Prin încheierea penală nr. 54/CC/25.08.2008, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 159 C.proc.pen. raportat la art. 155 C.proc.pen., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv luată faţă de inculpatul S.V., pe o durată de 30 de zile, de la 29.08.2008 până la 27.09.2008 inclusiv.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Încheierea nr. 59 din 2 septembrie 2008
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul S.V., fiind îndeplinite condițiile art. 148 lit. f) C.proc.pen., motiv pentru care a admis propunerea parchetului și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.V., solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, în principal, pe motiv că s-a încălcat dreptul său la apărare, avocatul ales neavând posibilitatea să studieze dosarul cauzei și nefiind încunoștințat de termenul fixat pentru soluționarea cauzei. în subsidiar, inculpatul a solicitat reformarea hotărârii primei instanțe, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială s-au modificat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 3856alin. (2) C.proc.pen. și art. 38514 combinat cu art. 155 și urm. C.proc.pen., curtea a constatat că aceasta este nelegală și netemeinică, iar recursul formulat apare ca întemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. a) raportat la art. 159 alin. (10) C.proc.pen. combinat cu art. 1403alin. (7) C.proc.pen., a fost admis, iar încheierea recurată a fost casată în sensul că s-a respins propunerea formulată de parchet privind prelungirea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a reținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, iar recursul declarat de inculpat este fondat.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că la data de 22.08.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a formulat propunere de prelungire a arestării preventive prin care a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului S.E., pe motiv că la dosarul cauzei nu s-a depus expertiza medico-legală dispusă la solicitarea inculpatului și urmează a se prezenta materialul de urmărire penală.
Instanța de fond a stabilit un termen pentru soluționarea recursului la data de 25.08.2008, când s-a soluționat cauza în lipsa apărătorului ales, care nu a fost încunoștințat cu privire la termen, dar în prezența unui avocat din oficiu (s-a făcut referire la delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1645 emisă în aceeași zi, 25.08.2008).
Potrivit împuternicirii avocațiale nr. 133/08.08.2002 emisă de Cabinet Avocațial P.V., inculpatul și-a angajat avocat ales pentru a-i reprezenta interesele pe tot parcursul urmăririi penale, în fața organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată. Cu toate acestea, astfel cum am reliefat anterior, instanța de fond a soluționat cauza în lipsa apărătorului ales, fără ca acesta să fie încunoștințat conform exigențelor impuse de art. 6 alin. (5) C.proc.pen., art. 171 alin. (41) și art. 172 C.proc.pen. și art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenția de la Strasbourg.
Prevederile legale menționate reglementează asistența juridică a inculpatului și drepturile apărătorului, care sunt obligatorii atât pentru organele de urmărire penală, cât și pentru instanța de judecată.
Este de observat că prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală (M. Of. nr. 677/07.08.2006) s-au adus modificări în materia asistenței juridice, iar prin Legea nr. 57/2008 (M. Of. nr. 228/25.03.2008) s-a modificat textul art. 172 C.proc.pen. intitulat „drepturile apărătorului”, în sensul obligativității încunoștințării avocatului cu privire la orice act de urmărire penală, pentru a se asigura o apărare efectivă și reală a inculpatului, în concordanță cu exigențele europene în materie.
Asigurarea unui conținut real dreptului la apărare al inculpatului înseamnă înlăturarea restrângerii aplicării prevederilor legale referitoare la asigurarea asistenței juridice.
în contextul tuturor normelor de procedură penală care se referă la asistența juridică efectivă a inculpatului și la drepturile apărătorilor, nu se poate susține teza că asistența juridică este asigurată și din oficiu, în condițiile în care inculpatul are avocat ales, iar acesta nu a fost încunoștințat cu privire la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, precum și cu privire la termenul fixat pentru soluționarea propunerii parchetului, neavând posibilitatea de a-i formula o apărare pertinentă inculpatului. Nu există nici o rațiune pentru a se susține o asemenea teză, date fiind dispozițiile legale naționale și europene obligatorii în materie.
în caz de nesocotire a normei privind asigurarea asistenței juridice, se produce o vătămare a intereselor inculpatului, respectiv a dreptului la apărare, vătămare sancționată cu nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C.proc.pen.
Contrar dispozițiilor legale sus menționate, organul de urmărire penală nu l-a încunoștințat pe avocatul ales al inculpatului S.E. despre împrejurarea că a formulat propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, de asemenea nici instanța de judecată, trecând la soluționarea cauzei cu un avocat din oficiu, a cărui delegație a fost emisă în aceeași zi în care s-a soluționat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive. Maniera în care a procedat instanța de fond nu satisface cerința asigurării efective a dreptului la apărare al inculpatului, existând o îndoială cu privire la apărarea reală de care trebuie să beneficieze inculpatul în tot cursul procesului penal.
în aceste condiții, încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive este lovită de nulitate absolută – art. 197 alin. (2) C.proc.pen., fiind incident în speță motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 6 C.proc.pen. și întrucât măsura arestării preventive a expirat la data de 28.08.2008 (s-a făcut referire la încheierea de arestare preventivă din 31.08.2008 pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 16/31.07.2008, pe o durată de 29 zile, de la 31.07.2008 până la 28.08.2008), urmează a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Având în vedere nulitatea absolută a hotărârii atacate, celelalte aspecte reliefate de inculpat prin recursul depus în scris nu au fost analizate de către instanța de control judiciar.
(Judecător Mihaela Pătrăuș)
