Constată că prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1466/260/2010 la 17.03.2010 pe rolul acestei instanţe, reclamanta M.E. a chemat in judecată pe pârâtul P.C. solicitând reîncredinţarea minorilor.
Acţiunea a fost timbrată cu taxa timbru in valoare de 10 lei si timbru judiciar de 0,3 lei şi in motivare se arată că deşi are program de legături personale cu minorii nu i se poate bucura de copii întrucât nu i se permite accesul la ei, copiii nu sunt bine îngrijiţi şi pârâtul foloseşte banii primiţi cu titlu de pentru acoperirea unor datorii personale.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că prin sentinţa civilă de 1296/2007, minorii B.C,. au fost încredinţaţi mamei pentru creştere si educare.
Ulterior, au fost incredintati tatălui întrucât mama a plecat in străinătate iar prin sentinţa civilă nr. 2065/2008 s-a stabilit şi drept de legături personale cu minorii pentru mamă.
In prezent mama reclamantă a solicitat modificare măsurii incredinţării minorilor, respectiv încredinţarea acestora pentru creştere si educarea către ea.
Probatoriul cauzei arată că până in prezent cei doi minori s au aflat in ingrijirea tatălui, sunt copii bine îngrijiţi fiind incadraţi in sistemul de învăţământ, grădiniţă, respectiv scoală şi au conform actelor de la dosar si declaraţiilor martorilor, rezultate bune la învăţătură.
Pârâtul a manifestat interes pentru a asigura un climat corespunzător de creştere si educare a celor doi minori ţinând legătura cu şcoala, răspunzând solicitării acestora.
Reclamanta a încercat să aibă legături personale cu cei 2 minori insa conform propriilor afirmaţii si ale martorilor, doar in afara programului stabilit de instanţă, aspect ce a condus la o stare tensionata in foştii soţi.
Martorii reclamantei arată că aceasta a in ţara „pentru a rezolva problema minorilor,, – declaraţia martorei Necusoiu Finita ( fila 49 dosar).
Reclamanta nu are un serviciu in ţară şi locuieşte in casa unui frate aflat in străinătate la muncă.
Condiţiile materiale relevate de ancheta socială de la domiciliul de fapt al reclamantei ca si de la cel al paratului indică condiţii decente, optime la ambii părinţi pentru creşterea si educarea minorilor.
Instanţa faţă de probatoriul cauzei apreciază că cei 2 min. au avut si au in
prezent un mediu stabil corespunzător unei creşteri si educări normale la tatăl lor
si că in ce o priveşte pe mama reclamantă nu există in prezent garanţia că ea ar
rămâne in tară in perioada ulterioară pentru a-şi putea creşte si educa efectiv cei
2 minori ţinând cont si de situaţia profesională a acesteea.
De asemenea, art. 42 C. fam. vorbeşte de posibilitea modificării măsurii
încredinţării spre creştere si educare in cazul modificării condiţiilor faţă de data
la care s-a dispus încredinţarea minorilor către unul sau celalalt părinte.
In situaţia de faţă, reclamanta nu a dovedit expres in ce priveşte condiţiile de creştere si educare de la tată, că acestea nu ar fi corespunzătoare, din contra,
a creat o stare de incertitudine in ce priveşte situaţia ei profesionala, locativă si socială viitoare.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că acţiunea reclamantei este nefondată, urmează să o respingă, menţinând măsura incredinţării spre creştere si educare a celor 2 min la tatăl lor care a dovedit că are o situaţie profesională stabilă, alături de o situaţie locativă si socială.
Pe ideea culpei procesuale, raportat la art. 274 C. p. civ. va obliga pe reclamantă către pârâtă la 600 lei onorariu apărător conform chitanţei depuse la dosar.
