.
De aceea, urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa atacată şi în fond a se respinge acţiunea.
