Alexandria a respins acţiunea având ca obiect anulare, ca nefondată.
A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 9.814,62 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 1936/740/2012 din 28 februarie 2012, reclamanta SC „M C” SRL a chemat în judecată pe pârâta SC CEZ Distribuţie SA solicitând instanţei anularea notei de constatare nr. 14797 din 10 noiembrie 2011 întocmită de împuterniciţii SC Distribuţie SA Craiova, anularea facturii nr. 1061221561 din 22 noiembrie 2011 emisă de pârâtă în baza notei de constatare nr. 14797 din 10 noiembrie 2011 prin care s-a stabilit obligaţia de plată a sumei de 8.802,75 lei reprezentând „recuperare energie electrică” şi exonerarea de plata sumei de 8.802,75 lei stabilită în mod nejustificat ca o sancţiune contravenţională dispusă prin factura nr. 1051221561 din 22 noiembrie 2011.
În motivarea cererii se arată că în urma verificării instalaţiei electrice de la centrul ce alimenta sediul reclamantei, împuterniciţii pârâtei au întocmit nota de constatare nr. 14797 din 10 noiembrie 2011 prin care s-a stabilit că asupra sigiliilor de metrologice ale contorului s-a constatat o intervenţie monitorizată în sensul că nu se cunosc indicativele de pe feţele sigiliului, marginea de jos a capacului contorului este îndoită prin forţă mecanică, iar contorul a fost găsit nesigilat – placa de borne ruptă.
Mai arată reclamanta că nu are nici o culpă în producerea vreunei intervenţii asupra acestui contor, deoarece contorul nu era instalat în incinta societăţii şi nici pe terenul proprietatea acesteia, ci într-un cartier de romi.
Pârâta fără a analiza situaţia de fapt şi a stabili cine este vinovat de intervenţia neautorizată asupra receptorului electric în baza notei de constatare nr. 14797 din 10 noiembrie 2011 a emis factura nr. 1061221561 din 22 noiembrie 2011 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 8.802,75 lei reprezentând „recuperare energie electrică”.
Se mai menţionează că pretenţia pârâtei la plata sumei este neîntemeiată deoarece reclamanta nu se face vinovată de producerea acestui prejudiciu.
Prin sentinţa civilă nr. 2043 pronunţată în data de 16 aprilie 20113, instanţa a admis acţiunea, a dispus anularea notei de constatare nr. 14797 din 10 noiembrie 2011 întocmită de pârâtă şi a facturii nr. 1061221561 din 22 noiembrie 2011 emisă de aceeaşi pârâtă pentru suma de 8.802,75 lei şi a exonerat reclamanta de la plata sumei de 8.802,75 lei reprezentând „recuperare energie electrică”.
La data de 27 iunie 2013, pârâta SC CEZ Distribuţie SA a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, iar prin Decizia nr. 708 din data de 18 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman s-a admis recursul formulat, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării au fost încuviinţate şi administrate probele cu înscrisuri, proba testimonială şi expertiză tehnică judiciară.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine şi constată următoarele:
În fapt, la data de 10.11.2011, reprezentanţi ai furnizorului de energie electrică au constatat faptul că la sediul reclamantei, la verificarea vizuală a montajului grupului de măsură, au fost descoperită o intervenţie neautorizată asupra sigiliilor metrologice în sensul că indicativele acestora nu corespund, precum şi faptul că marginea de jos a capacului contorului electric este îndoită prin forţare mecanică, contorul fiind nesigilat la placa de borne, întocmindu-se în acest sens nota de constatare nr.14797/10.11.2011.
În aceeaşi notă de constatare a fost menţionat punctul de vedere al reclamantei prin administrator G E, care a precizat că nu se lucrează decât două zile pe săptămână, iar contorul se află în afara unităţii, neavând cunoştinţă despre cele constatate sau despre modul de producere.
Pe baza notei de constatare au fost emise facturile nr.1061221561/02.12.2011 – fila 6 ds. iniţial, în valoare totală de 8.802,75 lei, reprezentând recuperare de energie, ca urmare a aplicării prevederilor legale pentru situaţia constatării consumului fraudulos de energie electrică, temeiul legal fiind reprezentat de disp. art. 42.alin.4 din Legea nr. 13/2007 şi art. 109 alin. 2 din Regulament.
Raportul de expertiză metrologică efectuat în cauză (filele 58-61) atestă faptul că mijlocul de măsurare, astfel cum a fost acesta prezentat ulterior demontării de la sediul reclamantei din data de 10.11.2011, nu întruneşte condiţiile de legalitate, neavând aplicat un marcaj metrologic legal, fiind totodată deteriorat, existând posibilitatea accesului neautorizat asupra acestuia. De asemenea, se precizează că la verificare, eroarea înregistrată de contor este de 2,5%, erorile astfel determinate nu se încadrează în limitele maxime admisibile din normele de metrologie legală. Deşi nu au fost constatate urme vizibile de intervenţie în interiorul contorului, s-a putut observa o urmă de descărcare electrică între circuitul de curent şi şasiul magnetic.
Având în vedere starea exterioară a contorului electric la momentul expertizării, diferită de cea din momentul întocmirii notei de constatare la sediul reclamantei, a fost încuviinţată proba testimonială, martorii audiaţi la solicitarea reclamantei relatând că, la data ridicării contorului electric, acesta nu prezenta urme de lovituri mecanice, neavând geamul spart, ci doar urme de zgârieturi şi lovire a sigiliilor.
Faţă de ansamblul probator administrat, instanţa va reţine că a existat o intervenţie neautorizată asupra contorului electric. Astfel, raportul de expertiză electroenergetică efectuat în primul ciclu procesual precizează că nu poate fi stabilită posibilitatea consumatorului de a interveni neautorizat, însă acest aspect este raportat la faptul că nu a existat o identificare efectivă a aparatului de măsurare de către expertul desemnat în cauză.
Pe de altă parte, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză sunt contradictorii în legătură cu motivul demontării contorului electric aflat la punctul de lucru al reclamantei. Martorul M C arată că acesta a fost schimbat întrucât ieşise din perioada de funcţionare metrologică, iar martorul P Ion precizează că respectivul contor electric a fost ridicat întrucât amplasamentul acestuia nu era corespunzător, însă îşi aduce aminte că la momentul ridicării contorului a avut loc şi o discuţie privind sigiliile aparatului de măsurare.
Astfel, având în vedere că din relatările martorilor intervenţia neautorizată a consumatorului este nesigură, declaraţiile acestora urmează a fi coroborate cu nota de constatare nr.14797/10.11.2011 întocmită de chiar martorul M C, sens în care instanţa va reţine că a existat o intervenţie neautorizată asupra sigiliilor metrologice, afectând astfel funcţionarea corectă a grupului de măsurare, cu atât mai mult cu cât reprezentantul societăţii reclamante, G I, la momentul întocmirii notei, nu a contestat neregulile descoperite, ci doar a motivat că amplasamentul contorul se află în afara unităţii.
În ceea ce priveşte relatarea martorului M C în sensul că la momentul controlului efectuat, contorul a fost măsurat cu cleştele voltampermetru şi şovenul, acesta încadrându-se în standardele impuse, nu poate fi reţinută ca reală întrucât, pe de o parte, acest fapt nu poate fi coroborat cu nici o altă probă administrată, iar, pe de altă parte, chiar martorul a arătat că nu este autorizat în vederea verificării metrologice a aparatului de măsurare. De asemenea, susţinerea că acest aspect nu a putut fi menţionat în nota de constatare este lipsit de fundament logic, cu atât mai mult cu cât, aceste menţiuni au fi fost absolut necesare şi ar fi înlăturat posibilitatea existenţei unei consum fraudulos de energie electrică.
Instanţa reţine că, în conformitate cu disp. art. 87 lit. a şi b din H.G. nr. 1007/2014 privind aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, reclamanta avea obligaţia să sesizeze imediat furnizorul în legătura cu orice defecţiune pe care o constată în funcţionarea grupului de măsurare şi să menţină starea tehnică corespunzătoare a instalaţiilor electrice proprii în conformitate cu normele in vigoare. Prin urmare, independent de amplasarea contorului electric în interiorul sau la limita proprietăţii consumatorului, acestuia din urmă îi revenea obligaţia de a sesiza orice neregularitate în legătură cu grupul de măsurare, cu atât mai mult cu cât mutarea contorului presupune modificarea instalaţiei de racordare la reţeaua de energie electrică, iar în cauza de faţă nu s-a făcut dovada solicitării individuale în vederea modificării instalaţiei de racordare.
Faţă de toate aceste aspecte instanţa constată că pârâta era îndreptăţită la calcularea consumului fraudulos în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 1007/2014, Legea nr. 13/2007, Ordinul 18/2005 şi art. 998 Cod civil 1864 (aplicabil la data efectuării controlului), consumatorul urmând a suporta contravaloarea energiei electrice de recuperat, calculată conform prevederilor legale, la tarifele legale în vigoare şi a contravalorii serviciilor efectuate de operatorul de distribuţie. În acest sens prejudiciul cauzat de reclamantă, în funcţie de receptoarele electrocasnice înscrise în Nota de constatare şi identificate la sediul reclamantei, a fost verificat de către exp. C N C şi prezentat în Fişa de evaluare a energiei electrice consumată şi neînregistrată, rezultând o cantitate de 14573 kWh şi o valoare de 8.802,75 lei, în conformitate cu factura fiscală a cărei anulare se solicită.
Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, instanţa urmează a obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 9.814,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (fond, apel şi rejudecare), reprezentând contravaloarea taxei judecare de timbru şi a onorariului de avocat în conformitate cu nota de cheltuieli depusă de pârâtă.
A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 9.814,62 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 1936/740/2012 din 28 februarie 2012, reclamanta SC „M C” SRL a chemat în judecată pe pârâta SC CEZ Distribuţie SA solicitând instanţei anularea notei de constatare nr. 14797 din 10 noiembrie 2011 întocmită de împuterniciţii SC Distribuţie SA Craiova, anularea facturii nr. 1061221561 din 22 noiembrie 2011 emisă de pârâtă în baza notei de constatare nr. 14797 din 10 noiembrie 2011 prin care s-a stabilit obligaţia de plată a sumei de 8.802,75 lei reprezentând „recuperare energie electrică” şi exonerarea de plata sumei de 8.802,75 lei stabilită în mod nejustificat ca o sancţiune contravenţională dispusă prin factura nr. 1051221561 din 22 noiembrie 2011.
În motivarea cererii se arată că în urma verificării instalaţiei electrice de la centrul ce alimenta sediul reclamantei, împuterniciţii pârâtei au întocmit nota de constatare nr. 14797 din 10 noiembrie 2011 prin care s-a stabilit că asupra sigiliilor de metrologice ale contorului s-a constatat o intervenţie monitorizată în sensul că nu se cunosc indicativele de pe feţele sigiliului, marginea de jos a capacului contorului este îndoită prin forţă mecanică, iar contorul a fost găsit nesigilat – placa de borne ruptă.
Mai arată reclamanta că nu are nici o culpă în producerea vreunei intervenţii asupra acestui contor, deoarece contorul nu era instalat în incinta societăţii şi nici pe terenul proprietatea acesteia, ci într-un cartier de romi.
Pârâta fără a analiza situaţia de fapt şi a stabili cine este vinovat de intervenţia neautorizată asupra receptorului electric în baza notei de constatare nr. 14797 din 10 noiembrie 2011 a emis factura nr. 1061221561 din 22 noiembrie 2011 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 8.802,75 lei reprezentând „recuperare energie electrică”.
Se mai menţionează că pretenţia pârâtei la plata sumei este neîntemeiată deoarece reclamanta nu se face vinovată de producerea acestui prejudiciu.
Prin sentinţa civilă nr. 2043 pronunţată în data de 16 aprilie 20113, instanţa a admis acţiunea, a dispus anularea notei de constatare nr. 14797 din 10 noiembrie 2011 întocmită de pârâtă şi a facturii nr. 1061221561 din 22 noiembrie 2011 emisă de aceeaşi pârâtă pentru suma de 8.802,75 lei şi a exonerat reclamanta de la plata sumei de 8.802,75 lei reprezentând „recuperare energie electrică”.
La data de 27 iunie 2013, pârâta SC CEZ Distribuţie SA a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, iar prin Decizia nr. 708 din data de 18 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman s-a admis recursul formulat, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării au fost încuviinţate şi administrate probele cu înscrisuri, proba testimonială şi expertiză tehnică judiciară.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine şi constată următoarele:
În fapt, la data de 10.11.2011, reprezentanţi ai furnizorului de energie electrică au constatat faptul că la sediul reclamantei, la verificarea vizuală a montajului grupului de măsură, au fost descoperită o intervenţie neautorizată asupra sigiliilor metrologice în sensul că indicativele acestora nu corespund, precum şi faptul că marginea de jos a capacului contorului electric este îndoită prin forţare mecanică, contorul fiind nesigilat la placa de borne, întocmindu-se în acest sens nota de constatare nr.14797/10.11.2011.
În aceeaşi notă de constatare a fost menţionat punctul de vedere al reclamantei prin administrator G E, care a precizat că nu se lucrează decât două zile pe săptămână, iar contorul se află în afara unităţii, neavând cunoştinţă despre cele constatate sau despre modul de producere.
Pe baza notei de constatare au fost emise facturile nr.1061221561/02.12.2011 – fila 6 ds. iniţial, în valoare totală de 8.802,75 lei, reprezentând recuperare de energie, ca urmare a aplicării prevederilor legale pentru situaţia constatării consumului fraudulos de energie electrică, temeiul legal fiind reprezentat de disp. art. 42.alin.4 din Legea nr. 13/2007 şi art. 109 alin. 2 din Regulament.
Raportul de expertiză metrologică efectuat în cauză (filele 58-61) atestă faptul că mijlocul de măsurare, astfel cum a fost acesta prezentat ulterior demontării de la sediul reclamantei din data de 10.11.2011, nu întruneşte condiţiile de legalitate, neavând aplicat un marcaj metrologic legal, fiind totodată deteriorat, existând posibilitatea accesului neautorizat asupra acestuia. De asemenea, se precizează că la verificare, eroarea înregistrată de contor este de 2,5%, erorile astfel determinate nu se încadrează în limitele maxime admisibile din normele de metrologie legală. Deşi nu au fost constatate urme vizibile de intervenţie în interiorul contorului, s-a putut observa o urmă de descărcare electrică între circuitul de curent şi şasiul magnetic.
Având în vedere starea exterioară a contorului electric la momentul expertizării, diferită de cea din momentul întocmirii notei de constatare la sediul reclamantei, a fost încuviinţată proba testimonială, martorii audiaţi la solicitarea reclamantei relatând că, la data ridicării contorului electric, acesta nu prezenta urme de lovituri mecanice, neavând geamul spart, ci doar urme de zgârieturi şi lovire a sigiliilor.
Faţă de ansamblul probator administrat, instanţa va reţine că a existat o intervenţie neautorizată asupra contorului electric. Astfel, raportul de expertiză electroenergetică efectuat în primul ciclu procesual precizează că nu poate fi stabilită posibilitatea consumatorului de a interveni neautorizat, însă acest aspect este raportat la faptul că nu a existat o identificare efectivă a aparatului de măsurare de către expertul desemnat în cauză.
Pe de altă parte, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză sunt contradictorii în legătură cu motivul demontării contorului electric aflat la punctul de lucru al reclamantei. Martorul M C arată că acesta a fost schimbat întrucât ieşise din perioada de funcţionare metrologică, iar martorul P Ion precizează că respectivul contor electric a fost ridicat întrucât amplasamentul acestuia nu era corespunzător, însă îşi aduce aminte că la momentul ridicării contorului a avut loc şi o discuţie privind sigiliile aparatului de măsurare.
Astfel, având în vedere că din relatările martorilor intervenţia neautorizată a consumatorului este nesigură, declaraţiile acestora urmează a fi coroborate cu nota de constatare nr.14797/10.11.2011 întocmită de chiar martorul M C, sens în care instanţa va reţine că a existat o intervenţie neautorizată asupra sigiliilor metrologice, afectând astfel funcţionarea corectă a grupului de măsurare, cu atât mai mult cu cât reprezentantul societăţii reclamante, G I, la momentul întocmirii notei, nu a contestat neregulile descoperite, ci doar a motivat că amplasamentul contorul se află în afara unităţii.
În ceea ce priveşte relatarea martorului M C în sensul că la momentul controlului efectuat, contorul a fost măsurat cu cleştele voltampermetru şi şovenul, acesta încadrându-se în standardele impuse, nu poate fi reţinută ca reală întrucât, pe de o parte, acest fapt nu poate fi coroborat cu nici o altă probă administrată, iar, pe de altă parte, chiar martorul a arătat că nu este autorizat în vederea verificării metrologice a aparatului de măsurare. De asemenea, susţinerea că acest aspect nu a putut fi menţionat în nota de constatare este lipsit de fundament logic, cu atât mai mult cu cât, aceste menţiuni au fi fost absolut necesare şi ar fi înlăturat posibilitatea existenţei unei consum fraudulos de energie electrică.
Instanţa reţine că, în conformitate cu disp. art. 87 lit. a şi b din H.G. nr. 1007/2014 privind aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, reclamanta avea obligaţia să sesizeze imediat furnizorul în legătura cu orice defecţiune pe care o constată în funcţionarea grupului de măsurare şi să menţină starea tehnică corespunzătoare a instalaţiilor electrice proprii în conformitate cu normele in vigoare. Prin urmare, independent de amplasarea contorului electric în interiorul sau la limita proprietăţii consumatorului, acestuia din urmă îi revenea obligaţia de a sesiza orice neregularitate în legătură cu grupul de măsurare, cu atât mai mult cu cât mutarea contorului presupune modificarea instalaţiei de racordare la reţeaua de energie electrică, iar în cauza de faţă nu s-a făcut dovada solicitării individuale în vederea modificării instalaţiei de racordare.
Faţă de toate aceste aspecte instanţa constată că pârâta era îndreptăţită la calcularea consumului fraudulos în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 1007/2014, Legea nr. 13/2007, Ordinul 18/2005 şi art. 998 Cod civil 1864 (aplicabil la data efectuării controlului), consumatorul urmând a suporta contravaloarea energiei electrice de recuperat, calculată conform prevederilor legale, la tarifele legale în vigoare şi a contravalorii serviciilor efectuate de operatorul de distribuţie. În acest sens prejudiciul cauzat de reclamantă, în funcţie de receptoarele electrocasnice înscrise în Nota de constatare şi identificate la sediul reclamantei, a fost verificat de către exp. C N C şi prezentat în Fişa de evaluare a energiei electrice consumată şi neînregistrată, rezultând o cantitate de 14573 kWh şi o valoare de 8.802,75 lei, în conformitate cu factura fiscală a cărei anulare se solicită.
Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, instanţa urmează a obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 9.814,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (fond, apel şi rejudecare), reprezentând contravaloarea taxei judecare de timbru şi a onorariului de avocat în conformitate cu nota de cheltuieli depusă de pârâtă.
