Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 717/04.04.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa-Secţia Civilă în dosarul nr. 8591/120/2011, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost obligată contestatoarea la plata către membrii de sindicat a salariului suplimentar pentru anii 2008 şi 2009 şi a ajutorului material cu ocazia zilelor de Paşti şi Ziua F. 2009.
La data de 08.07.2013 între părţi s-a încheiat convenţia de eşalonare nr 2038, prin care a fost stabilit cuantumul sumelor de achitat în temeiul sentinţei anterior menţionate (3549 lei), convenindu-se achitarea acestora eşalonat, respectiv: tranşa I-20% în anul 2013, tranşa a II-a-40% în anul 2014; tranşa a III-a -40% în anul 2015, de regulă în tranşe semestriale.
Intimatul a înregistrat la data de 04.09.2015 pe rolul BEJ B. cererea de executare silită a debitoarei CN în temeiul sentinţei civile nr 717/2012, menţionând că a încasat suma de 3549 lei (net) conform convenţiei de eşalonare încheiată cu debitoarea.
Prin încheierea de la data de 04.09.2015 a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitoarei, la aceeaşi dată fiind emise de către BEJ B încheierea prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma totală de 1108,77 lei, somaţia de plată a sumei de 3824,65 lei, adresa de înfiinţare a popririi.
Potrivit dispoziţiilor art. 664 alin. 1 NCPC „executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.”. Anterior demarării procedurii de executare silită, creditorul intimat a încheiat cu debitoarea CN, o convenţie numită „de eşalonare”, înregistrată sub nr. 2038/08.07.2013, în cuprinsul căreia a fost stabilit cuantumul total brut şi net al creanţei astfel cum aceasta a fost determinată ca fiind datorată în cuprinsul dispozitivului titlului executoriu. Totodată, părţile cocontractante au stabilit ca debitul să fie achitat în trei tranşe, urmând ca ulterior încasării acestuia de către persoana îndreptăţită, aceasta din urmă să nu mai procedeze la executarea silită decât în situaţia nerespectării termenelor de plată de către debitoare.
Apărarea intimatei debitoare privind calculul incorect al creanţei de către contestatoare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În considerentele sentinţei civile nr 717/2012 pusă în executare s-a reţinut că reclamanţii au pretins, pentru anii 2008 şi 2009, drepturi salariale prevăzute de art 32 din Contractul Colectiv de Muncă al SN pe anii 2007 şi 2008, prelungit pe anii 2009 şi 2010, respectiv dreptul la un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie, precum şi ajutorul material cu ocazia Sărbătorilor de Paşti şi Ziua F. pentru anul 2009, drepturi salariale prevăzute la art 71 din Contractul colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, prelungit până în anul 2010.
Instanţa a mai statuat că, potrivit prevederilor art 71 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, valabil şi pentru anul 2009, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariaţii vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun se va acorda salariaţilor un ajutor material stabilit cel puţin la nivelul clasei I de salarizare.
Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, valabil şi pentru anul 2009, prevede pentru clasa I de salarizare un salariu de 570 lei. Salariile suplimentare pentru anii 2008 şi 2009 se calculează tot prin raportare la acest salariu de bază.
Or, cum prin titlul executoriu s-a stabilit aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, nu poate fi primită susţinerea intimatei creditoare în sensul că la calculul drepturilor salariale contestatoarea trebuia să se raporteze la salariul tarifar de încadrare minim garantat în plată de 700 lei, aferent clasei I, conform art 41 alin 3 lit a din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul de Ramură de Transporturi.
Cât priveşte includerea în calculul creanţei a dobânzii legale, instanţa constată că o asemenea obligaţie de plată nu a fost stabilită în sarcina contestatoarei prin titlul executoriu. Or, potrivit disp art. 628 NCPC, în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.
În aceste condiţii, în lipsa unei menţiuni exprese în sentinţa pusă în executare a obligaţiei de plată a dobânzii legale, nu este justificată calcularea acesteia.
Totodată, instanţa reţine că în speţă nu este aplicabilă Decizia nr 2/17.02.2014 a ÎCCJ, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii; astfel, ICCJ a statuat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011. Or, în speţă, drepturile salariale au fost achitate eşalonat în temeiul unei convenţii a părţilor (nu a unor dispoziţii legale), iar creditorul intimat nu poate fi încadrat în categoria personalului bugetar (CN. fiind înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni, conform HG 581/1998).
În aceste condiţii, întrucât creanta fusese achitata de catre contestatoare inainte de inceperea procedurii de executare silita, prezenta executare silita este lipsita de obiect, nemaiputandu-se desfasura cu respectarea tuturor dispozitiilor art. 622 şi urm NCPC.
Pentru considerentele anterior expuse, instanta va admite contestatia la executare si va dispune anularea actelor de executare intocmite in cadrul dosarului de executare nr. 1636/2015 de BEJ BV.
Cât priveşte capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite, se reţine că, potrivit art 723 NCPC, în toate cazurile în care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silită, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii prin restabilirea situatiei anterioare acesteia, iar potrivit art 724 alin 1 coroborat cu alin 3 NCPC in cazul in care instanta judecatoreasca care a desfiintat titlul executoriu sau insasi executarea silita nu a dispus restabilirea situatiei anterioare, cel indreptatit o va putea cere pe cale separata.
În aceste condiţii, întrucât executarea silită a fost finalizată pentru suma 3824,65 lei, după cum rezultă din încheierea de eliberare sume emisă de executorul judecătoresc la data de 02.10.2015, instanţa va dispune întoarcerea executării prin restituirea de catre intimat a acestei sume.
Totodată, instanţa va respinge ca neintemeiata cererea privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru aferenta contestatiei la executare fata de dispozitiile art. 45 alin 2 din OUG 80/2013, contestatoarea avand posibilitatea de a cere restituirea taxei de timbru. Insa, avand in vedere soluţia pronunţată pe capătul de cerere avand ca obiect întoarcerea executarii, instanta va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, reprezentand taxă judiciară de timbru achitată pentru solutionarea acestei cereri.
În baza art. 717 alin. 2 teza finală CPC coroborat cu art. 453 Cpc., instanţa va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 37,2 lei, cu titlu de cheltuieli ocazionate de fotocopierea dosarului de executare.
In temeiul art. 720 alin. 4 C.p.c. , prezenta hotărâre , după rămânerea definitivă, se va comunica din oficiu şi de îndată către BEJ B.
Prin sentinţa civilă nr. 717/04.04.2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa-Secţia Civilă în dosarul nr. 8591/120/2011, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost obligată contestatoarea la plata către membrii de sindicat a salariului suplimentar pentru anii 2008 şi 2009 şi a ajutorului material cu ocazia zilelor de Paşti şi Ziua F. 2009.
La data de 08.07.2013 între părţi s-a încheiat convenţia de eşalonare nr 2038, prin care a fost stabilit cuantumul sumelor de achitat în temeiul sentinţei anterior menţionate (3549 lei), convenindu-se achitarea acestora eşalonat, respectiv: tranşa I-20% în anul 2013, tranşa a II-a-40% în anul 2014; tranşa a III-a -40% în anul 2015, de regulă în tranşe semestriale.
Intimatul a înregistrat la data de 04.09.2015 pe rolul BEJ B. cererea de executare silită a debitoarei CN în temeiul sentinţei civile nr 717/2012, menţionând că a încasat suma de 3549 lei (net) conform convenţiei de eşalonare încheiată cu debitoarea.
Prin încheierea de la data de 04.09.2015 a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitoarei, la aceeaşi dată fiind emise de către BEJ B încheierea prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma totală de 1108,77 lei, somaţia de plată a sumei de 3824,65 lei, adresa de înfiinţare a popririi.
Potrivit dispoziţiilor art. 664 alin. 1 NCPC „executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.”. Anterior demarării procedurii de executare silită, creditorul intimat a încheiat cu debitoarea CN, o convenţie numită „de eşalonare”, înregistrată sub nr. 2038/08.07.2013, în cuprinsul căreia a fost stabilit cuantumul total brut şi net al creanţei astfel cum aceasta a fost determinată ca fiind datorată în cuprinsul dispozitivului titlului executoriu. Totodată, părţile cocontractante au stabilit ca debitul să fie achitat în trei tranşe, urmând ca ulterior încasării acestuia de către persoana îndreptăţită, aceasta din urmă să nu mai procedeze la executarea silită decât în situaţia nerespectării termenelor de plată de către debitoare.
Apărarea intimatei debitoare privind calculul incorect al creanţei de către contestatoare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În considerentele sentinţei civile nr 717/2012 pusă în executare s-a reţinut că reclamanţii au pretins, pentru anii 2008 şi 2009, drepturi salariale prevăzute de art 32 din Contractul Colectiv de Muncă al SN pe anii 2007 şi 2008, prelungit pe anii 2009 şi 2010, respectiv dreptul la un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie, precum şi ajutorul material cu ocazia Sărbătorilor de Paşti şi Ziua F. pentru anul 2009, drepturi salariale prevăzute la art 71 din Contractul colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, prelungit până în anul 2010.
Instanţa a mai statuat că, potrivit prevederilor art 71 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, valabil şi pentru anul 2009, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariaţii vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun se va acorda salariaţilor un ajutor material stabilit cel puţin la nivelul clasei I de salarizare.
Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, valabil şi pentru anul 2009, prevede pentru clasa I de salarizare un salariu de 570 lei. Salariile suplimentare pentru anii 2008 şi 2009 se calculează tot prin raportare la acest salariu de bază.
Or, cum prin titlul executoriu s-a stabilit aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar, nu poate fi primită susţinerea intimatei creditoare în sensul că la calculul drepturilor salariale contestatoarea trebuia să se raporteze la salariul tarifar de încadrare minim garantat în plată de 700 lei, aferent clasei I, conform art 41 alin 3 lit a din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul de Ramură de Transporturi.
Cât priveşte includerea în calculul creanţei a dobânzii legale, instanţa constată că o asemenea obligaţie de plată nu a fost stabilită în sarcina contestatoarei prin titlul executoriu. Or, potrivit disp art. 628 NCPC, în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.
În aceste condiţii, în lipsa unei menţiuni exprese în sentinţa pusă în executare a obligaţiei de plată a dobânzii legale, nu este justificată calcularea acesteia.
Totodată, instanţa reţine că în speţă nu este aplicabilă Decizia nr 2/17.02.2014 a ÎCCJ, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii; astfel, ICCJ a statuat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011. Or, în speţă, drepturile salariale au fost achitate eşalonat în temeiul unei convenţii a părţilor (nu a unor dispoziţii legale), iar creditorul intimat nu poate fi încadrat în categoria personalului bugetar (CN. fiind înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni, conform HG 581/1998).
În aceste condiţii, întrucât creanta fusese achitata de catre contestatoare inainte de inceperea procedurii de executare silita, prezenta executare silita este lipsita de obiect, nemaiputandu-se desfasura cu respectarea tuturor dispozitiilor art. 622 şi urm NCPC.
Pentru considerentele anterior expuse, instanta va admite contestatia la executare si va dispune anularea actelor de executare intocmite in cadrul dosarului de executare nr. 1636/2015 de BEJ BV.
Cât priveşte capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite, se reţine că, potrivit art 723 NCPC, în toate cazurile în care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silită, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii prin restabilirea situatiei anterioare acesteia, iar potrivit art 724 alin 1 coroborat cu alin 3 NCPC in cazul in care instanta judecatoreasca care a desfiintat titlul executoriu sau insasi executarea silita nu a dispus restabilirea situatiei anterioare, cel indreptatit o va putea cere pe cale separata.
În aceste condiţii, întrucât executarea silită a fost finalizată pentru suma 3824,65 lei, după cum rezultă din încheierea de eliberare sume emisă de executorul judecătoresc la data de 02.10.2015, instanţa va dispune întoarcerea executării prin restituirea de catre intimat a acestei sume.
Totodată, instanţa va respinge ca neintemeiata cererea privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru aferenta contestatiei la executare fata de dispozitiile art. 45 alin 2 din OUG 80/2013, contestatoarea avand posibilitatea de a cere restituirea taxei de timbru. Insa, avand in vedere soluţia pronunţată pe capătul de cerere avand ca obiect întoarcerea executarii, instanta va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată, reprezentand taxă judiciară de timbru achitată pentru solutionarea acestei cereri.
În baza art. 717 alin. 2 teza finală CPC coroborat cu art. 453 Cpc., instanţa va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 37,2 lei, cu titlu de cheltuieli ocazionate de fotocopierea dosarului de executare.
In temeiul art. 720 alin. 4 C.p.c. , prezenta hotărâre , după rămânerea definitivă, se va comunica din oficiu şi de îndată către BEJ B.
