Decizia civilă nr. 1021/01.09.2010 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. 241/13.04.2010 pronunţată de către Tribunalul Vrancea, a fost admisă excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive invocată de pârâta D.J.A.N. Vrancea.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul I.I. împotriva pârâtelor C. J. P. şi D.J.A.N. Vrancea, având ca obiect „obligaţia de a face”.
A fost obligată pârâta C.J.P. să elibereze reclamantului adeverinţa solicitată.
A fost respinsă excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive invocată de pârâta C.J.P.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta C.J.P., considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Prima instanţă a ignorat apărările sale şi probele administrate făcând astfel o aplicare greşită a prevederilor O.U.G. nr. 39/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 16/1996.
Prima instanţă a dat o interpretare contrară dispoziţiilor art. 16 din acest act normativ pronunţând astfel o hotărâre nelegală întrucât nu mai are competenţa legală pentru a elibera şi certifica prin astfel de adeverinţe extrase referitoare la stagii de cotizare în cazul desfiinţării unui creator de documente.
În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerii acţiuni ca nefondată.
În drept a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1021/01.09.2010, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat recursul avându-se în vedere următoarele considerente.
În primul rând, nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, acesta referindu-se la interpretarea greşită a unui act juridic dedus judecăţii, schimbarea naturii ori a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Textul se referă la un act juridic în înţelesul unui înscris şi nu la un act juridic în înţelesul unui act normativ, aşa cum greşit interpretează recurenta.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu poate fi reţinut întrucât hotărârea pronunţată este dată cu aplicarea corectă a actelor normative raportat la situaţia de fapt, instanţa a argumentat soluţia dată şi a arătat motivele pentru care nu a reţinut apărarea pârâtei recurente.
Relevant în cauză este răspunsul pe care recurenta pârâtă l-a adresat reclamantului, înregistrat sub nr. 3084/09.02.2010 şi depus la fila 3 din dosarul de fond, răspuns prin care aceasta comunică reclamantului faptul că documentele solicitate de acesta se află în posesia sa. Justificarea refuzului de a elibera documentele necesare doar prin faptul că instituţia recurentă nu mai are competenţa legală de a elibera aceste documente, deşi le deţine, dovedeşte reaua-credinţă a acesteia.
Reclamantul s-a adresat inclusiv intimatei D.J.V.A.N. pentru obţinerea documentelor necesare calculării drepturilor de însă această instituţie se află în imposibilitate de a le elibera pentru simplul fapt că nu le deţine.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 16/1996, creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, certificate, copii şi extrase de pe documentele pe care le creează şi le deţin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.
Într-adevăr, art. 18 alin. 1 din Legea nr. 16/1996 modificată prin O.U.G. nr. 39/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 474/2006 prevede că documentele cu valoare practică în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor vor fi preluate de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale însă, potrivit alineatului 2, aceste documente se preiau după înfiinţarea în cadrul direcţiilor a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condiţiile legii, a resurselor umane şi logistico-financiare necesare.
De asemenea, alineatul 3 prevede că documentele respective, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau în condiţiile alineatului 2 pe bază de inventar şi proces-verbal de predare-preluare.
Din lecturarea acestor texte legale, rezultă că interpretarea corectă este în sensul că urmează să fie preluate documentele de către intimata S.J.V. al Arhivelor Naţionale doar în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute prin alineatele 2, 3, 4 ale art. 18, şi nu cum greşit interpretează recurenta.
Până la înfiinţarea structurilor specializate prevăzute de lege, documentele se află în continuare în posesia recurentei care are competenţa legală şi obligaţia de a le elibera.
Faţă de aceste considerente, nu pot fi reţinute argumentele recurentei şi, în consecinţă se va respinge recursul ca nefondat în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
