O.U.G. nr. 195/2002, art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 3
Fapta sancţionată de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constituie contravenţie când schimbarea direcţiei de deplasare nu este precedată de o temeinică, culpabilă conducătorului auto. în cazul de faţă, culpa acestuia este exclusă, deoarece a executat manevra pentru a evita impactul cu
un autoturism care a frânat brusc în fata sa.
A »
In aceste condiţii, agentul constatator avea posibilitatea legală de a efectua cercetări pentru stabilirea veridicităţii afirmaţiilor contravenientului şi, în cazul în care ar fi întreprins astfel de verificări, ar fi constatat că acesta nu este vinovat de accidentul produs, ci celălalt conducător auto implicat, a cărui identificare era posibilă.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1428/R/2009, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 6096 din 5 decembrie 2008, Judecătoria Buftea a admis în parte plângerea formulată de petentul S.V.C. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PCA nr. 3842035 din 23 aprilie 2008, întocmit de intimata l.P.J. Ilfov, a anulat procesul-verbal contestat şi a obligat intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către petent. Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancţionat în temeiul art. 108 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, reţinându-se în sarcina sa fapta de a fi executat un viraj dreapta fară asigurare temeinică, urmat de impactul autoturismului său cu un gard ornamental şi stâlpii de susţinere a acestuia. Instanţa de fond a constatat că petentul nu este vinovat de producerca accidentului, întrucât a executat manevra de evitare a impactului cu un autoturism care a frânat brusc în faţa sa.
împotriva sentinţei civile anterior menţionate a declarat recurs
l.P.J. Ilfov, criticând hotărârea instanţei de fond cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. A considerat recurenta că anularea procesului-verbal nu îi este imputabilă, starea de necesitate fiind reţinută de instanţa de fond în urma unui probatoriu amplu, astfel că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul nu a depus întâmpinare la recurs.
Analizând actclc şi lucrările dosarului, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente: anterior întocmirii procesului-verbal contestat, intimatul S.V.C. a adus la cunoştinţa agentului constatator cauza executării manevrei care a condus la impactul autoturismului său cu gardul plasat la marginea carosabilului, afirmând că a apelat numărul unic de urgenţe „112”, luând cunoştinţă că o altă persoană a semnalat incidentul, respectiv manevra intimatului de evitare a impactului cu un autoturism
care „i-a tăiat calea intimatului”. In aceste condiţii, agentul constatator avea posibilitatea legală de a efectua cercetări pentru stabilirea veridicităţii afirmaţiilor intimatului şi, în cazul în care ar fi întreprins astfel de verificări, constata că intimatul nu este vinovat de accidentul produs, ci celălalt conducător auto implicat, a cărui identificare era posibilă.
Fapta sancţionată de art. 108 alin. (2) lit. b) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constituie contravenţie când schimbarea direcţiei de deplasare nu este precedată de o asigurare temeinică, culpabilă conducătorului auto, or, în cazul de faţă culpa intimatului
este exclusă. In atari condiţii, tribunalul a constatat că în mod legal, prin raportare la dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., a obligat instanţa de fond recurenta la plata cheltuielilor de judecată, astfel că a respins recursul ca nefondat.
