Deliberând asupra cauzei civile de fată constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 16.11.2015 sub nr. /200/2015, reclamanta Florica a solicitat să se constate dreptul de proprietate al autorilor săi Stan şi Sorica asupra imobilului casă de locuit compus din 2 camere şi bucătărie, în suprafaţă de 30 mp şi a terenului aferent în suprafaţă de 69 mp, teren categoria de folosinţă curţi construcţii, amplasat în intravilanul mun. Buzău.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că, în fapt, imobilul ce formează obiectul prezentei cauze a fost dobândit în proprietate de către defuncţi în următorul context: în anul 1942 în timp ce părinţii săi stăteau în chirie într-un imobil situat pe str., au ocupat suprafaţa de terenîn litigiu şi au început edificarea unui imobil casă de locuit compus din două camere şi un hol. Din căsătoria părinţilor săi au rezultat 4 copii , respectiv reclamanta şi numiţii
Mihai, Dorina şi Eugenia. În acel imobil au locuit părinţii săi până la deces iar ulterior fratele Mihai, ceilalţi fraţi având imobile proprietate personală. În anul 2010 Mihai fiind bolnav iar casa aflându-se într-o stare avansată de degradare, acesta a plecat la Aşezământul social Sfântul Sava iar în anul 2012 reclamanta împreună cu fraţii săi au înstrăinat imobilul casă de locuit şi terenul aferent către numiţii Florin şi Irina contra sumei de 15.000 lei sumă care a fost primită în mai multe tranşe astfel cum rezultă din chitanţele de mână.
În ce priveşte justificare calităţii sale procesuale active, în condiţiile în care prezenta acţiune are caracterul unui act de conservare a patrimoniului, reclamanta solicită să se ia act de faptul că ea poate formula singură acţiunea. Precizează faptul că terenul în litigiu este liber de sarcini astfel cum rezultă din certificatele emise de OCPI Buzău. De asemenea, arată că terenul nu face parte din domeniul public al municipiului Buzău
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1837 vechiul Cod civil, art. 6 al. 4 şi art. 643 din noul Cod civil, art. 63 şi 82 din Legea nr. 71/2011 şi art. 35 Cod procedură civilă.
În susţinerea cererii reclamanta solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei, sens în care a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (filele 10-26) şi martori.
Pârâtul a formulat întâmpinare (fila 54).
Pârâtul a solicitat introducerea în cauză a tuturor moştenitorilor iar cu privire la fondul cauzei, arată că în măsura în care din probatoriul administrat în cauză reclamanta îşi dovedeşte susţinerile, este de acord cu acţiunea.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În speţă, aşa cum a arătat în cererea de chemare in judecată, dar şi în mod clar în faţa instanţei, reclamanta solicită constatarea existenţei unui drept de proprietate în patrimoniul unor persoane decedate.
Uzucapiunea reprezentând un mod de dobândire a dreptului de proprietate ca urmare a exercitării posesiei de lungă durată de către posesorul neproprietar împotriva proprietarului neposesor, presupunând o sancţionare a stării de pasivitate a adevăratului proprietar. Astfel, acesta nu întreprinde actele necesare pentru intrarea în stăpânirea bunului aflat în proprietatea sa, permiţând posesorului uzucapant să transforme o stare de fapt intr-o stare de drept. Prin urmare, uzucapiunea poate fi invocată de către persoana ce a exercitat o posesie utilă asupra bunului, pentru o perioadă de timp în conformitate cu dispoziţiile legale, impotriva adevăratului proprietar al bunului ce a rămas în pasivitate în tot acest interval de timp.
În prezenta cauză, instanţa reţine că este cel puţin discutabilă constatarea dobândirii dreptului de proprietate în patrimoniul unor persoane decedate, în condiţiile în care doar o persoană în fiinţă poate fi titularul unui ansamblu de drepturi şi obligaţii ce privesc un bun fizic, determinat. In urma decesului persoanei fizice drepturile şi obligaţiile ce alcătuiesc patrimoniul acesteia se transmit pe cale succesorală către moştenitorii săi, ulterior momentului deschiderii succesiunii ne mai fiind de conceput dobândirea unui drept patrimonial de către defunct, ci doar de către succesorii acestuia. Prin urmare, singurii care ar fi putut solicita constatarea calităţii lor de proprietari asupra imobilelor in cauză sunt chiar autorii reclamantei, şi doar în perioada anterioară decesului lor.
In prezent, reclamanta este în măsură să solicite constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în propriul său patrimoniu, invocând eventual joncţiunea posesiilor.
De altfel, in cadrul întâlnirii dintre conducerea CSM şi membrii Comisiei unificarea practicii judiciare – cu preşedintele Secţiei civile de la ÎCCJ, reprezentantul PÎCCJ şi preşedinţii secţiilor civile, conflicte de muncă şi asigurări sociale a curţilor de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din 12.11.2008 (www.csm1909.ro/csm/linkuri/05_02_2009__20822_ro.doc), opinia majoritară a fost că uzucapiunea nu poate fi constatată in patrimoniul defunctului, conditiile uzucapiunii urmad a fi analizate si indeplinite la data introducerii actiunii, in persoana reclamantului, precum si a autorului său (in cazul invocarii jonctiunii posesiilor). De asemenea, in cadrul întâlnirii, s-a ajuns la concluzia că o practica contrară ar putea conduce la insecuritatea raporturilor juridice, de vreme ce s-ar putea constata, spre exemplu, că defunctul a dobândit in urma cu 10 ani dreptul de proprietate prin uzucapiune, iar de la momentul indeplinirii conditiilor si pana la momentul sesizarii instantei au fost incheiate, de catre adevaratul proprietar, acte de transmitere a bunului.
Pentru toate motivele arătate mai sus, instanţa va respinge cererea formulata de Florica.
CIVIL.CONSTATARE DREPT DE PROPRIETATE IN PATRIMONIUL UNEI PERSOANE DECEDATE
CONSTATARE DREPT DE PROPRIETATE IN PATRIMONIUL UNEI PERSOANE DECEDATE
