Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sesizarea formulată de judecătorul delegat la compartimentul executări penale din cadrul Judecătoriei Tg Mureş, s-a solicitat instanţei de fond ca prin hotărârea care seva pronunţa să se dispună contopirea pedepselor care au fost aplicate condamnatei Xx prin sentinţele penale nr.270/14.02.2006 şi nr.1033/12.06.2006, ambele pronunţate de Judecătoria Tg Mureş.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr.132/23.01.2002 a Judecătoriei Tg Mureş, rămasă definitivă prin decizia penală nr.656/R/20.10.2004 a Curţii de Apel Tg Mureş, s-a dispus condamnarea inculpatei Xx la pedeapsa de 3 ani 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se şi măsurile de supraveghere cărora trebuia să se supună inculpata.
Prin sentinţa penală nr.1519/24.09.2002 a Judecătoriei Tg Mureş, rămasă definitivă prin decizia penală nr.447/R/27.08.2003 a Curţii de Apel Tg Mureş, s-a dispus condamnarea inculpatei Xx la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals şi la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare. În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, pedepsele au fost contopite, aplicându-se inculpatei pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiţionat.
Prin sentinţa penală nr.1033/12.06.2006 a Judecătoriei Tg Mureş, rămasă definitivă prin decizia penală nr.78/R/20.02.2008 a Curţii de Apel Tg Mureş, s-au contopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţa penală nr.1519/24.09.2002 cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr.132/23.01.2002 şi s-a aplicat inculpatei Xx pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, făcându-se aplicarea art.81-83 Cod penal.
Prin aceeaşi sentinţă penală nr.1033/12.06.2006, inculpata Xx a fost condamnată la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicat anterior, pedeapsa de 3 ani închisoare a fost adăugată pedepsei de 3 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani 3 luni închisoare.
Inculpata Xx a mai fost condamnată la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare a funcţiei şi însărcinărilor specifice fondatorului, cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la incompatibilitate, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicat anterior, pedeapsa de 3 ani închisoare a fost adăugată pedepsei de 3 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani 3 luni închisoare. În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite cele două pedepse rezultante de câte 3 ani 3 luni închisoare fiecare, aplicându-se inculpatei pedeapsa de 3 ani 3 luni închisoare.
Instanţa de fond a observat că în cuprinsul acestei din urmă sentinţe, instanţa care a judecat cauza , nu a făcut referire şi la sentinţa penală nr.270/14.02.2006 a Judecătoriei Tg Mureş, sentinţă prin care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată şi la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, contopindu-se cele două pedepse şi rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare, a cărei a fost suspendată sub supraveghere.
Faţă de conţinutul celor arătate, instanţa de fond a constatat că în prezent este în fiinţă sentinţa penală nr.1033/12.06.2006 a Judecătoriei Tg Mureş, dar şi sentinţa penală nr.270/14.02.2006 a Judecătoriei Tg Mureş. Prin prima sentinţă s-a dat spre executare inculpatei pedeapsa rezultantă finală de 3 ani 3 luni închisoare – fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1709/22.02.2008-, iar prin a doua sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa rezultantă finală de 3 ani închisoare, executarea acestei pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, iar această dispoziţie a suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu a fost revocată şi nici anulată prin vreo altă hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
Instanţa de fond a constatat că se solicită tocmai realizarea contopirii între pedeapsa de 3 ani 3 luni închisoare cu executare efectivă şi pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, însă nu se poate realiza contopirea decât între pedepse executabile, fiind excluse de la posibilitatea contopirii, pedepsele în privinţa cărora operează o cauză legală de neexecutare cum ar fi graţierea sau în situaţia de faţă suspendarea pedepsei, într-una din cele două forme ale sale.
Din analiza textelor art.83 Cod penal, art.85 Cod penal, art.864 Cod penal sau art.865 Cod penal, rezultă că anularea sau revocarea pedepsei suspendate condiţionat sau sub supraveghere, nu poate fi dispusă decât de către instanţa care judecă infracţiunea a cărei existenţă atrage incidenţa acestor două instituţii, procedându-se cu această ocazie fie la contopirea pedepselor, fie la dispunerea executării lor în întregime, fără contopire. Prin urmare, aspectele privind anularea sau revocarea suspendării se discută pe cale incidentală în cauza care priveşte infracţiunea descoperită sau săvârşită ulterior.
Instanţa de fond a constatat că în lipsa unei hotărâri definitive prin care să se fi dispus anularea sau revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr.270/14.02.2006 a Judecătoriei Tg Mureş, nu se poate opera contopirea acestei pedepse cu cea de 3 ani 3 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr.1033/12.06.2006 a Judecătoriei Tg Mureş, iar în baza art.449 alin.1 Cod pr.penală s-a respins ca nefondată cererea de contopire a pedepselor privind pe inculpata Xx.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TG.MUREŞ a declarat recurs, iar în motivarea căii de atac promovate s-a arătat că sentinţa pronunţată de prima instanţă este netemeinică, având în vedere următoarele argumente:
Momentul şi procedura în cadrul căreia se poate dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse, cu consecinţa contopirii acesteia cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea ce atrage anularea, sunt următoarele:
– fie numai în cadrul procedurii judiciare ce are ca obiect judecarea infracţiunii ce atrage anularea suspendării sub supraveghere, subsecvent condamnării pentru această infracţiune;
– fie atât în cadrul procedurii judiciare ce are ca obiect judecarea infracţiunii ce atrage anularea suspendării sub supraveghere, subsecvent condamnării pentru această infracţiune, cât şi într-o procedură judiciară separată, în faza de executare a hotărârilor penale.
S-a apreciat că a doua dintre cele două opţiuni este cea corectă.
Potrivit art.447 Cod pr.penală, asupra anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se pronunţă, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanţa care judecă sau a judecat în prim grad în fond infracţiunea ce ar putea atrage anularea.
Sesizarea primei instanţe de judecată s-a făcut cu o cerere întemeiată pe art.449 Cod pr.penală, de contopire a două pedepse, dintre care una cu executare în regim de detenţie iar alta cu suspendarea sub supraveghere a executării ei, nefăcîndu-se nici o referire la art.447 Cod pr.penală.
Potrivit textului amintit, pedeapsa poate fi modificată prin contopire dacă în faza de executare a hotărârilor penale, se constată pe baza unei alte hotărâri definitive, printre altele, existenţa concursului de infracţiuni. Cum în cuprinsul art.449 Cod pr.penală nu se face vreo deosebire, înseamnă că el este aplicabil nu numai atunci când două dintre pedepsele stabilite pentru infracţiuni concurente se execută în regim de detenţie, ci şi atunci când în privinţa uneia s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, iar în această din urmă ipoteză, art.449 Cod pr.penală se va completa cu art.447 Cod pr.penală, instanţa de judecată, în aplicarea celor două dispoziţii procesuale, va soluţiona, anterior soluţionării cererii de contopire, cu titlu de chestiune prealabilă, problema anulării suspendării sub supraveghere a executării uneia dintre cele două pedepse.
Împrejurarea că judecătorul delegat la compartimentul executări penale din cadrul Judecătoriei Tg Mureş nu a invocat ca temei juridic al cererii sale şi art.447 Cod pr.penală, nu influenţează sub nici o formă soluţia de drept procesual preconizată şi nu înlătură obligaţia instanţei de judecată de a privi cererea care i-a fost adresată prin prisma ambelor norme la care s-a făcut referire.
Apreciază că atunci când, în faza de executare a hotărârilor penale, se formulează o cerere de contopire a două pedepse în privinţa cărora s-a dispus executarea în regim de detenţie a uneia şi suspendarea sub supraveghere a executării alteia, instanţa de judecată va proceda astfel:
– în temeiul art.447 Cod pr.penală va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în privinţa căreia s-a dispus o astfel de măsură de individualizare;
– în temeiul art.449 Cod pr.penală va dispune contopirea pedepsei în privinţa căreia s-a dispus iniţial executarea în regim de detenţie cu pedeapsa în privinţa căreia s-a dispus, potrivit art.447 Cod pr.penală, anularea suspendării sub supraveghere a executării.
Examinând calea de atac declarată, raportat la actele dosarului nr.2775/320/2008 al Judecătoriei Tg.Mureş, prin prisma motivelor invocate, conform prevederilor art.385 ind.6 Cod procedură penală, art.385 ind.8 Cod procedură penală şi art.385 ind.14 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar găseşte recursul formulat a fi fondat, pentru următoarele considerente:
1.) Prin sentinţa penală nr.270/14.02.2006, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în dosarul nr.2591/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr.278/R/13.07.2007 a Curţii de Apel Tg.Mureş, inculpata Xx a fost condamnată pentru două fapte penale comise în perioada 1997 – 2000, la pedepsele de:
– 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prev. şi ped. de art.215 alin.1, 2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi
– 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art.290 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen..
În temeiul art.33 lit.a C.pen., art.34 lit.b C.pen., cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, a cărei executare, în temeiul art.86 ind.1, art.86 ind.2 C.pen., a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani..
2.) Prin sentinţa penală nr.1033/12.06.2006, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în dosarul nr.10.295/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr.78/R/20.02.2008 a Curţii de Apel Tg.Mureş, instanţa de fond a dispus următoarele:
În baza art.449 alin.1 şi alin.3 teza I Cod procedură penală, raportat la art.34 lit.b şi art.33 lit.a Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1519/2002 a Judecătoriei Tg. Mureş, în dosarul nr.603/2001, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.215, 289 şi 291 Cod penal, cu aplicarea art.81 – 83 Cod penal, faptele penale fiind comise în perioada aprilie 1994 – decembrie 1999, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.132/2002 a Judecătoriei Tg. Mureş, în dosar nr.2508/2001 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.81 – 83 Cod penal, fapta penală fiind comisă în cursul lunii august 1997, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art.81 – 83 Cod penal.
A condamnat pe inculpata Xx la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art.292 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.c, art.37 lit.a şi art.33 lit.a Cod penal, fapta penală fiind comisă la data de 12.05.2005.
În baza art.83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe care a adăugat-o pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1033/12.06.2006 a Judecătoriei Tg. Mureş, rezultând pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare.
A condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare a funcţiei şi însărcinărilor specifice fondatorului cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la incompatibilitate, prevăzută de art.277 alin.3 coroborat cu art.6 şi art.138 din Legea nr.31/1990 republicată, cu aplicarea art.74 lit.c, art.37 lit.a şi art.33 lit.a Cod penal, fapta penală fiind comisă la data d e12.05.2005.
În baza art.83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare pe care a adăugat-o pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1033/12.06.2006 a Judecătoriei Tg. Mureş, rezultând pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art.34 lit.b raportat la art.33 lit.a Cod penal, s-au contopit cele 2 pedepse rezultante de câte 3 ani şi 3 luni închisoare fiecare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 – 64 lit.a, b Cod penal.
Analizând datele comiterii infracţiunilor în raport cu datele rămânerii definitive ale hotărârilor de condamnare, instanţa de control judiciar consideră faptul că, argumentele prezentate de procuror în cuprinsul declaraţiei de recurs sunt întemeiate şi raportat la faza procesuală în care judecătorul delegat la compartimentul Executări penale din cadrul Judecătoriei Tg.Mureş, a procedat la formularea cererii deduse judecăţii, solicitarea privind contopirea pedepselor aplicate intimatei prin cele două hotărâri judecătoreşti descrise este întemaiată şi se impune a fi admisă, în condiţiile în care prevederile legale incidente, respectiv art.447 şi art.449 C.pr.pen., permit în asemenea situaţii uzitarea instituţiei mai sus arătate, cu respectarea operaţiunilor juridice arătate în economia textelor legale evocate.
Pentru a formula această convingere, pe de o parte, observăm faptul că activitatea ilicită pentru care inculpata Xx a fost trasă la răspundere penală prin sentinţa penală nr.1033/12.06.2006, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, a fost săvârşită la data de 12.02.2005, adică în perioadele de încercare ale suspendărilor condiţionate referitoare la pedepsele de 2 ani şi respectiv 3 ani închisoare aplicate prin sentinţele penale nr.1519/24.09.2002 şi 132/23.01.2002 pronunţate de Judecătoria Tg.Mureş, iar pe de altă parte cele două fapte penale menţionate în sentinţa penală arătată se află în concurs real cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr.270/14.02.2006, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, pedeapsă în privinţa executării căreia s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani..
Aşadar, în primul rând, apreciem că în privinţa pedepsei rezultante de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, aplicată prin sentinţa penală nr.270 din 14.02.2006 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, se impunea anularea beneficului acestei suspendări condiţionate, în acord cu prevederile art.447 C.pr.pen., raportat la art.86 ind.5 şi art.85 C.pen., în condiţiile în care aceste dispoziţii legale îşi găsesc aplicabilitate în speţa de faţă, cu consecinţa repunerii în individualitatea lor a pedepselor de 3 ani şi respectiv 9 luni închisoare.
În al doilea rând, în condiţiile în care pedeapsa de 3,3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1033 din 12.06.2006 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, este rezultanta a două pedepse, se impune repunerea în individualitatea lor şi a pedepselor aplicate prin această hotărâre judecătorească şi anume în pedepsele componente de 3,3 ani şi respectiv 3,3 ani închisoare, după care toate pedepsele repuse în individualitatea lor urmează a fi contopite în pedeapsa cea mai grea.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.pr.pen., vom admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TG.MUREŞ, împotriva sentinţei penale nr.212 din 18.02.2009, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în dosarul penal nr.2.775/320/2008.
Vom casa parţial sentinţa penală recurată şi rejudecând în limitele de mai jos:
Vom admite sesizarea formulată de judecătorul delegat la compartimentul de Executări penale din cadrul Judecătoriei Tg.Mureş şi în consecinţă:
1.) În temeiul art.447 C.pr.pen., raportat la art.86 ind.5 şi art.85 C.pen., vom anula beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată intimatei XX, prin sentinţa penală nr.270 din 14.02.2006, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în dosarul nr.2591/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr.278/R din 13.07.2007 a Curţii de Apel Tg.Mureş şi vom repune în individualitatea lor pedepsele de:
– 3 ani închisoare şi
– 9 luni închisoare.
2.) Vom descontopi pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr.1033 din 12.06.2006, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, în dosarul penal nr.10.295/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr.78/R din 20.02.2008 a Curţii de Apel Tg.Mureş, în pedepsele componente de:
– 3 ani şi 3 luni închisoare şi
– 3 ani şi 3 luni închisoare.
În temeiul art.449 alin.2 C.p.pen., raportat la art.34 lit.b C.pen., vom contopi pedepsele de 3 ani închisoare, 9 luni închisoare, 3 ani şi 3 luni închisoare şi 3 ani şi 3 luni închisoare, aplicate prin hotărârile judecătoreşti mai sus arătate, în pedeapsa cea mai grea, în final intimata-condamnată având de executat pedeapsa rezultantă de:
– 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare.
Vom priva pe intimata-condamnată de exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b Cod penal, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
Vom dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis în baza sentinţei penale nr.1033/12.06.2008, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform dispoziţiilor prezentei.
Vom menţine restul dispoziţiilor din hotărârea judecătorească recurată referitoare la plata cheltuielilor judiciare.
Pornind de la soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, în baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare, din recurs în sumă de 140 lei, vor rămâne în sarcina statului.
