Netemeinicia hotărârii primei instanţe sub aspectul individualizării pedepsei, precum şi a modalităţii de individualizare a executării pedepsei
Art. 338 alin. 1 Cod penal
În apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş a fost desfiinţată hotărârea apelată şi rejudecând:
În baza art. 336 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5400 lei [135 zile – amendă X 40 lei (cuantumul unei zile – amendă)] pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
În baza art. 338 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului.
În baza art. 38 alin. (1) Cod penal şi art. 39 alin. (1) lit. d) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul G.V.] urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare şi pedeapsa amenzii în cuantum de 5400 lei [135 zile – amendă X 40 lei (cuantumul unei zile – amendă)].
În baza art.91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 92 Cod penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.
Curtea a considerat că faptele inculpatului G.V. sunt tipice fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv elementele constitutive atât ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având o alcoolemie peste limita legală, prevăzute de art. 336 alin. (1) Cod penal, cât şi ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie prevăzute de art. 338 alin. (1) Cod penal.
Curtea a reţinut gravitatea faptelor săvârşite constând în aceea că inculpatul G.V. deşi consumase o cantitate semnificativă de băuturi alcoolice a decis să conducă autovehiculul pe drumurile publice constituind astfel un pericol direct ?i imediat la adresa sănătă?ii ?i integrită?ii corporale a pietonilor şi a celorlal?i participan?i la trafic. În privinţa cuantumului pedepsei amenzii penale, Curtea a constatat că faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. (1) Cod penal, limitele speciale ale zilelor – amendă sunt prevăzute de art. 61 alin. (4) lit. c) Cod penal, respectiv 180 – 300 zile – amendă. Având în vedere, că prima instanţa a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii, conform art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală raportat la art. 61 alin. (6) Cod penal, limitele speciale ale zilelor – amendă au fost reduse cu o pătrime, instanţa efectuând individualizarea judiciară între 135 zile – 225 zile.
Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea a apreciat că stabilirea unui număr de zile amendă în minimul special, de 135 de zile – amendă constituie o proporţională individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel Oradea, Secţia penală
Decizia penală nr. 778/A/4.12.2015; Dosar nr. 533/187/2015
Prin sentinţa penală nr. 127 din 11 iunie 2015 a Judecătoriei Beiuş, în baza art. 336 alin. (1) Cod penal a fost stabilită pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea de către inculpatul G. V. a infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
În baza art. 338 alin. (1) Cod penal a fost stabilită pedeapsa de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea de către inculpatul G. V. a infracţiunii de părăsirea locului accidentului.
În baza art. 38, alin. (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare care a fost sporită cu 3 (luni) luni reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 (unu) an şi 7 (şapte) luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei şi s-a stabilit un termen de supraveghere pe o durată de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: se va prezenta la serviciul de probaţiune la datele fixate de acest serviciu; va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; va anunţa, în prealabil, consilierul de probaţiune schimbarea locuinţei si orice deplasare ce depăşeşte 5 zile; va comunica schimbarea locului de muncă; va comunica orice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existentă.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 40 de zile la Primăria V.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 Cod penal, referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei.
În baza art. 274 Cod de procedură penală. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
În motivarea soluţiei pronunţate prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului G. V., de a conduce în data de 18.02.2014, în jurul orei 21:45 autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, pe strada Unirii din oraşul V. unde a produs un accident de circulaţie, având o alcoolemie de 1,90 grame la mie la proba de sânge recoltată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal. De asemenea, s-a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat de a conduce în data de 18.02.2014, în jurul orei 21,45 autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, pe strada Unirii din oraşul V., împrejurare în care a produs un accident rutier cu victimă, după care a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie prevăzută de art. 338 alin. (1) Cod penal.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată şi a solicitat ca judecata să aibă loc după procedura prevăzută de art. 375 Cod de procedură penală.
La individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise de către acesta, consecinţele produse care nu au fost grave, dar şi atitudinea inculpatului care a recunoscut faptele săvârşite, nu are antecedente penale şi a fost cooperant cu organele judiciare, dar şi alcoolemia mare respectiv, având o alcoolemie de 1,90 grame la mie la proba de sânge recoltată, iar partea vătămată a suferit leziuni ce necesita 50 zile de îngrijiri medicale, inculpatul părăsind locul accidentului.
În baza textelor de lege mai sus arătate, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe şi la o pedeapsă de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului şi fiindcă ele se află în concurs ideal, în baza art. 38 alin. (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare care a fost sporită cu 3 (luni) luni reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 (unu) an şi 7 (şapte) luni închisoare.
La stabilirea acestor pedepse instanţa de fond a ţinut seama şi de dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul închisorii, în cazul inculpaţilor judecaţi după procedura recunoaşterii de vinovăţie.
În legătură cu individualizarea pedepsei sub aspectul executării acesteia, s-a apreciat că în raport de situaţia de fapt şi de dispoziţiile art. 83 Cod penal în cazul inculpatului se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, nefiind necesară aplicarea imediată a acestei pedepse stabilite inculpatului, impunându-se supravegherea conduitei sale pe o perioadă de timp.
S-a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de către lege, respectiv pedeapsa rezultantă stabilită este închisoare de 1 an şi 7 luni, deci mai puţin de 2 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar, a avut o conduită bună anterior dar şi ulterior, dând dovezi reale de îndreptare.
De asemenea, s-a arătat că faptele pentru care inculpatului i s-au stabilit pedepse au limite de pedeapsă mai mici de 7 ani şi inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală sau judecată, dimpotrivă a fost cooperant cu organele judiciare pe tot parcursul anchetei.
În această situaţie în baza art. 83 Cod penal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilită inculpatului şi s-a fixat un termen de supraveghere pe o perioadă de 2 ani cu începere de la data rămânerii definitive hotărârii în condiţiile art. 84 Cod penal.
Conform art. 85 alin. (1) Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: se va prezenta la Serviciul de Probaţiune Bihor, la datele fixate de acesta; va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; va anunţa în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; va comunica schimbarea locului de muncă; va comunica informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 40 de zile la Primăria V., jud. Bihor. I s-a pus în vedere inculpatului, faptul că nerespectarea cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi neexecutarea obligaţiilor impuse, atrage revocarea amânării aplicării pedepsei şi executarea efectivă a acesteia prin privare de libertate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş, criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi a nelegalităţii şi solicitând desfiinţarea acesteia în sensul de a i se aplica inculpatului intimat pedepse cu închisoarea pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Sub aspectul netemeiniciei s-a menţionat că în raport de natura infracţiunilor şi de circumstanţele în care au fost comise se impunea aplicarea unor pedepse cu închisoarea şi că prin amânarea aplicării pedepsei instanţa de fond a minimalizat pericolul social al faptelor, iar sub aspectul nelegalităţii s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 83 Cod penal, instanţa de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei deşi inculpatul nu şi-a dat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reţinut următoarele:
În cursul judecăţii în primă instanţă inculpatul G. V. a uzat de procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii recunoscând integral acuzaţiile formulate de procuror şi însuşindu-şi probele administrate în cursul urmăririi penale.
Din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale precum şi din declaraţia dată de inculpat în cadrul procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii rezultă că la data de 18.02.2014, în jurul orei 21, 45 inculpatul G. V. a condus autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, pe strada Unirii din oraşul V. având o alcoolemie de 1,90 gr ‰ la proba de sânge recoltată. În acest context, inculpatul G. V. a accidentat pe persoana vătămată T. P. producându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 50 de zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie.
Curtea a considerat că faptele inculpatului G. V. sunt tipice fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv elementele constitutive atât ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având o alcoolemie peste limita legală, prevăzute de art. 336 alin. (1) Cod penal, cât şi ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie prevăzute de art. 338 alin. (1) Cod penal.
Curtea a avut în vedere faptul că, faţă de scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum şi de criterii generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Faţă de aceste criterii, Curtea a reţinut gravitatea faptelor săvârşite constând în aceea că inculpatul G. V. deşi consumase o cantitate semnificativă de băuturi alcoolice a decis să conducă autovehiculul pe drumurile publice constituind astfel un pericol direct ?i imediat la adresa sănătă?ii ?i integrită?ii corporale a pietonilor şi a celorlal?i participan?i la trafic. Consumul de băuturi alcoolice a dus la diminuarea semnificativă a abilităţilor şi la producerea accidentului rutier care a avut ca urmare vătămarea integrităţi corporale a numitului T. P., după care inculpatul, minimizând efectele accidentului rutier produs, a decis să părăsească locul accidentului.
Curtea a considerat că faptele de conducere a vehiculelor sub influen?a băuturilor alcoolice au cunoscut o recrudescen?ă în ultima perioadă. Practica judiciară a acestei instan?e, dar ?i a altor instan?e din ?ară relevă că în mai multe ocazii, consumul de băuturi alcoolice a dus la declan?area unor accidente rutiere grave care au avut ca urmare vătămarea sau uciderea persoanelor implicate. Fa?ă de acestea, instan?a a considerat că pedeapsa pronun?ată trebuie să aibă un puternic caracter exemplar, pentru a descuraja atât pe inculpat, dar ?i pe ceilal?i membri ai societă?ii de a săvâr?i asemenea fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, se impune o condamnarea inculpatului la o pedeapsă şi cu privire la infracţiunea de părăsire a locului accidentului având în vând în vedere că astfel de comportamente ilicite pun în pericol atât sănătatea persoanelor accidentate cât şi buna desfăşurare a investigaţiilor penale.
Prin urmare, Curtea a dispus condamnarea inculpatului G. V. pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe la pedeapsa amenzii, iar pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului la pedeapsa închisorii.
În privinţa cuantumului pedepsei amenzii penale, Curtea a constatat că faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. (1) Cod penal, limitele speciale ale zilelor – amendă sunt prevăzute de art. 61 alin. (4) lit. c) Cod penal, respectiv 180 – 300 zile – amendă. Având în vedere, că prima instanţă a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii, conform art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală raportat la art. 61 alin. (6) Cod penal, limitele speciale ale zilelor – amendă au fost reduse cu o pătrime, instanţa urmând să efectueze individualizarea judiciară între 135 zile – 225 zile.
Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal Curtea a apreciat că stabilirea unui număr de zile amendă în minimul special, de 135 de zile – amendă constituie o proporţională individualizare a pedepsei.
În ceea ce priveşte cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, aceasta se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa. Curtea a constatat că suma de 40 lei pentru o zi – amendă este proporţională cu criteriile anterior menţionate în condiţiile în care inculpatul G. V. are doi copii minori în întreţinere şi un venit net lunar de 4000 lei.
Faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal precum şi având în vedere faptul că prima instanţă a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii, Curtea a apreciat că o pedeapsă de orientată spre minimul special de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului constituie o proporţională individualizare a pedepsei.
Curtea a apreciat că nu se impune amânarea aplicării pedepsei întrucât faţă de ansamblul circumstanţelor de fapt se impune aplicarea imediată a unei pedepse.
Prin urmare, în baza art. 421 pct. 2) lit. (a) Cod de procedură penală Curtea a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş împotriva sentinţei penale nr. 127 din 11 iunie 2015 pronunţate de Judecătoria Beiuş în dosarul nr. 533/187/2015, a desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând:
În baza art. 336 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală a condamnat pe inculpatul G. V. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5400 lei [135 zile – amendă X 40 lei (cuantumul unei zile – amendă)] pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.
În baza art. 338 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală a condamnat pe inculpatul G. V. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului.
În baza art. 38 alin. (1) Cod penal şi art. 39 alin. (1) lit. d) Cod penal a contopit pedepsele aplicate, inculpatul G. V. [urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare şi pedeapsa amenzii în cuantum de 5400 lei [135 zile – amendă X 40 lei (cuantumul unei zile – amendă)].
Curtea constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 Cod penal şi reţinând că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare.
Curtea a apreciat că raportat la dispoziţiile art. 91 Cod penal nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei amenzii dacă pedeapsa rezultantă aplicată este închisoarea, la care s a adăugat amenda penală; în această ipoteză fiind suspendată numai executarea pedepsei închisorii, amenda urmând a fi executată pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 92 Cod penal a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 93 alin.(1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere a impus inculpatului G. V. următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bihor, la datele fixate de acesta, sens în care a încredinţat supravegherea inculpatului acestui serviciu;
b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c. să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin.(2) lit. b) Cod penal a impus inculpatului G. V. să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Bihor sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul G. V. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei V. sau al Primăriei Ş., jud.Bihor pe o perioadă de 80 de zile.
În baza art. 91 alin. (4) Cod penal a atras atenţia inculpatului G. V. asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
A constatat că executarea pedepsei amenzii în cuantum de 5400 lei [135 zile – amendă X 40 lei (cuantumul unei zile – amendă)] stabilite inculpatului G. V. nu a fost suspendată, fiind executabilă de la rămânerea definitivă a hotărârii în condiţiile art. 559 Cod de procedură penală.
A atras atenţia inculpatului G. V. că neexecutarea, cu rea-credinţă, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, atrage înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
