O.G. nr. 2/2001, art. 10 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 17
Procesul-verbal este nelegal încheiat dacă din conţinutul său rezultă că în sarcina persoanei sancţionate au fost reţinute cel puţin trei fapte contravenţionale distincte şi nu s-a aplicat decât o singură amendă, iar, pe de altă parte, nu reiese care este data săvârşirii acestora, întrucât nu poate fi reţinută data încheierii procesului-verbal, date fiind conţinutul diferit al faptelor contraven
ţionale constatate şi modalitatea distinctă în care acestea puteau fi săvârşite.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 1797/R/2009,
nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, recurenta SC A.M. SRL a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 278 din 15 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 2408/303/2008, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Bucureşti Ilfov, solicitând admiterea recursului, cu consecinţa anulării procesului-verbal con-
testat. In motivarea cererii, s-a arătat că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a respins plângerea formulată de petentă împotriva procesului-verbal contestat nelegal, în condiţiile în care acesta a fost încheiat de agenţi constatatori neautorizaţi, lipseşte data săvârşirii faptei, temeiul de drept în baza căruia s-a dispus sancţionarea este eronat şi nu corespunde faptei descrise, iar instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea petentei de administrare de probe,
formulată prin plângerea contravenţională. In drept au fost invocate dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Legea nr. 10/2003, art. 3041 C. proc. civ. şi art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, iar în recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 278 din 15 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 2408/303/2008, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Bucureşti Ilfov, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de recurenta SC A.M. SRL împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 82/816 din 12 martie 2008. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal mai sus menţionat recurenta-petentă a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 4000 lei pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 10 şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 449/2003 şi art. 9 din O.G. nr. 21/1993. în cuprinsul procesului-verbal s-a reţinut că numita T.G. a reclamat deficienţe ale produselor cumpărate de la petentă, la data de 18 decembrie 2007, cu adresa nr. 301, iar cu adresa nr. 202 din 8 ianuarie 2008 societatea.
prin avocat, a înştiinţat-o că a luat cunoştinţă de reclamaţie, iar la 3 februarie 2008 clienta reclama că i s-a dat comandă altei persoane, motiv pentru care solicită returnarea contravalorii produselor, cerere cu care reprezentanţii societăţii nu au fost de acord şi susţin că s-a propus clientei remedierea deficienţelor fară a dovedi acest lucru, iar în certificatul de garanţie nu este trecută o perioadă de timp în care se
face remedierea deficienţelor. In funcţie de aceste elemente, instanţa de fond a concluzionat că faptei descrise i s-a dat o corectă încadrare juridică, procesul-verbal este legal încheiat, iar petenta nu a administrat probe de natură să demonstreze o situaţie contrară.
Analizând recursul declarat împotriva acestei sentinţe, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, dar şi sub toate aspectele ce ţin de legalitatea acestuia şi care pot fi invocate şi din oficiu, potrivit art. 3041 C. proc. civ., tribunalul a constatat că, în raport de probele existente în dosar, în mod greşit prima instanţă a apreciat că procesul-verbal este legal încheiat, în condiţiile în care din conţinutul acestuia rezultă că în sarcina petentei au fost reţinute cel puţin trei fapte contravenţionale distincte şi nu s-a aplicat decât o singură amendă, iar, pe de altă parte, nu reiese care este data săvârşirii acestora, întrucât, evident, în acest sens nu poate fi reţinută data încheierii procesului-verbal, astfel cum a menţionat agentul constatator, dat fiind conţinutul diferit al faptelor contravenţionale constatate şi modalitatea distinctă în care acestea puteau fi săvârşite.
Astfel, în acest sens, tribunalul a avut în vedere că, potrivit art. 10 din Legea nr. 449/2003, în cazul lipsei conformităţii, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului să i se aducă produsul la conformitate, fară plată, prin reparare sau înlocuire, conform art. 11, sau să beneficieze de reducerea corespunzătoare a preţului ori de rezoluţiu-nea contractului privind acest produs, în condiţiile art. 13 şi art. 14. Potrivita art. 11 alin. (4), orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută în cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilită de comun acord, în scris, între vânzător şi consumator şi fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luându-se în considerare natura produselor şi scopul pentru care acesta a solicitat produsele. Perioada de timp stabilită nu poate depăşi 15 zile calendaristice de la data la care cumpărătorul a adus la cunoştinţă vânzătorului lipsa de conformitate a produsului. Cât priveşte art. 9 din O.G. nr. 21/1992, acesta prevede că operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se
comportc în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi să nu folosească practici comerciale abuzive. Potrivit art. 50 lit. c) din O.G. nr. 21/1992, încălcarea dispoziţiilor art. 9, art. 10 lit. a)-f) şi h) şi art. 11 se sancţionează cu amendă contravenţională de la 2000 lei la 4000 lei.
Faţă de aceste considerente, tribunalul a constatat că procesul-verbal este nelegal, întrucât nu îndeplineşte exigenţele de legalitate impuse de O.G. nr. 2/2001, fiind încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din actul normativ menţionat mai sus, împrejurare ce are drept consecinţă punerea instanţelor în imposibilitatea de a realiza un control eficient şi real de legalitate şi temeinicie, în condiţiile în care nu se poate aprecia în ce măsură sancţiunea contravenţională aplicată petentei se încadrează în limitele prevăzute de lege pentru faptele săvârşite şi respectă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind criteriile de individualizare, constituind, de asemenea, şi o încălcare a principiului legalităţii care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate. Totodată lipsa datei săvârşirii faptelor constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi atrage nulitatea absolută a procesului-verbal astfel încheiat, potrivit dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
In acest context, constatând încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) raportat la art. 21 alin. (3), art. 17 şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a admis recursul, iar baza art. 312 alin. (1) şi (3) raportat art. 3041 C. proc. civ., a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul că a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal de contravenţie contestat, ca nelegal întocmit, consecinţă în raport de care nu s-a mai impus analizarea celorlalte motive de recurs.
