Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 610 din 10 martie 1998 (dosar nr. 2034/1997)
Potrivit art. 581 din Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat, modificat prin Decretul-lege nr. 71/1990, pensionarii de serviciu pentru activitatea depusă care s-au încadrat în baza unui contract de muncă pot cere recalcularea pensiei prin adăugarea timpului lucrat după pensionare, iar recalcularea se face avându-se în vedere baza de calcul folosită la stabilirea iniţială a pensiei.
Pe de altă parte, Decretul-lege nr. 129 din 24 aprilie 1990 de modificare a Decretului nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor prevede că în decretul modificat se va introduce art. 511, potrivit căruia, avocaţii pensionari pentru limită de vârstă care au lucrat după pensionare o perioadă de cel mult 5 ani pot cere recalcularea pensiei luân- du-se ca bază de calcul, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 4 şi art. 15, fie venitul mediu avut în vedere la stabilirea iniţială a pensiei, fie venitul mediu realizat în ultimii 5 ani de activitate.
în cauză, este necontestat că reclamantul, la data pensionării, avea o vechime în muncă de 6 ani, două luni şi 28 de zile în calitate de cadru permanent în M.Ap.N., deci în sectorul de stat şi o vechime de 38 ani, 6 luni şi 28 zile ca avocat, vechimea întregindu-se la 45 ani.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data pensionării (februarie 1986), respectiv art. 4 alin. 3 din Decretul nr. 251/1978, în cazul în care avocatul care solicita a fost încadrat în muncă şi într-o unitate de stat, pensia se stabilea de către sectorul asigurărilor de stat, luându-se în considerare vechimea din ambele sectoare, fiecărui sector revenindu-i obligaţia de a suporta cota-parte aferentă numărului de ani prestaţi în sector. Baza de calcul la stabilirea pensiei era media retribuţiilor lunare din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate în profesia de avocat sau, după caz, în alte sectoare.
De altfel, chiar dacă, în cauză, decizia de pensionare a fost emisă în baza Decretului nr. 214/1977, baza de calcul a fost retribuţia medie realizată ca avocat, de 4550 lei, stabilindu-se separat pensia militară de stat şi pensia de asigurări sociale în calitate de avocat.
Aşadar, chiar la stabilirea pensiei reclamantului s-a avut în vedere perioada lucrată ca avocat cu preponderenţă (39 de ani) şi nu invers (în serviciul
militar a fost doar 6ani). Dispoziţiile legale aplicabile au fost cele din legea privind avocatura. Numai ca organ emitent al deciziei de pensionare apare şi rămâne M.Ap.N. pentru că aşa prevedeau normele în vigoare la data pensionării reclamantului, însă norma de drept substanţial este cea din legea privind avocatura.
Totodată, este necontestat faptul că la 1 februarie 1991 reclamantul a reluat activitatea de avocat, deci la data de 22 februarie 1996, când a formulat cererea de recalculare a pensiei, avea îndeplinită condiţia de a lucra după pensionare cel puţin 5 ani pentru a putea opta ca la recalculare să fie avut în vedere venitul mediu realizat în aceşti ani.
Acceptarea susţinerii recurentei că în cauză se aplică art. 581 alin. 1 din decretul nr. 214/1977 modificat prin Decretul-lege nr 71/1990 ar echivala cu acceptarea tezei, străină de realitatea pricinii, că toţi anii luaţi în considerare la stabilirea pensiei (cei 45 de ani din decizia iniţială din 1986) au fost lucraţi exclusiv în sector de stat, în cadrul M.Ap.N. Or, astfel cum s-a arătat, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.511 alin. 2 din Decretul nr. 251/1978 modificat prin Decretul nr. 129/1990, care se referă la timpul lucrat ca avocat, iar nu cele ale art. 581 alin. 1 din Decretul nr. 214/1977 modificat prin Decretul-lege nr. 71/1990 privind cadrele militare.
Oricum, cota calculată în baza dispoziţiilor mai sus arătate se recuperează de către M.Ap.N. de la Casa de Asigurări Sociale a Avocaţilor, potrivit art. 4 alin. 3 din Decretul nr. 251/1978.
