Legea nr. 85/2006, republicată, art. 107 lit. „A” pct. „B”
Din moment ce debitoarea şi-a manifestat intenţia de reorganizare, nu se poate decide intrarea în faliment îm baza art. 107 lit. „A” pct. „B” din Legea nr. 85/2006, republicată, deoarece, textul art. 107 lit. „B”, reglementează situaţia în care debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare sau dacă l-a propus nu a fost acceptat şi confirmat.
Prin sentinţa nr. 2970 din 6 octombrie 2010, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureş nr. 2161/1371/2008, în temeiul prevederilor art. 107 lit. „A” pct. B din republicată a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. E.G. S.R.L. Târgu-Mureş, desemnându-l în calitate de lichidator judiciar pe C. I.P.U.R.L. Târgu-Mureş.
Judecătorul sindic a reţinut că în cadrul procedurii de deschisă împotriva debitoarei, aceasta nu a propus un plan de reorganizare.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de debitoarea S.C. E.G. SRL Târgu-Mureş care a solicitat modificarea sentinţei ca fiind nelegală şi nefondată, repunerea debitoarei în termenul legal de depunere a planului de reorganizare având în vedere că la data de 18 octombrie 2010 a depus la grefa Tribunalului Comercial Mureş planul de reorganizare pentru continuarea activităţii.
Recurenta a precizat că şi-a manifestat intenţia de reorganizare, contrar celor reţinute de judecătorul sindic, prin urmare situaţia alegată, cu referiri la textul legal invocat de judecătorul sindic, nu corespunde celor reţinute în considerente.
S-a mai arătat în motivarea recursului că s-a dispus deschiderea procedurii falimentului fără să fi existat vreo cerere în acest sens formulată de participanţii la procedură, subliniindu-se că la termenul de judecată din 6 octombrie 2010, administratorul judiciar nu a depus raport de activitate şi nici un alt act de procedură, respectiv cerere de faliment. Chiar şi în situaţia în care judecătorul sindic s-ar fi sesizat din oficiu cu privire la intrarea în procedura falimentului, trebuia pusă în discuţia părţilor, recurenta precizând că termenul din 6 octombrie 2010 a fost un termen simplu de procedură, fiind încălcat dreptul la apărare al debitoarei.
Unul dintre creditori, şi anume S.C. I.T. S.R.L. Cluj Napoca a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul debitoarei este fondat.
Judecătorul sindic a dispus intrarea în procedura falimentului a debitoarei S.C. E.G. S.R.L., în temeiul art. 107 lit. A pct. B din Legea insolvenţei, motivând doar că, în cadrul procedurii debitoarea nu a propus un plan de reorganizare.
Actele dosarului contrazic însă susţinerea judecătorului sindic, potrivit căreia debitoarea nu şi-a manifestat intenţia de reorganizare, deoarece în raportul lunar depus la fila 86 vol.III, se precizează la pct. 3 că în urma discuţiei cu administratorul special, debitoarea va depune un plan de reorganizare, în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului preliminar de obligaţii. Raportul a fost depus pentru termenul din 8 septembrie 2010.
La termenul din 8 septembrie 2010, potrivit celor consemnate în încheiere, s-a dispus amânarea cauzei şi stabilirea unui nou termen la 22 septembrie 2010 pentru continuarea demersurilor în procedură şi depunerea planului de reorganizare (fila 91 vol.III) la fel procedându-se şi la termenul din 22 septembrie 2010.
La acest termen s-a dispus chiar să instanţa se pună în vedere reprezentantului debitoarei să depună la dosar planul de reorganizare anterior termenului de judecată din 6 octombrie 2010.
La termenul din 6 octombrie 2010, în partea introductivă a încheierii de şedinţă se reţine că administratorul judiciar nu a întocmit şi depus la dosar raportul de activitate şi, cu toate că a acordat termen pentru depunerea planului de reorganizare, ceea ce înseamnă că a avut în vedere manifestarea de voinţă a debitoarei de a propune un plan de reorganizare, nu a ţinut cont de dispoziţiile anterioare, ci a făcut pur şi simplu aplicarea prevederilor art. 107 lit. A pct. b din Legea insolvenţei.
S-a omis însă a se analiza aspectele legate de termenele procedurale în care se propune un plan de reorganizare, deoarece, în raportul lunar de activitate depus la termenul din 8 septembrie 2010 administratorul judiciar precizează că s-au soluţionat contestaţiile împotriva tabelului preliminar de obligaţii iar la 12 august 2010 s-a depus tabelul definitiv, tabel care a fost notificat potrivit actelor de la filele 88-90 dosar, vol.III la 20 august 2010. Practic, prin încheierile de şedinţă deja menţionate, judecătorul sindic a acceptat prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare iar la termenul din 6 octombrie 2010, fără a constata că debitoarea a fost decăzută din termenul de a depune planul de reorganizare, deşi la termenul din 22 septembrie 2010 s-a menţionat că instanţa va pune în vedere reprezentantului debitoarei să depună planul de reorganizare, s-a pronunţat asupra „cererii de deschidere a procedurii falimentului”, cerere formulată oral de administratorul judiciar la acelaşi termen de judecată.
Se verifică astfel neregularităţile procedurale invocate de recurentă sub aspectul modului în care judecătorul sindic s-a pronunţat asupra unei cereri de intrare în faliment formulată oral, după ce s-a consemnat că administratorul judiciar nu a întocmit şi depus raport de activitate şi după ce s-a consemnat intenţia de reorganizare. Într-adevăr, cererea de repunere în termen de depunere a planului de reorganizare s-a formulat după ce s-a pronunţat sentinţa recurată, dar, în cauză se justifică admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare, în respectarea dispoziţiilor procedurale privind condiţiile de intrare în faliment în contextul în care debitoarea şi-a manifestat intenţia de reorganizare şi faţă de cererea de repunere în termenul de depunere a planului de reorganizare, să se pronunţe dacă debitoarea este sau nu decăzută din acest drept, în raport de termenele procedurale şi dispoziţiile anterioare ale judecătorului sindic .
Temeiul legal în baza căruia judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment prevede situaţii în care debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, or, debitoarea din prezenta cauză şi-a declarat intenţia, dar nu a depus planul, cel puţin la data pronunţării sentinţei recurate. Judecătorul sindic a făcut o greşită aplicare a legii, dispunând deschiderea procedurii falimentului pe un alt text legal decât cel care ar corespunde împrejurării că debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus planul de reorganizare, această din urmă situaţie urmând a fi analizată în rejudecare.
Cererea de suspendare a executării sentinţei recurate va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
