O.G. nr. 2/2001, art. 16 alin. (1), art. 17 Procesul-verbal de contravenţie este lovit de nulitate atunci
când agentul constatator nu a menţionat data săvârşirii faptei contravenţionale reţinute în sarcina persoanei sancţionate, deficienţă care atrage nulitatea actului constatator conform dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în contextul în care data constatării faptei nu se confundă cu data săvârşirii contravenţiei decât atunci când executarea lucrării neautorizate ar fi în curs de desfăşurare, însă în cauză lucrările fuseseră deja finalizate la data întocmirii procesului-verbal.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 2302/R/2009,
nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, recurentul S.Z. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 16165 din 5 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului l Bucureşti în dosarul nr. 14727/299/2008, în contradictoriu cu intimatul municipiul Bucu-
reşti, sector 1, prin Primar. In motivarea cererii, petentul arată că nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost sancţionat contravenţional, întrucât în anul 2004 când a cumpărat imobilul din str. Fraţii Golescu nr. 17, sector 1, acesta avea fosă septică la carc ulterior, odată cu introducerea canalizării pc stradă, firma care a executat această lucrare a făcut legătura între respectiva fosă şi canalizarea stradală. Se menţionează, de asemenea, că petentul a încheiat contract
de furnizare a apei cu SC A.N„ pc care l-a depus în copie la dosar, având nr. 131920 din 29 septembrie 2008. Faţă de cele învederate, a solicitat anularea procesului-verbal contestat.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 16165 din 5 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 14727/299/2008, în contradictoriu cu intimatul municipiul Bucureşti, sector 1, prin Primar, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de recurentul S.Z. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 140 din 10 iulie 2007, încheiat de intimat. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal mai sus menţionat recurentul-petent a fost sancţionat contravenţional în baza Legii nr. 50/1991, întrucât a executat fară autorizaţie de construire lucrări de racordare la reţelele de apă şi canal. Instanţa a constatat că, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991, republicată, petentul avea obligaţia să obţină autorizaţie de construire anterior începerii lucrărilor de racordare la reţelele de apă şi canal, astfel că se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
Analizând recursul declarat împotriva acestei sentinţe, tribunalul a constatat că, în raport de considerentele hotărârii şi de probele administrate în cauză, recursul este fondat, întrucât, analizând legalitatea procesului-verbal de contravenţie, din oficiu, astfel cum prevăd art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a reţinut că acesta este lovit de nulitate, deoarece agentul constatator nu a menţionat data săvârşirii faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului-recurent, deficienţă care atrage nulitatea actului constatator conform dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în contextul în care data constatării faptei nu se confundă cu data săvârşirii contravenţiei decât în condiţiile în care executarea lucrării neautorizate ar fi în curs de desfăşurare, împrejurare care nu rezultă însă din menţiunile pro-
cesului-verbal analizat în cauză. In raport de cauza de nulitate constatată, care practic lipseşte de efecte actul sancţionator, tribunalul a constatat, totodată, că nu se mai impune analizarea motivelor de nete-meinicie invocate de petent.
Faţă de cele menţionate, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. raportat la art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a admis recursul şi a
modificat în tot sentinţa recurată, în sensul că a admis plângerea formulată de recurentul-petent şi a anulat procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 140 din 10 iulie 2007, exonerându-1 de măsurile dispuse prin acesta.
