Litigiu de muncă. Cerere privind restituirea carnetului de muncă.
Inexistenţa obligaţiei de restituire a carnetului de muncă de către angajator în contextul în care carnetul de muncă se află în posesia inspectoratului teritorial de muncă
Art.3 teza a II-a din Decretul nr.92/1976 raportat la art.296 alin.4 din Codul Muncii, carnetele de muncă se păstrează de către direcţiile (inspectoratele) teritoriale de muncă şi se eliberează salariaţilor în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, cel mai târziu până la data de 30.06.2011.
Asupra cauzei de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 17.03.2009 sub nr.436/122/2009 reclamanta Ţ.M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P.B. SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea acesteia la restituirea carnetului de muncă, reţinut în mod nelegal.
În fapt, reclamanta a motivat că la data de 06.08.2008 a încheiat cu pârâta un contract individual de muncă, dată la care a predat şi carnetul individual de muncă, şi, deşi raporturile de muncă dintre părţi au încetat, totuşi pârâta refuză să îi restituie carnetul de muncă întrucât nu a efectuat menţiunile necesare în cuprinsul acesteia.
În drept au fost invocate dispoziţiile Codului Muncii.
Au fost depuse la dosar în copie înscrisuri.
Pârâta nu a depus la dosar întâmpinare.
Procedând la judecarea cauzei, instanţa a administrat proba cu înscrisurile existente la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că între reclamanta Ţ.M. în calitate de angajat şi pârâta S.C. P.B. SRL în calitate de angajator s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Giurgiu sub nr., pe o durată nedeterminată, cu începere de la data de 21.07.2008, potrivit art. C din contract.
În carnetul de muncă seria … n… la poziţia nr.34 s-au înscris date cu privire la încadrarea în muncă a reclamantei la S.C. P.B. SRL cu începere de la data de 21.07.2008, ultima menţiune fiind din data de 01.10.2008, când s-a modificat salariul angajatei de către angajator.
Deşi reclamanta a susţinut faptul că, raporturile de muncă între părţi au încetat, acest fapt nu a fost demonstrat, în cartea de muncă nefiind efectuate menţiunile corespunzătoare în acest sens.
Trebuie menţionat faptul că, tribunalul a soluţionat prezenta cauză în cadrul procesual şi în limitele obiectului cererii astfel cum a fost stabilit de reclamantă, conform principiului disponibilităţii ce caracterizează procesul civil.
În acest context, instanţa a analizat în ce măsură societatea pârâtă deţine carnetul de muncă al reclamantei şi refuză restituirea acestuia deşi între părţi nu mai există raporturi juridice de muncă.
Or, din acest punct de vedere, a instanţa constatat că cererea reclamantei de obligare a pârâtei să îi restituie carnetul de muncă deţinut pe nedrept, este nefondată din moment ce pârâta S.C. P.B. SRL nu are posesia carnetului de muncă al reclamantei, fapt recunoscut chiar de către aceasta din urmă la termenul din 14.08.2009, când reclamanta a învederat instanţei faptul că Inspectoratul Teritorial de Muncă deţine carnetul său de muncă, depunând la dosar şi o copie a acestuia.
Potrivit art.3 teza a II-a din Decretul nr.92/1976 raportat la art.296 alin.4 din Codul Muncii, carnetele de muncă se păstrează de către direcţiile (inspectoratele) teritoriale de muncă şi se eliberează salariaţilor în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, cel mai târziu până la data de 30.06.2011.
În speţă, s-a demonstrat faptul că Inspectoratul Teritorial de Muncă Giurgiu deţine carnetul de muncă al reclamantei însă refuzul ITM Giurgiu de a restitui carnetul de muncă reclamantei justificat pe atitudinea culpabilă a pârâtei care nu a efectuat cuvenitele menţiuni privind încetarea contractului individual de muncă întrucât nu ar fi plătit contribuţiile obligatorii către stat, nu poate constitui un temei pentru considerarea ca temeinică a acţiunii de faţă.
Ca atare, în limita obiectului fixat de reclamantă, instanţa nu poate obliga pârâta să restituie un carnet de muncă pe care nu îl deţine, întrucât o asemenea hotărâre nu s-ar putea pune în executare, pârâta fiind în imposibilitatea de a restitui un carnet de muncă ce nu se află în posesia sa.
Evident că, pentru reglementarea situaţiei sale din punct de vedere al relaţiilor de muncă, reclamanta are la dispoziţie posibilitatea de a promova o acţiune prin care angajatorul să fie obligat să-şi execute îndatoririle ce îi revin pentru închiderea carnetului de muncă al reclamantei, inclusiv în ceea ce priveşte plata diverselor contribuţii obligatorii către bugetul de stat, aspect asupra căruia instanţa nu se poate pronunţa în cauza de faţă, nefiind învestită cu o astfel de cerere.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul a respins acţiunea, ca nefondată.
