Nulitatea absoluta. Decizie de desfacere a contractului individual de munca. Respectarea cerintelor art. 268 din codul muncii Contracte de muncă


Prin sentinta civila nr. 433 din 30.05.2005 Tribunalul Suceava a admis actiunea reclamantului P.N. formulata in contradictoriu cu SNTFC – CFR , R.T. F.C. Iasi, a constatat nulitatea absoluta a dispozitiei nr. 601/2/691 din 15.04.2005, a dispus reintegrarea in functia detinuta anterior emiterii deciziei si a obligat intimata sa plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului de pana la reintegrarea efectiva. A fost obligata intimata sa plateasca in favoarea reclamantului contributiile datorate bugetului de stat pentru aceeasi perioada, precum si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca.

Referindu-se la prevederile art. 268 din Codul muncii instanta de fond a retinut ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta pentru ca din cuprinsul acesteia lipsesc prevederile din Statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca care au fost incalcate de reclamant si nu indica instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs unitatea sustinand ca fiind gresita retinerea din considerente in sensul ca fisa postului nu poate fi considerata un inscris din cele enumerate imperativ de legiuitor prin art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii, cata vreme fisa postului este parte integranta din contractul colectiv de munca iar prin art. 17 alin. 2 lit. d erau reglementate drepturile si obligatiile salariatului in legatura cu munca sa. S-a mai sustinut ca la pct. 3 din decizia contestata s-a stipulat cu claritate ca cel in cauza poate veni cu contestatie la tribunal de la domiciliu sau resedinta in termen de 30 de zile de la data comunicarii asa incat nu se poate retine nulitatea absoluta a deciziei, nici sub acest aspect.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 612 din 13 octombrie 2005, a admis recursul unitatii, cu consecinta modificarii in totalitate a sentintei recurate in sensul respingerii ca nefondate a contestatiei impotriva deciziei nr. 601/2/691 din 15.04.2005.

Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Referitor la faptul ca in decizia de sanctionare disciplinara nu s-au indicat, contrar prevederilor art. 268, prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de reclamant, din continutul deciziei rezulta ca acesta a incalcat prevederile din Instructia personalului de locomotiva nr. 201/1997 art. 6 A, Regulamentul intern de organizare si functionare a RTFC Iasi, cap. IV, art. 14, coroborat cu prevederile din fisa postului art. 6 alin. 5, iar din ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Radauti din 23.03.2005 rezulta ca reclamantul a savarsit in exercitarea atributiilor de serviciu o fapta penala, respectiv complicitate la infractiunea de furt calificat. Ori, este de notorietate ca o abatere disciplinara de o asemenea gravitate nu poate fi lasata nesanctionata doar pentru ca in statutul personal nu s-a inscris expres ca, reclamantul, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu are voie sa savarseasca fapte penale.

Nici cel de-al doilea motiv de nulitate absoluta a deciziei contestate, retinut de instanta de fond, nu a fost validat in cauza, sanctionarea unui act juridic cu nulitatea absoluta impunandu-se numai in cazul in care nerespectarea de catre organul emitent a unui text normativ a produs o vatamare re

ala si efectiva persoanei lezate de un astfel de act. Ori in cauza nu se poate retine ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta pentru faptul ca in aceasta nu s-a indicat ca instanta competenta sa judece contestatia este Tribunalul Suceava cata vreme, asa cum rezulta din actele dosarului, reclamantul s-a adresat cu contestatie la aceasta instanta, sub acest aspect el nefiind in nici un fel prejudiciat.

Drept consecinta, in temeiul art. 312 alin. 1 si art. 304 pct. 9 C.pr.civ. recursul a fost admis in sensul celor sus-mentionate.