Prin încheierea nr. 235/13.07.2016 judecătorul de drepturi şi libertăţi al Judecătoriei Alexandria în baza art. 242 alin. (8) raportat la art. 242 alin. (1) C.pr.pen., a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii preventive a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul M. N. F. (născut la data de 08.04.1990, fiul lui Doru şi Emilia, cetăţenie română, studii 8 clase, căsătorit, ocupaţie–crescător animale, domiciliat în comuna Poroschia, sat Poroschia, jud. Teleorman, cu antecedente penale).
În baza art. 242 alin. (8) raportat la art. 242 alin. (2) C.proc.pen., a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul M. N. F.
În baza art. 275 alin. (2) C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi al primei instanţe a reţinut că prin încheierea din 04.04.2016, pronunţată în dosarul nr. 1659/740/2016, în baza art. 226 alin. 2 rap.la art. 223 alin. 2 C.proc.pen., s-a dispus față de inculpaţii M. N. F. şi B. P. măsura arestării preventive, fiecare pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 04.04.2016 şi până la data de 03.05.2016 inclusiv.
Prin încheierea nr. 110 din 29.04.2016 pronunţată în dosarul nr. 2153/740/2016 a fost respinsă ca tardiv formulată propunerea de prelungire a arestării preventive dar s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu față de inculpaţii M. N. F. şi B. P., fiecare pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii.
În motivarea încheierii nr. 110/29.04.2016, judecătorul a reţinut că au fost respectate condiţiile pentru a se lua măsurii arestului la domiciliu, având în vedere că sunt aceleaşi cu cele pentru luarea arestării preventive, măsură ce exista deja în cauză şi era legală.
Totodată, s-a reținut că, faţă de durata scurtă de timp de la luarea măsurii arestării preventive (04.04.2016), împrejurările concrete ale cauzei cu privire la infracțiunea cercetată nu doar că nu au încetat și nici nu s-au modificat. Astfel, s-a apreciat că, faţă de gravitatea faptei de care sunt acuzaţi inculpaţii, dedusă din natura infracţiunilor (îndreptate împotriva persoanei, încălcând libertatea acesteia de mişcare şi de a acţiona conform propriei voinţe), din circumstanţele de loc (în loc izolat – stână situată în extravilanul comunei Băbăița, sat Merișani, jud. Teleorman, existând o probabilitate mare să nu fie observați de alte persoane), participarea a două persoane, profitând de starea de vulnerabilitate a persoanei vătămate, ecoul social al acesteia era actual şi există, în continuare, starea de temere pentru persoanele ce fac parte din aceleaşi categorie socială cu persoanele vătămate, că împotriva unor fapte şi persoane periculoase, organele statului nu acţionează suficient. De asemenea, s-a arătat că prin natura lor, infracţiunile de lipsire de libertate determină un sentiment de insecuritate colectivă, producând, prin ele însele, o puternică emoţie şi stare de teamă (nu doar în rândul persoanelor ce fac parte din aceeaşi categorie cu victimele) ci în rândul întregii societăţi.
S-a concluzionat că starea de pericol pentru ordinea publică nu s-a diminuat, iar scopurile prevăzute de art. 202 alin. (2) C.proc.pen. pot fi îndeplinite prin măsura arestului la domiciliu, fiind necesar ca inculpaţii M N F și B P să rămână sub supravegherea organelor judiciare, pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal. Totodată, s-a reținut că măsura arestului la domiciliu este suficientă, pentru asigurarea celorlalte scopuri prevăzute de art. 202 alin. (2) C.proc.pen, plasarea inculpaților în arest la domiciliu, pe care să nu aibă voie să îl părăsească, fiind în măsură în măsură să împiedice sustragerea inculpaţilor de la procesul penal şi să prevină săvârşirea unor alte infracţiuni.
Încheierea nr. 110 din 29.04.2016 a rămas definitivă prin încheierea nr. 19 din 30.04.2016 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2153/740/2016 prin care s-a respins contestația formulată de Ministerul Public.
Prin încheierea nr. 142 din 20.05.2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Alexandria în dosarul nr. 2644/740/2016 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria și s-a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu față de inculpaţii M. N. F. şi B. P., pe o perioadă de 30 de zile de la data de 30.05.2016 până la data de 28.06.2016.
Prin încheierea nr. 211 din data de 22.06.2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Alexandria în dosarul nr. 3545/740/2016 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria și s-a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpaţii M. N. F. şi B. P., pe o perioadă de 30 de zile de la data de 29.06.2016 până la data de 28.07.2016.
Încheierea nr. 211 din 22.06.2016 a rămas definitivă prin încheierea nr. 33 din 27.06.2016 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 3545/740/2016 prin care s-a luat act de retragerea contestației inculpatului M. N. F și s-a respins contestația formulată de inculpatul B. P.
Potrivit art. 242 alin. (1) C.proc.pen.: „Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii…”.
În esenţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi al fondului a reţinut că există în continuare temeiurile (atât cele de drept, cât şi cele de fapt) avute în vedere la luarea arestării preventive înlocuite ulterior cu arestul la domiciliu, că nu au apărut probe noi şi există în continuare starea de pericol pentru ordinea publică, date fiind gravitatea şi natura infracţiunii, circumstanţele comiterii – loc izolat , dar şi modalitatea de săvârşire în coparticipaţie.
Sub acest aspect, s-a constatat că arestarea preventivă a inculpatului M. N. F. care a fost ulterior înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu care a fost prelungită a fost dispusă în temeiul art. 223 alin. (2) C.proc.pen. (înlãturarea unei stãri de pericol pentru ordinea publică) pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. 2 C.pen. constând în aceea cã inculpatul M. N. F. împreună cu inculpatul B. P., la data de 03.04.2016, în jurul orei 10.00, s-au deplasat cu autoturismul marca Mitsubishi Pajero, cu nr. de înmatriculare M 91 TAB, condus de inculpatul M. N. F., la stâna de animale a persoanei vătămate V. P., situată în extravilanul comunei Băbăița, sat Merișani, jud. Teleorman și au lipsit-o de libertate, prin răpire, pe persoana vatamata A. M. N. – ciobanul stânei, aflată în imposibilitate de a-și exprima voința și de a se apăra.
Faţă de lucrările dosarului de urmărire penală nr. 753/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria şi având în vedere durata scurtă de timp de la data luãrii mãsurii preventive, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive ulterior înlocuite cu măsura preventivă a arestului la domiciliu nu au încetat, fiind respinsă cererea de revocare.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul M. F. N.
A susţinut că prin încheierea nr.110 pronunţată în dosarul nr. 2135/740/2016 s-a respins ca tardivă propunerea de prelungire a arestării preventive şi s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, dar în mod nelegal s-a menţinut după rămânerea definitivă a hotărârii.
Hotărârea a rămas definitivă la data de 30.04.2016 şi practic prin respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive la data de 29 aprilie 2016 a încetat de drept măsura preventivă. Prin încheierea 110 din 29.04.2016 nu s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile , ci s-a dispus numai înlocuirea pe durata ce mai rămăsese până la data de 3 mai 2016.
Consideră că măsura preventivă a încetat de drept şi trebuie să fie pus în libertate.
Examinând contestaţia potrivit art. 204 Cpp., art. 242 alin. 1 Cpp., judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal constată că este întemeiată.
Astfel, prin încheierea nr. 110/29.04.2016 a judecătorului de drepturi şi libertăţi al fondului, respingându-se ca tardivă propunerea Parchetului de prelungire a arestării preventive, dispunându-se înlocuirea măsurii arestării cu arestul la domiciliu, măsura nu putea fi dispusă decât pentru perioada rămasă din măsura iniţială a arestului preventiv, respectiv până la 03.05.2016.
În cauză, s-a dispus o nouă prelungire a arestului la domiciliu abia prin încheierea nr. 142/20.05.2016, pentru 30 zile, pentru perioada 30.05.2016 – 28.06.2016.
Reţinând că măsura arestului la domiciliu expirase începând cu data de 04.05.2016, în acest moment judecătorul de drepturi şi libertăţi al tribunalului constată incidente prevederile art. 241 alin. 1 lit. a Cpp., măsura preventivă încetând de drept.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 204 Cpp. rap. la art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp., se va admite contestaţia formulată de inculpatul M F. N. împotriva încheierii nr. 235/13.07.2016 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 4091/740/2016.
Se va desfiinţa încheierea sus-menţionată şi în baza art. 241 alin. 1 lit. a Cpp., se constată încetată de drept măsura arestului la domiciliu dispusă împotriva inculpatului M. F. N. prin încheierea nr. 110/29.04.2016 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 2153/740/2016.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză, urmând ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
În baza art. 242 alin. (8) raportat la art. 242 alin. (2) C.proc.pen., a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul M. N. F.
În baza art. 275 alin. (2) C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi al primei instanţe a reţinut că prin încheierea din 04.04.2016, pronunţată în dosarul nr. 1659/740/2016, în baza art. 226 alin. 2 rap.la art. 223 alin. 2 C.proc.pen., s-a dispus față de inculpaţii M. N. F. şi B. P. măsura arestării preventive, fiecare pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 04.04.2016 şi până la data de 03.05.2016 inclusiv.
Prin încheierea nr. 110 din 29.04.2016 pronunţată în dosarul nr. 2153/740/2016 a fost respinsă ca tardiv formulată propunerea de prelungire a arestării preventive dar s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu față de inculpaţii M. N. F. şi B. P., fiecare pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii.
În motivarea încheierii nr. 110/29.04.2016, judecătorul a reţinut că au fost respectate condiţiile pentru a se lua măsurii arestului la domiciliu, având în vedere că sunt aceleaşi cu cele pentru luarea arestării preventive, măsură ce exista deja în cauză şi era legală.
Totodată, s-a reținut că, faţă de durata scurtă de timp de la luarea măsurii arestării preventive (04.04.2016), împrejurările concrete ale cauzei cu privire la infracțiunea cercetată nu doar că nu au încetat și nici nu s-au modificat. Astfel, s-a apreciat că, faţă de gravitatea faptei de care sunt acuzaţi inculpaţii, dedusă din natura infracţiunilor (îndreptate împotriva persoanei, încălcând libertatea acesteia de mişcare şi de a acţiona conform propriei voinţe), din circumstanţele de loc (în loc izolat – stână situată în extravilanul comunei Băbăița, sat Merișani, jud. Teleorman, existând o probabilitate mare să nu fie observați de alte persoane), participarea a două persoane, profitând de starea de vulnerabilitate a persoanei vătămate, ecoul social al acesteia era actual şi există, în continuare, starea de temere pentru persoanele ce fac parte din aceleaşi categorie socială cu persoanele vătămate, că împotriva unor fapte şi persoane periculoase, organele statului nu acţionează suficient. De asemenea, s-a arătat că prin natura lor, infracţiunile de lipsire de libertate determină un sentiment de insecuritate colectivă, producând, prin ele însele, o puternică emoţie şi stare de teamă (nu doar în rândul persoanelor ce fac parte din aceeaşi categorie cu victimele) ci în rândul întregii societăţi.
S-a concluzionat că starea de pericol pentru ordinea publică nu s-a diminuat, iar scopurile prevăzute de art. 202 alin. (2) C.proc.pen. pot fi îndeplinite prin măsura arestului la domiciliu, fiind necesar ca inculpaţii M N F și B P să rămână sub supravegherea organelor judiciare, pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal. Totodată, s-a reținut că măsura arestului la domiciliu este suficientă, pentru asigurarea celorlalte scopuri prevăzute de art. 202 alin. (2) C.proc.pen, plasarea inculpaților în arest la domiciliu, pe care să nu aibă voie să îl părăsească, fiind în măsură în măsură să împiedice sustragerea inculpaţilor de la procesul penal şi să prevină săvârşirea unor alte infracţiuni.
Încheierea nr. 110 din 29.04.2016 a rămas definitivă prin încheierea nr. 19 din 30.04.2016 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2153/740/2016 prin care s-a respins contestația formulată de Ministerul Public.
Prin încheierea nr. 142 din 20.05.2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Alexandria în dosarul nr. 2644/740/2016 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria și s-a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu față de inculpaţii M. N. F. şi B. P., pe o perioadă de 30 de zile de la data de 30.05.2016 până la data de 28.06.2016.
Prin încheierea nr. 211 din data de 22.06.2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Alexandria în dosarul nr. 3545/740/2016 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria și s-a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpaţii M. N. F. şi B. P., pe o perioadă de 30 de zile de la data de 29.06.2016 până la data de 28.07.2016.
Încheierea nr. 211 din 22.06.2016 a rămas definitivă prin încheierea nr. 33 din 27.06.2016 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 3545/740/2016 prin care s-a luat act de retragerea contestației inculpatului M. N. F și s-a respins contestația formulată de inculpatul B. P.
Potrivit art. 242 alin. (1) C.proc.pen.: „Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii…”.
În esenţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi al fondului a reţinut că există în continuare temeiurile (atât cele de drept, cât şi cele de fapt) avute în vedere la luarea arestării preventive înlocuite ulterior cu arestul la domiciliu, că nu au apărut probe noi şi există în continuare starea de pericol pentru ordinea publică, date fiind gravitatea şi natura infracţiunii, circumstanţele comiterii – loc izolat , dar şi modalitatea de săvârşire în coparticipaţie.
Sub acest aspect, s-a constatat că arestarea preventivă a inculpatului M. N. F. care a fost ulterior înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu care a fost prelungită a fost dispusă în temeiul art. 223 alin. (2) C.proc.pen. (înlãturarea unei stãri de pericol pentru ordinea publică) pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. 2 C.pen. constând în aceea cã inculpatul M. N. F. împreună cu inculpatul B. P., la data de 03.04.2016, în jurul orei 10.00, s-au deplasat cu autoturismul marca Mitsubishi Pajero, cu nr. de înmatriculare M 91 TAB, condus de inculpatul M. N. F., la stâna de animale a persoanei vătămate V. P., situată în extravilanul comunei Băbăița, sat Merișani, jud. Teleorman și au lipsit-o de libertate, prin răpire, pe persoana vatamata A. M. N. – ciobanul stânei, aflată în imposibilitate de a-și exprima voința și de a se apăra.
Faţă de lucrările dosarului de urmărire penală nr. 753/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria şi având în vedere durata scurtă de timp de la data luãrii mãsurii preventive, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive ulterior înlocuite cu măsura preventivă a arestului la domiciliu nu au încetat, fiind respinsă cererea de revocare.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul M. F. N.
A susţinut că prin încheierea nr.110 pronunţată în dosarul nr. 2135/740/2016 s-a respins ca tardivă propunerea de prelungire a arestării preventive şi s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, dar în mod nelegal s-a menţinut după rămânerea definitivă a hotărârii.
Hotărârea a rămas definitivă la data de 30.04.2016 şi practic prin respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive la data de 29 aprilie 2016 a încetat de drept măsura preventivă. Prin încheierea 110 din 29.04.2016 nu s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile , ci s-a dispus numai înlocuirea pe durata ce mai rămăsese până la data de 3 mai 2016.
Consideră că măsura preventivă a încetat de drept şi trebuie să fie pus în libertate.
Examinând contestaţia potrivit art. 204 Cpp., art. 242 alin. 1 Cpp., judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal constată că este întemeiată.
Astfel, prin încheierea nr. 110/29.04.2016 a judecătorului de drepturi şi libertăţi al fondului, respingându-se ca tardivă propunerea Parchetului de prelungire a arestării preventive, dispunându-se înlocuirea măsurii arestării cu arestul la domiciliu, măsura nu putea fi dispusă decât pentru perioada rămasă din măsura iniţială a arestului preventiv, respectiv până la 03.05.2016.
În cauză, s-a dispus o nouă prelungire a arestului la domiciliu abia prin încheierea nr. 142/20.05.2016, pentru 30 zile, pentru perioada 30.05.2016 – 28.06.2016.
Reţinând că măsura arestului la domiciliu expirase începând cu data de 04.05.2016, în acest moment judecătorul de drepturi şi libertăţi al tribunalului constată incidente prevederile art. 241 alin. 1 lit. a Cpp., măsura preventivă încetând de drept.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 204 Cpp. rap. la art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp., se va admite contestaţia formulată de inculpatul M F. N. împotriva încheierii nr. 235/13.07.2016 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 4091/740/2016.
Se va desfiinţa încheierea sus-menţionată şi în baza art. 241 alin. 1 lit. a Cpp., se constată încetată de drept măsura arestului la domiciliu dispusă împotriva inculpatului M. F. N. prin încheierea nr. 110/29.04.2016 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 2153/740/2016.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză, urmând ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
