Deşi din cuprinsul art. 114 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 rezultă că permisul de conducere al titularului care a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracţiunile prevăzute expres în textul de lege menţionat, printre care şi cea prevăzută de art. 87 alin. (1), (2), (4) şi (5) din O.U.G. nr. 195/2002, se anulează, atributul anulării permisului nu aparţine instanţei, ci, potrivit art. 203 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1391/2006, şefului serviciului poliţiei rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta, în baza hotărârii judecătoreşti de condamnare rămasă definitivă dispusă de o instanţă din România. Or, în acest context judecătorul fondului a comis un exces de putere, atunci când a anulat permisul de conducere al inculpatului, trecând în domeniul altei puteri constituite în stat, pronunţând sub acest aspect o hotărâre nelegală.
Secţia penală, Decizia nr. 894 din 14 decembrie 2011
Prin sentința penală nr. 89/17.03.2011 pronunțată de către Judecătoria Zărnești în dosarul nr. 24/338/2011 a fost condamnat, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul L.D.A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
în baza C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
în baza art. 71 alin. (1), (2) C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
în baza art. 71 alin. (5) C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale.
în temeiul art. 114 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, s-a anulat permisul de conducere la rămânerea definitivă a hotărârii.
în baza art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor C.pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
în baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală recunoscând săvârșirea faptei, iar în faza de judecată a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201C.proc.pen.
Admițând aplicarea acestei proceduri, prima instanță a stabilit pe baza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală următoarea situație de fapt:
în data de 13.03.2010, în jurul orei 22:00, inculpatul se deplasa la volanul autoturismului marca V. pe strada Principală din Poiana Mărului, fiind oprit de un echipaj de poliție; testat cu alcool-testul, s-a constatat că acesta prezenta o concentrație de 0,59 g/l alcool pur în aerul expirat, iar în urma recoltării de probe biologice s-a stabilit o concentrație de 1,45 g/l alcool pur în sânge la ora 22:35 și de 1,3 g/l alcool pur în sânge la ora 23:35.
în drept, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului care, în data de 13.03.2010, în jurul orei 22:00 a condus autoturismul marca V. pe strada Principală din Poiana Mărului, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a arătat că a avut în vedere dispozițiile C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana acestuia.
Instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii raportat atât la rezultatele mai grave care s-ar putea produce în urma conducerii sub influența alcoolului, cât și la nivelul alcoolemiei inculpatului, conform probei de sânge recoltate în data de 13.03.2010. Instanța a reținut în favoarea inculpatului atitudinea sa, respectiv recunoașterea săvârșirii infracțiunii, făcând totodată aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen. relativ la limitele de pedeapsă.
în ceea ce privește modalitatea de a pedepsei, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 alin. (1) C.pen. având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat și, raportat la persoana acestuia și la atitudinea de recunoaștere a săvârșirii faptei, s-a putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea ei sub aspectul dispoziției instanței de anulare a permisului de conducere al inculpatului L.D.A. la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
în dezvoltarea motivelor de recurs parchetul a arătat că în mod eronat instanța de fond a dispus în temeiul art. 114 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, anularea permisului de conducere al inculpatului L.D.A. la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deși aceasta este o măsură administrativă care în conformitate cu prevederile art. 114 și art. 203 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, se dispune de șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost constatată fapta, în baza hotărârii judecătorești definitive, dispuse de o instanță din România, nefiind atributul instanței de judecată.
Analizând, în aplicarea dispozițiilor art. 3856alin. (3) C.proc.pen., sentința recurată sub toate aspectele, pe baza tuturor actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit, pe baza materialului probator administrat în etapa urmăririi penale, o corectă stare de fapt, recunoscută de inculpat.
S-a reținut în mod corect de către instanță că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, în cauză fiind îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru această infracțiune.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere atât dispozițiile art. 3201alin. (7) C.proc.pen., cât și cele ale C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), stabilind în baza criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor, o pedeapsă just individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare care corespunde scopului prevăzut de art. 52 C.pen.
în ceea ce privește însă anularea permisului de conducere al inculpatului L.D.A. de către instanța de fond, Curtea constată, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 19 C.proc.pen., că sentința penală atacată este criticabilă.
Deși din cuprinsul art. 114 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 rezultă că permisul de conducere al titularului care a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracțiunile prevăzute expres în textul de lege menționat, printre care și cea prevăzută de art. 87 alin. (1), (2), (4) și (5) din O.U.G. nr. 195/2002, se anulează, atributul anulării permisului nu aparține instanței, ci, potrivit art. 203 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1391/2006, șefului serviciului poliției rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta, în baza hotărârii judecătorești de condamnare rămasă definitivă dispusă de o instanță din România.
Or, în acest context, judecătorul fondului a comis un exces de putere, atunci când a anulat permisul de conducere al inculpatului, trecând în domeniul altei puteri constituite în stat, pronunțând sub acest aspect o hotărâre nelegală.
Față de aceste considerente, văzând că în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 19 C.proc.pen., instanța de recurs va admite în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. recursul promovat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești împotriva sentinței penale nr. 89/17.03.2011 pronunțată de către Judecătoria Zărnești în dosarul nr. 24/338/2010, pe care o va casa relativ la dispoziția de anulare a permisului de conducere al inculpatului L.D.A.
Rejudecând cauza în aceste limite se va înlătura dispoziția privind anularea de către instanță, în baza art. 114 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, a permisului de conducere al inculpatului.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale.
