Legea nr. 85/2006, republicată
O.U.G. nr. 86/2006, art. 31 alin. 1 lit. „a”
Judecătorul sindic a reţinut că administratorul judiciar a prezentat un raport de activitate în care a solicitat deschiderea procedurii falimentului debitorului adăugând şi un decont, apoi, la un termen ulterior prezentând un tabel al obligaţiilor în care a menţionat şi propria sa creanţă (renumeraţie şi cheltuieli poştale).
Înlocuirea administratorului judiciar s-a dispus din oficiu, judecătorul sindic motivând că practicianului în , îi este interzis să deţină concomitent calitatea de administrator/lichidator judiciar, atât a unui debitor cât şi a unui creditor şi cu atât mai mult să coroboreze calitatea de creditor al insolvenţei cu cea de administrator judiciar al acesteia.
Din analiza prevederilor art. 3 pct. 7, 8 şi art. 16 – art. 19, coroborate cu art. 4 şi cele ale art. 121, art. 123 pct. 1 din Legea insolvenţei, în raport cu datele şi actele dosarului, s-a calificat în mod greşit administratorul judiciar drept un creditor al procedurii, suma pe care acesta a solicitat să fie achitată având o cu totul altă natură juridică, aceea de cheltuieli de lichidare.
Prin Încheierea nr. 172/C/21 aprilie 2010, a Tribunalului Comercial Mureş, pronunţată în dosarul cu nr. de mai sus, s-a dispus, din oficiu, înlocuirea administratorului judiciar A.C. S.P.R.L., desemnat pe seama debitoarei S.C. Ş.A. S.R.L., cu R.&P. I.P.U.R.L., stabilind în sarcina acestuia din urmă, atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, precum şi cele de preluare a gestiunii deciziilor manageriale şi de observaţie a debitoarei de la administratorul judiciar A.C. S.P.R.L., stabilindu-se şi o remuneraţie de 2000 lei, pe lună, fără TVA, or, potrivit negocierilor cu debitoarea.
Judecătorul sindic a reţinut că, la data de 2.03.2010, administratorul judiciar a prezentat un raport de activitate în care a solicitat deschiderea procedurii falimentului, adăugând un decont de 36.757 lei, reprezentând remuneraţia pretinsă pentru perioada 17.10.2007 – 3.03.2010, şi cheltuieli poştale în cuantum de 7 lei, iar pentru termenul din 7.04.2010, a prezentat un tabel al obligaţiilor în care a menţionat propria creanţă de 38.497 lei, din care 38.490 lei remuneraţie şi 7 lei cheltuieli poştale.
În raport de această stare de fapt, judecătorul sindic a apreciat existenţa unui conflict de interese, prin raportare la dispoziţiile art. 31 alin.1 lit. a din O.U.G. nr. 86/2006, şi ale art. 70 din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 30 alin. ultim din O.U.G. nr. 86/2006, întrucât practicianului în insolvenţă îi este interzis să deţină concomitent calitatea de administrator/lichidator judiciar atât a unui debitor cât şi al unui creditor, darăminte să coroboreze calitatea de creditor al insolventei cu cea de administrator judiciar al acesteia.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, în termenul legal, A.C. S.P.R.L., criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susţinând în esenţă că, judecătorul sindic a făcut aplicarea greşită a disp. art. 3 pct. 7 şi 8 din Legea nr. 85/2006, calificând administratorul judiciar un creditor al procedurii, deşi cheltuielile procedurii se plătesc cu prioritate înaintea celorlalte datorii, şi că raportat la art. 3 pct. 17 din administratorul judiciar nu poate fi calificat drept creditor al societăţii debitoare.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 7 şi 8 din Legea nr. 85/2006, este cert că, calitatea de creditor nu poate fi conferită administratorului judiciar, întrucât acesta nu deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului, şi cu atât mai puţin nu are nici calitatea de salariat al debitorului.
În aceeaşi ordine de idei, raportat la dispoziţiile art. 3 pct. 16 – 19 din lege, administratorul judiciar nu poate fi înscris în tabelul preliminar, definitiv sau suplimentar de creanţe, aceasta întrucât suma pe care administratorul judiciar a solicitat a fi achitată are o cu totul altă natură juridică.
În acest sens, potrivit art. 4 din lege, legiuitorul a stabilit că toate cheltuielile aferente procedurii inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar vor fi suportate din averea debitorului (alin.1), aceste sume fiind considerate cheltuieli de lichidare, în conformitate cu art. 121 şi art. 123 pct. 1 din lege, urmând a fi plătite în momentul existenţei disponibilului în contul debitorului ( alin. 9 ), în cazul lipsei acestui disponibil, urmând a fi utilizat fondul de lichidare ( alin.4 ).
Pe de altă pate, dispoziţiile precizate, ale art. 121 şi art. 123 pct. 1 din lege, prevăd rangul prioritar al acestor cheltuieli aferente procedurii, şi în mod corelativ, implicit, privilegiul administratorului judiciar de a fi îndestulat înaintea celorlalţi creditori.
În ceea ce-l priveşte pe administratorul judiciar, acesta are obligaţia, instituită de art. 21 alin. 1 şi 11 de a depune un raport cuprinzând atât descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile cât şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondul existent în averea debitorului precum şi remuneraţia, cu menţionarea modalităţii de calcul a acesteia.
În aceste condiţii, este cert că, regimul juridic al acestor cheltuieli – dreptul administratorului judiciar de a-i fi achitate cheltuielile aferente procedurii şi onorariu, precum şi privilegiul de care se bucură administratorul judiciar de a-i fi achitate prioritar aceste cheltuieli – este instituit de legiuitor, fiind aşadar complet diametral opus celui al creanţelor deţinute împotriva debitorului.
În consecinţă, Curtea a apreciat că, raportat la dispoziţiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, nu există motive temeinice, după cum cere textul normei juridice pentru a se dispune înlocuirea administratorului judiciar al debitoarei, caz în care instanţa de control judiciar apreciază că în prezenta cauză s-a făcut o aplicare greşită a legii, fiind realizat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ceea ce atrage, potrivit art. 312 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, admiterea recursului promovat în cauză, reformarea hotărârii atacate prin modificarea acesteia în tot, în sensul respingerii sesizării formulate din oficiu cu privire la înlocuirea administratorului judiciar, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
