Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de ..sub nr…, petenta S.C. C S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata UAT T – D PL, anularea procesului-verbal de contravenţie seria BC nr. ..din data de…, ca netemeinic şi nelegal.
În motivare, petenta a arătat – în esenţă – că procesul-verbal contestat nu a fost întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor de legalitate prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 16, art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, au fost anexate înscrisuri (filele 9-24).
Plângerea contravenţională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 7).
La data de 19.02.2015, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanţei de judecată respingerea plângerii contravenţionale, ca nefondată şi menţinerea procesului-verbal contestat, ca legal şi temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost întocmit cu respectarea cerinţelor de legalitate şi temeinicie impuse de legiuitor, anexând – sub aspect probatoriu – raportul agentului constatator şi planşe fotografice (filele 27-31).
În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, H.C.L. nr. 247/2011.
În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul MT
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravenţională, “Instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanţa constată că plângerea contravenţională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunţat.
În fapt, prin procesul-verbal seria BC nr. ..din data de.., petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 2500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 28 lit. a) din H.C.L. nr. 247/2011.
Prin actul sancţionator s-a reţinut că în data de.., în jurul orei.., numitul TN a condus ansamblul de vehicule cap tractor marca ..cu numărul de înmatriculare.., cu masa maximă autorizată 18 tone şi remorca cu numărul de înmatriculare.. cu masa maximă autorizată 28 tone, aparţinând S.C. S S.A., fără a deţine autorizaţie de liberă trecere eliberată de UAT T.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa are obligaţia de a analiza legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi de a hotărî asupra sancţiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalităţii, instanţa constată că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârşită si data comiterii acesteia.
Instanţa va respinge apărările formulate de petentă sub aspectul legalităţii actului, apreciind că fapta contravenţională reţinută în sarcina acesteia a fost descrisă în acord cu dispoziţiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Instanţa reţine, totodată, că fapta a fost corect încadrată în drept, art. 28 lit. a) din H.C.L. nr. 247/2011 stipulând că circulaţia autovehiculelor pe străzile cu interdicţii de circulaţie (acces interzis, limitare tonaj) fără LT se sancţionează cu amenda de 2.500 lei.
Sub aspectul pretinsei nelegalităţi a tarifului de utilizare a drumurilor publice din municipiul T, instanţa reţine că art. 2 din H.C.L. nr. 134/2013, prin care s-au adus modificări Anexei nr. 2 la H.C.L. nr. 247/2011, a fost anulat prin sentinţa civilă nr. ..din data de ..pronunţată de TT în dosarul nr…., ca fiind nelegal.
Nelegalitatea normei juridice modificatoare nu atrage însă şi nelegalitatea normei juridice modificate, aceasta din urmă (Anexa nr. 2 la H.C.L. nr. 247/2011) ramânând în vigoare în forma în care a existat anterior intervenirii actului normativ de modificare.
Prin urmare, întrucât norma juridică a cărei încălcare a atras sancţionarea contravenţională a petentei nu a făcut obiectul controlului de legalitate în dosarul anterior amintit, instanţa va respinge apărările petentei în sens contrar, ca fiind nefondate.
În ceea ce priveşte temeinicia actului contestat, instanţa are în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancţionare face dovada situaţiei de fapt reţinute, sarcina probei contrare revenind petentului.
Instanţa reţine şi incidenţa dispoziţiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor.
În acest context, sarcina instanţei de judecată rămâne aceea de a asigura proporţionalitatea între scopul urmărit de autorităţile statului (sancţionarea faptelor antisociale) şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. Instanţa are în vedere şi cauza Ioan Pop c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern şi, ca regulă generală, cade în competenţa instanţelor naţionale să se pronunţe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanţa naţională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-şi expune cauza în condiţii de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalităţii efective în care acesta înţelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanţa naţională poate pronunţa o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condiţiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-şi dovedi afirmaţiile.
Instanţa constată că petenta nu a făcut în cauză dovada unei situaţii de fapt contrare celei reţinute de agentul constatator, declaraţia martorului audiat în cauză neconţinând informaţii relevante sub aspect probatoriu.
În ceea ce priveşte modul de individualizare a sancţiunii aplicate, instanţa reţine în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul si mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanţele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Prin prisma textului legal enunţat, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată este de natură să asigure în cauză atât respectarea cerinţelor de proporţionalitate impuse în materia oricăror măsuri restrictive de drepturi, cât şi responsabilizarea petentei pe viitor.
Pentru considerentele anterior expuse, instanţa, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge – ca nefondată – plângerea contravenţională aflată pe rol, cu consecinţa menţinerii procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria BC nr. .. din data de.., ca legal şi temeinic.
