-art.1 şi urm. din Legea nr.9/1998;
-Legea 112/1995;
-art.304 pct.9, art312 Cod procedură civilă.
Legiuitorul a prevăzut că cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, încheiat în 1940 au dreptul la compensaţii băneşti pentru construcţiile şi categoriile de terenuri arătate expres în Legea 9/1998; deoarece terenurile cu vegetaţie forestieră nu au fost incluse de legiuitor printre categoriile de terenuri pentru care se acordă despăgubiri ori compensaţii, pentru aceste terenuri nu pot fi acordate compensaţii.
Prin Sentinţa nr.202/ CA din 9.03.2010 Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţii P.C., P.I., P.M.D., M.M., P.C., I.S., şi M.A., în contradictoriu cu pârâtele COMISIA MUNICIPIULUI B.PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 din cadrul INSTITUŢIEI PREFECTULUI MUN.B. şi AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢII şi, în consecinţă a dispus anularea Deciziei nr.1974 din 21.10.2008, emisă de pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢII şi modificarea în parte a Hotărârii nr.1527/18.04.2008, emisă de pârâta COMISIA MUNICIPIULUI B.PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998, în sensul că la art.2 se vor acorda despăgubiri în sumă de 374.514,62 lei, pentru suprafaţa de 2.000 m.p. aferentă locuinţei şi nu în sumă de 187.257,31 lei, pentru suprafaţa de 1.000 m.p., cum în mod greşit a fost consemnat în hotărârea atacată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Hotărârii nr.1527/18.04.2008. Au fost respinse celelalte pretenţii solicitate şi au fost obligate pârâtele la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr.1527/18.04.2008, emisă de Comisia Municipiului B.pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 şi a Legii nr.290/2003, s-a aprobat cererea nr.6229/1763/10.09.1998 şi s-a propus acordarea compensaţiilor băneşti reclamanţilor pentru bunurile defunctului P.I. trecute în proprietatea Statului Bulgar. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, s-a stabilit valoarea compensaţiilor la suma de 338.923,96 lei, din care 103.082,80 lei pentru 11,32 ha teren agricol, 2.217,60 lei pentru 4 ha porumb, 1.816,92 lei pentru 3 ha floarea soarelui, 187.257,31 lei pentru 1.000 mp teren aferent locuinţei şi 44.549,33 lei pentru 84 mp suprafaţă + anexe.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au formulat contestaţie, care a fost soluţionată prin Decizia nr.1974/21.10.2008, emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Prin această decizie s-a validat Hotărârea nr.1527/18.04.2008 şi s-a diminuat cuantumul compensaţiilor băneşti la suma de 206.993,56 lei, ca urmare a constatării unor erori de calcul cu privire la terenul intravilan.
Pe considerentul că pârâtele, prin hotărârile emise, le-a acordat despăgubiri necorespunzătoare pentru bunurile defunctului preluate de Statul Bulgar şi că nu s-a luat în calcul la acordarea acestora toată suprafaţa de teren intravilan aferent casei de locuit şi nici 8.200 mp pădure, reclamanţii au formulat contestaţie împotriva Deciziei nr.1974/21.10.2008 şi a Hotărârii nr.1527/18.04.2008, solicitând majorarea cuantumului despăgubirilor, precum şi luarea în calcul a întregii suprafeţe de teren şi pădure preluate de Statul Bulgar de la antecesorul reclamanţilor.
Conform dispoziţiilor art.art.1 din Legea nr.9/1998, „cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile – construcţii si terenuri – pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor si Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi. De prevederile alin. (1) beneficiază şi cetăţenii români, moştenitori legali ai foştilor proprietari”, iar potrivit art.2 din acelaşi act normativ, „despăgubirile se acordă celor îndreptăţiţi, sub forma unor compensaţii băneşti distincte pentru terenuri, pentru construcţii si pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, precum si pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi, după cum urmează: a) pentru fiecare hectar de teren, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilita în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale pentru valoarea de patrimoniu a terenurilor ce constituie capital social, sau, la cerere, acţiuni la societăţile comerciale cu capital integral ori majoritar de stat în judeţul de domiciliu sau învecinat, fără ca totalul suprafeţei de teren pentru care se acordă compensaţii să depăşească suprafaţa prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare; b) pentru fiecare locuinţă – inclusiv anexele gospodăreşti – precum şi pentru construcţiile cu alte destinaţii, o sumă calculată în raport cu suprafaţa construită şi cu materialele de construcţii folosite, precum şi cu vechimea construcţiei; în aceasta suma este inclusa şi compensaţia pentru terenul aferent construcţiei, respectiv terenul de sub construcţie si curtea; c) pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, o sumă calculată în raport cu suprafaţa cultivată si cu producţia medie la hectar în anul 1940; d) pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi, o sumă calculată în raport cu suprafaţa acestora”.
Din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că reclamanţii au calitate de moştenitori ai defunctului P.I. În ceea ce priveşte bunurile preluate de Statul Bulgar din proprietatea antecesorului reclamanţilor, instanţa a constatat că din înscrisul care atestă averea rămasă în teritoriile ocupate, aflat la fila 5 dosar, rezultă că a fost preluată din proprietatea antecesorului reclamanţilor o suprafaţă de 2.000 mp curte. Ori, prin Hotărârea nr.1527/18.04.2008, s-au acordat despăgubiri moştenitorilor autorului în sumă de 187.257,31 lei pentru 1.000 mp teren aferent locuinţei, fiind omisă o suprafaţă de 1.000 mp, suprafaţă dovedită, aşa cum am arătat, prin înscrisurile preluate din Arhivele Statului. Referitor la suprafaţa de 2.239 mp, faţă de care reclamanţii au solicitat acordarea despăgubirilor, instanţa, din examinarea înscrisurilor de la dosar, a reţinut că această suprafaţă nu este suprafaţa aferentă casei de locuit, ci reprezintă o parte din lotul total de cultură preluat din proprietatea autorului P.I., în suprafaţă de 11 ha şi 2239 mp, suprafaţa aferentă casei de locuit şi dovedită ca fiind preluată de către Statul Bulgar este, aşa cum am arătat mai sus, de 2.000 mp, şi nu de 2239 mp, cum au susţinut reclamanţii.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr.1527/18.04.2008, corespunzătoare terenului aferent locuinţei, instanţa, ţinând cont de criteriile de acordare a despăgubirilor inserate în art.2 din Legea nr.9/1998, precum şi de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri în cuantum de 374.514,62 lei, pentru suprafaţa de 2.000 m.p. aferentă locuinţei, şi nu în sumă de 187.257,31 lei, pentru suprafaţa de 1.000 m.p., cum în mod greşit a fost consemnat în hotărârea atacată.
Referitor la suprafaţa de 8200 mp pădure, pentru care reclamanţii au solicitat despăgubiri, instanţa a constatat că în mod corect, în hotărârea atacată, nu a fost luată în calcul această suprafaţă, întrucât, în conformitate cu disp.art.1 şi 2 din Legea nr.9/1998, pădurea nu este evidenţiată de legiuitor pentru acordarea de despăgubiri, legiuitorul prevăzând în mod expres şi limitativ categoriile de bunuri pentru care se acordă despăgubiri în temeiul acestui act normativ, respectiv bunuri imobile – construcţii si terenuri, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi.
În ceea ce priveşte celelalte categorii de bunuri pentru care s-au acordat despăgubiri reclamanţilor prin hotărârea atacată, respectiv teren agricol, culturile de porumb, floarea soarelui, precum şi suprafaţa locuinţă+anexe, instanţa a constatat că pârâtele au respectat întocmai atât suprafeţele dovedite prin înscrisuri de către reclamanţi ca fiind preluate din proprietatea antecesorului lor, cât şi criteriile prevăzute de lege pentru calculul despăgubirilor acordate. De altfel, reclamanţii nici nu au contestat partea din hotărâre referitoare la aceste despăgubiri.
Faţă de aceste considerente, instanţa, văzând în drept şi dispoziţiile Legii nr.9/1998, a admis în parte acţiunea formulată şi a modificat în parte Hotărârea nr.1527/18.04.2008, emisă de pârâta Comisia Municipiului B.pentru Aplicarea Legii Nr.9/1998, în sensul că la art.2 se vor acorda despăgubiri în sumă de 374.514,62 lei, pentru suprafaţa de 2.000 m.p. aferentă locuinţei, şi nu în sumă de 187.257,31 lei, pentru suprafaţa de 1.000 m.p., cum în mod greşit a fost consemnat în hotărârea atacată şi a menţinut celelalte dispoziţii ale Hotărârii nr.1527/18.04.2008.
În ceea ce priveşte Decizia nr.1974/21.10.2008, prin care pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a soluţionat contestaţia formulată de reclamanţi împotriva Hotărârii nr.1527/18.04.2008 şi prin care s-a diminuat cuantumul despăgubirilor acordate reclamanţilor, instanţa a constatat că reducerea despăgubirilor acordate este nejustificată, întrucât prin hotărârea în discuţie s-au calculat în mod legal despăgubirile la care reclamanţii erau îndreptăţiţi. De altfel, pârâta, prin întâmpinare, s-a limitat în a arăta că diminuarea despăgubirilor s-ar datora unor erori de calcul, fără a mai explicita în vreun fel în ce constă aceste erori. Prin urmare, instanţa a dispus anularea Deciziei nr.1974 din 21.10.2008, emisă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii, prin care pârâta a diminuat în mod nejustificat despăgubirile acordate reclamanţilor prin Hotărârea nr.1527/18.04.2008.
Ca o consecinţă a admiterii în parte a acţiunii, prin prisma dispoziţiilor art.276 C.pr.civ., au fost obligate pârâtele la plata, în favoarea reclamanţilor, a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamanţii, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea hotărârii atacate şi acordarea compensaţiilor financiare pentru suprafaţa de 8200 mp pădure.
În motivarea recursului au arătat că prima instanţă a respins cererea privind acordarea compensaţiilor pentru cei 8200 mp pădure, pe motiv că art. 2 din Legea nr. 9/ 1998 nu prevede în mod expres acordarea de despăgubiri pentru această categorie de terenuri, situaţie în care prima instanţă a încălcat şi interpretat greşit prevederile acestei legi.
Astfel, pădurea constituie un teren şi erau aplicabile şi în acest caz disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 9/ 1998 şi totodată disp. art. 2 lit. a menţionează în mod expres că în ceea ce priveşte terenurile sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/ 1991 care, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 10/ 2001 şi Legea nr. 247/ 2005, permit acordarea de despăgubiri pentru terenurile cu vegetaţie forestieră care nu pot fi retrocedate în natură.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat recurs şi pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând admiterea acestei căi de atac şi modificarea hotărârii atacate.
În motivarea recursului a arătat că au fost acordate despăgubiri în sumă de 102.232,52 RON pentru terenul agricol în supraf. de 11,23 ha, 56.177,13 RON pentru 300 mp teren intravilan, 44.549,33 RON pentru casă, 2.217,60 RON şi respectiv 1.816,92 RON pentru recoltele de porumb şi floarea soarelui.
Pentru terenul intravilan beneficiarii nu au depus la dosar dovezi în ceea ce priveşte suprafaţa de 1.000 mp care a fost trecută în hotărârea instituţiei prefectului Bucureşti, astfel că hotărârea nr. 1527/ 18. 04. 2008 precum şi sentinţa civilă nr. 202/ 2009 sunt netemeinice şi nelegale.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu în baza disp. art. 3041 Cod de procedură civilă, instanţa a constatat că hotărârea atacată este temeinică şi legală.
Disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 prevăd că, „cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile – construcţii si terenuri – pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, precum si pentru plantaţii de pomi fructiferi si/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi.
Art. 2 alin. 3 prevede că, „criteriile de evaluare, modalităţile concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor pentru terenuri agricole, terenuri intravilane, construcţii şi recolte, plantaţii de pomi fructiferi si/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi se vor reglementa prin normele metodologice aprobate de Guvern, prevăzute la art. 13. Criteriile de evaluare a construcţiilor se vor stabili în condiţiile prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare”.
Prin urmare, din acest text legal rezultă faptul că legiuitorul a avut în vedere prin adoptarea acestei legi acordarea de compensaţii doar pentru aceste bunuri, prevăzute în mod expres şi limitativ în art. 2 alin. 3 şi printre care nu figurează şi terenurile cu vegetaţie forestieră.
Chiar în situaţia în care s-ar admite că enumerarea cuprinsă în art.2 alin.3 nu este limitativă şi se pot acorda compensaţii şi pentru această categorie de teren, ar fi imposibil de stabilit cuantumul acestor compensaţii întrucât nu au fost adoptate norme metodologice privind criteriile de evaluare a acestor terenuri.
Neadoptarea unor astfel de norme metodologice în aplicarea dispoziţiilor Legii nr.9/1998 este o dovadă în plus a faptului că legiuitorul nu a urmărit acordarea de compensaţii în temeiul acestei legi şi pentru terenurile forestiere.
Prin urmare, în mod temeinic şi legal prima instanţă a respins acest capăt de cerere.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate prin hotărârea nr. 1527/ 2008, corespunzătoare terenului aferent locuinţei, prima instanţă în mod corect a reţinut că reclamanţii recurenţi sunt îndreptăţiţi la despăgubiri în cuantum de 374.514,62 RON şi nu în sumă de 187.257,31 RON, cum s-a consemnat în hotărârea atacată.
Mai mult, din înscrisul din dosar rezultă faptul că antecesorii reclamanţilor au avut în proprietate o suprafaţă de 2.000 mp reprezentând curte, astfel că în hotărârea atacată în mod greşit s-a reţinut faptul că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri doar pentru o suprafaţă de 1.000 mp termen aferent locuinţei, astfel că,ţinând cont şi de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, prima instanţă în mod corect a dispus acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafaţă de 2.000 mp aferentă locuinţei, în sumă de 374.514,62 RON.
Pentru aceste considerente, instanţa de recurs a constatat că hotărârea atacată nu contravine disp. art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă menţinând-o în totalitate şi în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă a respins ca nefondate recursurile.
(Decizia nr.641/CA/22.09.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
