Prin sentinţa penală nr. 94 din data de 12.05.2016, Judecătoria Roşiori de Vede a admis sesizarea judecătorului delegat la Compartimentul executări penale din cadrul Judecătoriei Roşiori de Vede.
În baza art. 582 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 88 alin.1 Cod penal, dispune revocarea amânării aplicării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 69/05.05.2015 pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede în dosarul penal nr. 4438/292/2014, definitivă prin decizia penală nr.1198/24.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti intimatului B M, , fiul lui F şi J, născut în Alexandria, jud.Teleorman, domiciliat in Alexandria, şi executarea acesteia în regim de detenţie.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., a interzis intimatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., a interzis intimatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. 1248 din 24.02.20162016, înregistrată la instanţă la nr. 443/2922016 din 29.02.2016, Serviciul de Probaţiune Teleorman a sesizat instanţa cu privire la imposibilitatea punerii în executare a sentinţei penale nr. 69/05.05..2015 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitivă prin decizia penală nr. 1198/24.09..2015 a Curţii de Apel Bucureşti, privind pe condamnatul Bairam Marius.
În fapt, s-a motivat că persoana condamnată nu s-a prezentat la sediul Serviciului de Probațiune în urma convocărilor repetate, aşa încât sunt în imposibilitate de a pune în executare hotărârea judecătorească.
Au fost anexate sesizării dovada demersurilor efectuate, respectiv adresa Poliţiei municipiului Alexandria, Biroul Ordine Publică nr. 12/295 din 01.02.2016, ca urmare a căutării condamnatului la domiciliu.
Judecătorul delegat la Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Roşiori de Vede, ca urmare a sesizării Serviciului de Probaţiune a solicitat aplicarea disp. art. 88 Cod penal, urmând a se dispune aplicarea şi executarea pedepsei închisorii.
În vederea soluţionării sesizării au fost ataşate dosarul de fond nr. 4438/292/2014 al Judecătoriei Roşiorii de Vede şi al Curţii de Apel Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69/05.05.2015 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitivă prin decizia penală nr. 1198/24.09..2015 a Curţii de Apel Bucureşti, în baza art. 396 al. 1, 4 si alin.10 Cod procedură penală și art.83 Cod penal, s-a stabilit în sarcina inculpatului B. M. o pedeapsă de 1(un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit. b şi d Cod penal. În baza art. 83 alin. (1), (3) Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii de 1 an şi 8 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, persoana condamnată având obligaţia ca pe durata termenului de supraveghere să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 85 alin. (1) Cod penal, urmând a se prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Cu adresa nr. 1248 din 24.02.2016 Serviciul de Probaţiune Teleorman a sesizat instanţa cu privire la imposibilitatea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti.
Conform art. 582 alin.3 Cod procedură penală dacă se constată îndeplinite condiţiile prev. de art. 88 sau art. 89 Cod penal, instanţa, anulând sau, după caz, revocând amânarea aplicării pedepsei, dispune condamnarea inculpatului şi executarea pedepsei stabilite prin hotărârea de amânare.
Dispoziţiile art. 88 Cod penal prevăd că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
Probele aflate la dosarul cauzei conduc la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune revocarea amânării aplicării pedepsei, urmând a fi reţinută reaua-credinţă a condamnatului, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că acesta a avut cunoştinţă de convocările la Serviciul de Probaţiune Teleorman, în urma solicitărilor inculpatului acesta fiind reprogramat de trei ori fără însă a da curs convocărilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle care a criticat hotărârea instanţei de fond pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că un prim motiv de nelegalitate a hotărârii atacate constă în faptul că instanţa de judecată, dispunând revocarea amânării aplicării pedepsei de un an şi 8 luni închisoare intimatului B. M., în mod greşit a omis să dispună aplicarea pedepsei închisorii.
Potrivit art. 88 al. 1 Cod penal, „dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată cu rea-credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei”.
Potrivit art. 582 al. 3 Cod procedură penală, „dacă constată că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 88 sau 89 din Codul penal, instanţa, anulând sau, după caz, revocând amânarea aplicării pedepsei, dispune condamnarea inculpatului şi executarea pedepsei stabilite prin hotărârea de amânare”.
Or, în cauză, procedând la revocarea amânării aplicării pedepsei de un an şi 8 luni închisoare aplicată intimatului prin sentinţa penală nr. 69 din data de 05.05.2015 a Judecătoriei Roşiori de Vede, instanţa nu a dispus aplicarea pedepsei conform art. 88 al. 1 Cod penal sau condamnarea conform art. 582 al. 3 Cod procedură penală.
Un al doilea motiv de netemeinicie hotărârii atacate constă în faptul că instanţa de judecată, în mod greşit i-a aplicat intimatului pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară prev. de art. 66 al. 1 lit. d Cod penal constând în interzicerea dreptului de a alege.
Potrivit art. 66 al. 1 Cod penal, „pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea pe o perioadă de un la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi (…)”.
Aşadar, instanţa va aprecia cu privire la necesitatea sancţionării condamnatului prin interzicerea exercitării unuia sau mai multora dintre drepturile prev. de art. 66 al. 1 Cod penal, în funcţie de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei şi persoana infractorului.,
Or, în cauză, intimatul B M a fost sancţionat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 al. 1 rap.la art. 229 al. 1 lit.b şi d Cod penal, infracţiunea ce nu justifică interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 66 al. 1 lit. d Cod penal atât ca pedeapsă accesorie, cât şi ca pedeapsă complementară.
De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor, Omului, pedeapsa accesorie / complementară a interzicerii dreptului de a alege nu se aplică în mod automat, ci numai în raport de gravitatea şi natura infracţiunii comise de inculpat, în acest sens fiind hotărârea C.E.D.O. în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30.03.20104 şi decizia penală nr. 623/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Un al treilea motiv de nelegalitate a hotărârii atacate constă în faptul că instanţa de judecată în mod greşit a dispus ca pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi să se execute pe o perioadă de 3 ani începând de la rămânerea definitivă a sentinţei.
Potrivit art. 68 al. 1 lit. c Cod penal, „executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe (…) după executarea pedepsei închisorii (…)”.
Or, dispunând revocarea mânării aplicării pedepsei de un an şi 8 luni închisoare şi executarea acesteia în regim de detenţie, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 68 al. 1 lit. c Cod penal, urmând să dispună ca pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi să fie executată pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, iar nu de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
Examinând hotărârea contestată, tribunalul reţine următoarele:
Deşi inculpatul şi ulterior condamnatul B. M. a învederat organelor de urmărire penală, cât şi instanţei de judecată faptul că locuieşte în Spania şi munceşte în agricultură (fila 60, dosar 4438/292/2014) niciun organ judiciar nu a depus diligenţe pentru a se stabili domiciliul inculpatului în ţara indicată – Spania, efectuându-se procedura de citare cu cesta prin afişare la uşa instanţei – în dosarul nr. 443/292/2016.
Atât timp cât nu s-au efectuat demersuri (nici în declaraţia de inculpat nemenţionându-se domiciliul din Spania), tribunalul constată că sunt incidente dispoziţiile art. 4251 al. 7 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, în temeiul cărora va admite contestaţia declarată în cauză, va desfiinţa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În baza art. 582 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 88 alin.1 Cod penal, dispune revocarea amânării aplicării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 69/05.05.2015 pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede în dosarul penal nr. 4438/292/2014, definitivă prin decizia penală nr.1198/24.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti intimatului B M, , fiul lui F şi J, născut în Alexandria, jud.Teleorman, domiciliat in Alexandria, şi executarea acesteia în regim de detenţie.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., a interzis intimatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., a interzis intimatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. 1248 din 24.02.20162016, înregistrată la instanţă la nr. 443/2922016 din 29.02.2016, Serviciul de Probaţiune Teleorman a sesizat instanţa cu privire la imposibilitatea punerii în executare a sentinţei penale nr. 69/05.05..2015 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitivă prin decizia penală nr. 1198/24.09..2015 a Curţii de Apel Bucureşti, privind pe condamnatul Bairam Marius.
În fapt, s-a motivat că persoana condamnată nu s-a prezentat la sediul Serviciului de Probațiune în urma convocărilor repetate, aşa încât sunt în imposibilitate de a pune în executare hotărârea judecătorească.
Au fost anexate sesizării dovada demersurilor efectuate, respectiv adresa Poliţiei municipiului Alexandria, Biroul Ordine Publică nr. 12/295 din 01.02.2016, ca urmare a căutării condamnatului la domiciliu.
Judecătorul delegat la Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Roşiori de Vede, ca urmare a sesizării Serviciului de Probaţiune a solicitat aplicarea disp. art. 88 Cod penal, urmând a se dispune aplicarea şi executarea pedepsei închisorii.
În vederea soluţionării sesizării au fost ataşate dosarul de fond nr. 4438/292/2014 al Judecătoriei Roşiorii de Vede şi al Curţii de Apel Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69/05.05.2015 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitivă prin decizia penală nr. 1198/24.09..2015 a Curţii de Apel Bucureşti, în baza art. 396 al. 1, 4 si alin.10 Cod procedură penală și art.83 Cod penal, s-a stabilit în sarcina inculpatului B. M. o pedeapsă de 1(un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art.228 alin.1 raportat la art.229 alin.1 lit. b şi d Cod penal. În baza art. 83 alin. (1), (3) Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii de 1 an şi 8 luni închisoare pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, persoana condamnată având obligaţia ca pe durata termenului de supraveghere să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 85 alin. (1) Cod penal, urmând a se prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Cu adresa nr. 1248 din 24.02.2016 Serviciul de Probaţiune Teleorman a sesizat instanţa cu privire la imposibilitatea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti.
Conform art. 582 alin.3 Cod procedură penală dacă se constată îndeplinite condiţiile prev. de art. 88 sau art. 89 Cod penal, instanţa, anulând sau, după caz, revocând amânarea aplicării pedepsei, dispune condamnarea inculpatului şi executarea pedepsei stabilite prin hotărârea de amânare.
Dispoziţiile art. 88 Cod penal prevăd că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
Probele aflate la dosarul cauzei conduc la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune revocarea amânării aplicării pedepsei, urmând a fi reţinută reaua-credinţă a condamnatului, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că acesta a avut cunoştinţă de convocările la Serviciul de Probaţiune Teleorman, în urma solicitărilor inculpatului acesta fiind reprogramat de trei ori fără însă a da curs convocărilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle care a criticat hotărârea instanţei de fond pentru aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că un prim motiv de nelegalitate a hotărârii atacate constă în faptul că instanţa de judecată, dispunând revocarea amânării aplicării pedepsei de un an şi 8 luni închisoare intimatului B. M., în mod greşit a omis să dispună aplicarea pedepsei închisorii.
Potrivit art. 88 al. 1 Cod penal, „dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată cu rea-credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei”.
Potrivit art. 582 al. 3 Cod procedură penală, „dacă constată că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 88 sau 89 din Codul penal, instanţa, anulând sau, după caz, revocând amânarea aplicării pedepsei, dispune condamnarea inculpatului şi executarea pedepsei stabilite prin hotărârea de amânare”.
Or, în cauză, procedând la revocarea amânării aplicării pedepsei de un an şi 8 luni închisoare aplicată intimatului prin sentinţa penală nr. 69 din data de 05.05.2015 a Judecătoriei Roşiori de Vede, instanţa nu a dispus aplicarea pedepsei conform art. 88 al. 1 Cod penal sau condamnarea conform art. 582 al. 3 Cod procedură penală.
Un al doilea motiv de netemeinicie hotărârii atacate constă în faptul că instanţa de judecată, în mod greşit i-a aplicat intimatului pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară prev. de art. 66 al. 1 lit. d Cod penal constând în interzicerea dreptului de a alege.
Potrivit art. 66 al. 1 Cod penal, „pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea pe o perioadă de un la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi (…)”.
Aşadar, instanţa va aprecia cu privire la necesitatea sancţionării condamnatului prin interzicerea exercitării unuia sau mai multora dintre drepturile prev. de art. 66 al. 1 Cod penal, în funcţie de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei şi persoana infractorului.,
Or, în cauză, intimatul B M a fost sancţionat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 al. 1 rap.la art. 229 al. 1 lit.b şi d Cod penal, infracţiunea ce nu justifică interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 66 al. 1 lit. d Cod penal atât ca pedeapsă accesorie, cât şi ca pedeapsă complementară.
De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor, Omului, pedeapsa accesorie / complementară a interzicerii dreptului de a alege nu se aplică în mod automat, ci numai în raport de gravitatea şi natura infracţiunii comise de inculpat, în acest sens fiind hotărârea C.E.D.O. în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30.03.20104 şi decizia penală nr. 623/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Un al treilea motiv de nelegalitate a hotărârii atacate constă în faptul că instanţa de judecată în mod greşit a dispus ca pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi să se execute pe o perioadă de 3 ani începând de la rămânerea definitivă a sentinţei.
Potrivit art. 68 al. 1 lit. c Cod penal, „executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe (…) după executarea pedepsei închisorii (…)”.
Or, dispunând revocarea mânării aplicării pedepsei de un an şi 8 luni închisoare şi executarea acesteia în regim de detenţie, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 68 al. 1 lit. c Cod penal, urmând să dispună ca pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi să fie executată pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, iar nu de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
Examinând hotărârea contestată, tribunalul reţine următoarele:
Deşi inculpatul şi ulterior condamnatul B. M. a învederat organelor de urmărire penală, cât şi instanţei de judecată faptul că locuieşte în Spania şi munceşte în agricultură (fila 60, dosar 4438/292/2014) niciun organ judiciar nu a depus diligenţe pentru a se stabili domiciliul inculpatului în ţara indicată – Spania, efectuându-se procedura de citare cu cesta prin afişare la uşa instanţei – în dosarul nr. 443/292/2016.
Atât timp cât nu s-au efectuat demersuri (nici în declaraţia de inculpat nemenţionându-se domiciliul din Spania), tribunalul constată că sunt incidente dispoziţiile art. 4251 al. 7 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, în temeiul cărora va admite contestaţia declarată în cauză, va desfiinţa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
