Atunci când în contractele colective de muncă încheiate între patronat şi sindicate sunt prevăzute clauze ce reglementează criteriile de selecţie a personalului în cazul concedierilor colective acestea au un caracter obligatoriu. Nerespectarea acestor clauze atrage nulitatea deciziilor de concediere emise cu privire la persoanele care beneficiau de protecţia normelor de selecţie. Dreptul angajatului concediat de a beneficia de ajutor de somaj, plăţi compensatorii ori alte facilităţi materiale nu prezintă relevanţă sub aspectul legalităţii măsurii concedierii.
Secţia civilă – decizia civilă nr.1421 / 9 decembrie 2004
Prin sentinţa civilă nr.1081/2003 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 7810/2003 a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea T.M. împotriva intimatei în contestaţie SNT CFR.
Instanţa a dispus anularea deciziei de concediere nr.500/235 emisă de intimată la 08.09.2003.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că prin decizia nr.500/235/08.09.2003 s-a dispus concedierea reclamantei în temeiul art. 55 lit. c raportat la art.65 al.1 Codul muncii. S-a arătat deasemenea că reclamanta mai avea aproximativ 2 ani până la împlinirea condiţiilor de pensionare.
Tribunalul a motivat în considerentele hotărârii că decizia de concediere este nelegală pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 66 al.7 şi 8 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003. Aceste dispoziţii acordă o protecţie specială persoanelor ce mai au 3 ani până la pensionare arătând că în privinţa lor măsura concedierii nu poate fi luată decât “ în ultimul rând”.
Împotriva soluţiei pronunţate de Tribunal a declarat recurs intimata în contestaţie solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat sub un prim aspect critic faptul că instanţa de fond a apreciat greşit caracterul nelegal al măsurii concedierii în condiţiile în care procesul de restructurare a posturilor în cadrul unităţii intimate a avut un caracter real şi efectiv.
Sub un al doilea aspect critic s-a susţinut că în mod nelegal instanţa de fond nu a avut în vedere că în fapt măsura concedierii nu-I produce nici un prejudiciu salariatului care va beneficia de ajutor de somaj, plăţi compensatorii şi alte ajutoare băneşti.
Prin decizia civilă nr. 1421/2004 pronunţată în dosar nr. 5926/2004 – Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat recursul intimatei în contestaţie pentru următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. Coul muncii singurele condiţii impuse de lege pentru emiterea unei decizii de concediere este existenţa enei restrângeri de activitate reale şi efective. De principiu, unitatea are deplină libertate în procesul de selecţie a persoanalului în situaţiile în care intervine măsura restrângeri de activitate, instanţa neavând competenţa de a se pronunţa asupra oportunităţii menţinerii unor salariaţi în detrimentul altora.
Atunci când în contractele colective încheiate la nivelul unităţii sunt prevăzute clauze care stabilesc anumite reguli de selecţie instanţa este abilitată să verifice respectarea acestora. Această cenzură a instanţei nu mai are caracterul unei cenzuri de oportunitate ci îmbracă forma unei cenzuri de legalitate.
În speţă, deşi în unitate a avut loc un amplu proces de restructurare nu au fost desfiinţate toate posturile de natura celui ocupat de contestatoare.În condiţiile în care contestatoarea beneficiază de protecţia oferită de art. 66 al.7 şi 8 din Contractul colectiv de muncă de a nu-I fi desfăcut contractul de muncă decât “ în ultimul rând” concedierea sa este nelegală.
Faptul că salariatul căreia I se desface contractul de muncă este îndreptăţit să beneficieze de ajutor de somaj, plăţi compensatorii ori alte drepturi băneşti nu prezintă nici o relevanţă sub aspectul legalităţii deciziei de concediere.
