Prin sentinţa civilă nr. 348/17.06.2005 s-a admis contestaţia si s-a anulat decizia nr. 44/2005.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că, contestatoarea nu a încălcat disp.art. 7 alin. 4 din OUG nr. 8/2003 care se referă la societate comercială si nu la instituţii publice, cum este Casa Judeţeană de Pensii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs AJOFM care a susţinut că s-au încălcat disp.art. 7 alin. 4 din OUG nr. 8/2003, pentru că încadrarea la orice alt angajator decât o societate comercială cu capital majoritar de stat atrage diminuarea cuantumului venitului în completare.
A mai arătat recurenta că s-ar crea o între persoanele care se încadrează la cu capital privat si cele care se încadrează la instituţii publice.
Instanţa de recurs în baza disp.art. 312 alin. 1, 2 si 3 Cod proc.civilă, cu referire la art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă, a admis recursul intimatei si a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut de instanţa de recurs că, potrivit art. 7 alin. 3 din OUG nr. 8/2003 nu beneficiază de prevederile art. 2 persoanele prevăzute la alin. 1 care se încadrează în muncă la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, de la data reîncadrării.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 7 alin. 4 din OUG nr. 8/2003 persoanele care se încadrează în muncă la alte societăţi decât cele prevăzute la alin. 3 , beneficiază până la expirarea acestei perioade de venitul de completare în cuantumul stabilit de art. 2 alin. 1 lit. b din ordonanţă, adică egal cu diferenţa dintre salariul individual net pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, stabilit pe baza deciziilor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie 2003 si nivelul indemnizaţiei de şomaj.
Deci, chiar şi în situaţia în care contestatoarea s-a încadrat la o instituţie publică – C.J.P., ea intra sub incidenţa disp.art. 7 alin. 4 din OUG nr. 8/2003, astfel că dispoziţia nr. 44/13.04.2005 este legal emisă.
