Legea nr. 289/2004, art. 5, Norme metodologice , art. 4
Potrivit prevederilor art. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, obligaţia legală prevăzută la art. 5 din lege privind publicarea dobânzii anuale efective se aplică în cazul acelor produse pe care creditorul sau intermediarul de credit le promovează public şi în situaţia în care oferta publică este însoţită de date referitoare la nivelul dobânzii sau al oricăror alte costuri ale creditului. în vederea respectării obligaţiei de a menţiona dobânda anuală efectivă „clar şi inteligibil”, se vor adopta următoarele măsuri: cifrele/literele prin care se exprimă dobânda anuală efectivă vor avea aceeaşi dimensiune, caracter sau culoare şi pe aceeaşi culoare de fond cu literele/cifrele prin care este afişat preţul bunului respectiv, cu menţionarea sumei şi perioadei pentru care este calculată dobânda.
Chiar dacă, în speţă, societatea sancţionată contravenţional doar intermediază credite pentru consumatorii care doresc achiziţionarea de produse electronice de la altă societate, are obligaţia de a afişa pe etichetă, alături de preţul produsului, dobânda anuală efectivă, conform art. 5 din Legea nr. 289/2004.
C.A. Cluj, s. corn., cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 109 din 18 ianuarie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 40/CA/2007, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta SC D.G.J. SA împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 409/931 din 14 decembrie 2006, încheiat de A.N.P.C., O.J.P.C. Bistriţa-Năsăud. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 1409/931 din 14 decembrie 2006 încheiat de O.J.P.C., urmare a controlului efectuat la data de 7 decembrie 2006 la punctul de lucru situat în magazinul A. din municipiul Bistriţa, s-a constatat că petenta SC
D.G.J. SA intermediază credite pentru consumatorii care doresc achiziţionarea de produse electronice de la magazinul A., dar nu există autorizaţie de funcţionare pentru spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea, încălcându-se astfel prevederile art 26 alin. (1) din O.G. nr. 21/1992, şi a fost sancţionată, conform art. 5 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 2/2001, cu sancţiunea „avertisment”, însă petenta nu atacă procesul-verbal în această privinţă, astfel că instanţa nu a analizat procesul-verbal de contravenţie în privinţa faptei contravenţionale prevăzute de art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 21/1992. Totodată, s-a constatat că, la acelaşi punct de lucru, dobânda anuală efectivă nu era menţionată în mod clar şi inteligibil, deoarece la niciun produs electronic şi electrocasnic aflat la comercializare nu era afişată alături de preţul produsului, astfel încât să aibă aceeaşi dimensiune, caracter sau culoare şi pe aceeaşi culoare de fond cu litere/cifre prin care este afişat preţul bunului, respectiv cu menţionarea sumei şi perioadei pentru care este calculată (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.), şi, în raport de art. 5 din Legea nr. 289/2004, s-a comis o abatere contravenţională care se sancţionează, potrivit art. 17 lit. b) din aceeaşi lege, cu amendă contravenţională de la 5000-1000 RON, aplicându-i-se petentei o amendă în cuantum de 5000 RON. S-a reţinut, de asemenea, că, atâta timp cât oferta face trimitere la „rată” (lei/lună) şi „preţ” (lei/lună), se impune în mod obligatoriu să fie indicată dobânda anuală efectivă, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 289/2004, instanţa respingând plângerea şi pentru acest considerent.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta, în drept fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. Primul motiv de recurs vizează faptul că Tribunalul Bistriţa-Năsăud nu avea competenţa materială să soluţioneze cauza, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. Prin al doilea motiv de recurs petenta arată că instanţa a interpretat greşit legea, susţinând că pe fiecare etichetă trebuie menţionată valoarea dobânzii anuale efective alături de
preţul produsului, plecând de la premisa greşită că eticheta reprezintă un „anunţ publicitar”. Sub acest aspect, recurenta arată că, potrivit art. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de crcdit destinate consumatorilor, persoane fizice (normele din anul 2005 – n.a.), obligaţia legală prevăzută la art. 5 din lege privind publicarea dobânzii se aplică în cazul acelor produse pe care creditorul sau intermediarul de credite le promovează public şi în situaţia în care oferta publică este însoţită de date referitoare la nivelul dobânzii sau al oricăror alte costuri ale creditului. Recurenta arată că societatea sa şi A. SRL sunt două societăţi distincte şi nu poate obliga A. SRL să afişeze pe etichetele sale date despre produsele
de finanţare. In al doilea rând, nu este întrunită condiţia cumulativă ca oferta să fie însoţită de date referitoare la nivelul dobânzii sau al oricăror alte costuri ale creditului. Recurenta apreciază că nu este indus în eroare consumatorul asupra costului total al creditului, deoarece niciun element care stă la baza calculului dobânzii, dobânda anuală efectivă, costul total al creditului la consumator, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat şi calculat, nu este afişat pe etichetă, ca atare, nu este necesară nici afişarea pe etichetele produselor.
Recursul nu este fondat. Cu privire la primul motiv de recurs şi prin care se invocă necompetenţa materială a primei instanţe în soluţionarea cauzei, s-a reţinut că, întrucât, potrivit prevederilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 289/2004, „sancţiunile contravenţionale, precum şi actele cu caracter administrativ emise în baza acestei legi se contestă la instanţele de compctente”, această dispoziţie specială se aplică, şi nu norma cu caracter general privind contravenţiile, prevăzute în O.G. nr. 2/2001.
In ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs şi care vizează greşita soluţionare a fondului cauzei, afirmaţiile recurentei referitoare la faptul că etichetele existente în punctul său de lucru nu erau ale sale, ci ale SC A. SRL, nu pot fi primite, deoarece nu există vreun antet sau siglă a acestei societăţi, în condiţiile în care conformitatea cu originalul este făcută de reprezentantul petentei. Analizând conţinutul acestei etichete, s-a reţinut ca fiind inserată o dobândă/lună, în condiţiile în care consumatorul nu are informaţiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit prevederilor art. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 289/2004, „obligaţia legală prevăzută la art. 5 din lege privind publicarea dobânzii se aplică în cazul acelor produse pe care creditorul sau intermediarul de crcdite le promovează public şi în situaţia în carc oferta publică este însoţită de date referitoare la nivelul dobânzii sau al
oricăror alte costuri ale crcditului. In vederea respectării obligaţiei de a menţiona dobânda clar şi inteligibil, se vor adopta următoarele măsuri: cifrele/literele prin carc se exprimă dobânda vor avea aceeaşi dimensiune, caractcr şi culoare şi pe aceeaşi culoare de fond cu literele/cifrele prin care este afişat preţul bunului respectiv, cu menţionarea sumei şi a perioadei pentru care este calculată dobânda”.
Raportat la textul legal sus-menţionat, apare ca nefondat şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat, în sensul pronunţării hotărârii recurate cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii. Pentru aceste considerente, raportat la dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., curtea a respins recursul.
