Prin decizia civila nr. 612 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Arad s-a respins recursul declarat de petenta împotriva Sentintei civile nr.4540/1 iunie 2009, pronuntata de Judecatoria Arad.În considerente s-a retinut ca în ceea ce priveste criticile petentei recurente din motivele de recurs referitoare la faptul ca s-ar fi încalcat dispozitiile referitoare la dreptul contravenientului de a formula obiectiuni este de precizat ca acestea nu pot fi primite deoarece vatamarea prezumata de art. 16 alin. 7 cu raportare la art. 17 din OG nr.2/2001, texte, de asemenea, invocate de petenta recurenta, este înlaturata tocmai prin împrejurarea ca procesul verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, textele în discutie neputând fi altfel interpretate decât ca atrage sanctiunea nulitatii procesului verbal, neconsemnarea unor obiectiuni care, însa, s-au formulat în prealabil, ori neaducerea de catre agentul constatator la cunostinta contravenientului prezent despre dreptul pe care îl are în acest sens, ceea ce nu este cazul în speta de fata, unde procesul verbal s-a încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei.Cât priveste motivul de recurs privitor la pretinsa încalcare a art. 16 alin. 6 din acelasi act normativ, pentru neindicarea datelor de identificare ale societatii petente (cod fiscal si numar de înmatriculare în Registrul Comertului) si a datelor de identificare a persoanei ce o reprezinta, nici acesta nu poate fi acceptat de catre instanta, întrucât, printr-o interpretare logica dar si sistematica a textului invocat, se impune cu necesitate concluzia ca o atare obligatie incumba atunci când este posibil sa fie cerute relatii sub acest aspect, ceea ce nu este cazul în speta unde savârsirea contraventiei de catre petenta a fost constatata si sanctionata în trafic, ca si atunci când aceasta se realizeaza în prezenta reprezentantului legal al contravenientului (pentru ca neîndoielnic, sintagma persoana care o reprezinta” vizeaza numai pe reprezentantul legal) ceea ce iarasi nu este cazul în speta de fata.
Pe de alta parte, nu s-a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 de catre prima instanta, câta vreme în procesul verbal s-au facut mentiunile corespunzatoare privitoare la motivul pentru care acesta nu a fost semnat si de catre un martor.Nu în ultimul rând, invocarea jurisprudentei Curtii de la Strasbourg de catre petenta recurenta, în contextul în care, chiar fara a o afirma într-un mod ritos, este vizata hotarârea pronuntata în cauza Anghel contra României” nu este de natura sa conduca la concluzia preconizata de aceasta, deoarece, chiar acceptându-se ca petenta recurenta este prezumata a fi nevinovata, în acord cu jurisprudenta aceleiasi curti privitor la prezumtii si limita rezonabila pe care statele nu trebuie sa o depaseasca în folosirea lor, si procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie, care este una relativa, putând fi rasturnata prin dovada contrarie si trebuind a fi raportata si la alte mijloace de proba, dar daca aceasta din urma nu trebuie utilizata pâna la limita la care pretinsul contravenient sa fie obligat a-si proba nevinovatia, pentru identitate de ratiune, nici prezumtia de nevinovatie invocata de petenta recurenta nu trebuie absolutizata, cum rezulta din motivele de recurs ca s-ar dori, concluzie în deplin acord cu cele statuate cu titlu definitiv si obligatoriu de catre Curtea Constitutionala a României prin Decizia nr. 183/8 mai 2003, care a stabilit ca dispozitiile OG nr. 2/2001 sun în acord cu exigentele art. 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
