Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 104 din 22 ianuarie 1998 (dosar nr. 1667/1997)
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 53/1992, “încadrarea într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecţie socială se face prin certificat emis de comisiile de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă ce funcţionează în cadrul policlinicilor teritoriale, pentru adulţi, şi de comisiile de diagnostic şi triaj judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru copii”.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/1992,”încadrarea în categorii de persoane care necesită protecţie specială se face potrivit criteriilor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi evaluarea capacităţii de muncă, elaboratele Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale”.
în acest sens, prin Instrucţiunile nr. 207/PA din 31.03.1993 ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, s-a stabilit că examinarea solicitanţilor care beneficiază de protecţie socială în cadrul asigurărilor sociale, de către comisiile de expertiză, se va putea face numai până la împlinirea vârstei de 62 ani pentru bărbaţi şi de 57 de ani pentru femei. în stabilirea acestui barem s-au avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 3/1977 şi în raport de care, pentru aceste categorii de persoane, operează o prezumţie legală a incapacităţii totale de muncă, aşa încât, efectuarea expertizei nu se mai justifică.
Astfel fiind şi având în vedere că în cauză reclamantul la data formulării cererii de expertizare avea vârsta de 64 ani şi beneficia de de asigurări sociale, în mod justificat i s-a refuzat expertizarea.