Legea nr. 38/2003, art. 11 lit. ab) şi a°), art. 7,
art. 55 pct. 5 lit. a)
Conform art. 7 din Legea nr. 38/2003, transportul în regim de sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de către transportatori autorizaţi. în speţă, având în vedere că societatea sanctionată contravenţional încheiase cu o altă societate
un contract de închiriere operaţională, iar la data săvârşirii faptei autoturismul nu se afla în posesia sa, procesul-verbal este nelegal, deoarece societatea locatoare nu este subiect activ al contravenţiei, activitatea de taxi fiind efectuată de către locatarul din contractul de închiriere.
Trib. laşi, s. corn., dec. nr. 872/CA din 4 august 2009,
portal.just.ro
Prin sentinţa nr. 1151 din 28 ianuarie 2009 a Judecătoriei Iaşi, s-a admis plângerea formulată de petenta SC X. SRL împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
nr. 011637 din 3 noiembrie 2008, care a fost anulat. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs organul constatator, care a apreciat că sentinţa pronunţată este netemeinică şi nelegală. Intimata nu a formulat
întâmpinare. In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., instanţa a constatat că recursul este neîntemeiat. Societatea a fost sancţionată de organul constatator în temeiul art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003, amenda fiind aplicabilă transportatorilor pentru nerespectarea prevederilor art. 7 şi art. 8 din lege, organul constatator reţinând nerespectarea art. 7 – „Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizaţi’’. Deoarece, la data constatării contravenţiei, autovehiculul menţionat nu era în detenţie/posesia societăţii, este cert că activitatea de taxi era efectuată de către locatarul din contractul de închiriere, în speţă SC W. SRL, acest fapt reieşind cu certitudine şi din planşele foto depuse de recurentă la dosarul cauzei. De asemenea, prin închirierea autovehiculelor către SC W. SRL, SC X. SRL nu efectua nici „transport în regim de închiriere”, aşa cum este acesta definit la art. 11 lit. ab) din Legea nr. 38/2003, deoarece societatea nu punea, în temeiul contractului, la dispoziţia locatorului conducători auto pentru autovehiculele închiriate, tariful nu era stabilit pe ore sau pe zi, iar plata contractului nu se efectua anticipat, astfel cum prevede Legea nr. 38/2003 în art. 11 lit. ab): „transport în regim de închiriere – serviciu de transport public realizat de transportatori autorizaţi cu autoturisme cu conducători auto, puse la dispoziţia clienţilor pe bază de contract de închiriere tarifat pe oră/zi, cu plata anticipată a contractului”.
Tot în acest sens, societatea, prin închirierea autovehiculelor către SC W. SRL, nu efectua nici „servicii de închiriere” conform art. 11 lit. ac) din Legea nr. 38/2003 („serviciu de închiriere – serviciu de transport public realizat de operatori economici autorizaţi care pun la dispoziţia unor clienţi autoturisme fară conducător auto, pe bază de contract, cu plata anticipată a contractului de închiriere”), deoarece, aşa cum rezultă din contractul de închiriere operaţională, SC W. SRL
nu a achitat anticipat chiria pe cele 10 autoturisme închiriate. In ceea ce priveşte prevederile de la pct. 4.5 din contractul de închiriere, acestea nu pot justifica aplicarea unei sancţiuni societăţii în lipsa
săvârşirii a unei fapte contravenţionale, efectele sale fiind exclusiv patrimoniale, vizând doar eventualele sancţiuni aplicate utilizatorului din contractul de închiriere operaţională. Aşa fiind, este cert că societatea care efectua activităţi de transport taxi este SC W. SRL, deoarece autoturismul specificat în procesul-verbal era în posesia/detenţia acestei societăţi la data înscrisă în cuprinsul său.
Faţă de cele mai sus arătate, tribunalul, constatând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, a respins recursul formulat de organul de constatare.
