Prin încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Craiova la data de 03 07 2015 în dosarul penal nr 656/54/2015, s-au dispus următoarele :
Au fost admise în parte cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi, s-a constatat nulitatea dispoziţiei de trimitere în judecată din rechizitoriul din 07.05.2015, emis în dosarul nr. 115/D/P/2013 de către DIICOT-Biroul Teritorial Mehedinţi, privind infracţiunea de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. 1 şi 2 C.p., imputată inculpatului M.O.D.
S-a constatat neregularitatea aceluiaşi act de sesizare în ceea ce priveşte:
-descrierea în concret a faptelor care fac obiectul trimiterii în judecată cu indicarea datei săvârşirii acestora pentru toţi inculpaţii,
-contradicţia dintre considerentele şi dispozitivul rechizitoriului referitoare la soluţia dispusă cu privire la forma agravantă a infracţiunii de proxenetism, prevăzută de alin. 3 al art. 213 C.p., în privinţa inculpaţilor V.M., P.L., G.N.I., P.N.M., P.G., M.C. şi C.D.
-omisiunea certificării pentru autenticitate de către procuror a unei părţi a „notelor” de redare a convorbirilor sau comunicărilor ori conversaţiilor interceptate şi înregistrate.
Procedând la analizarea cererilor şi excepţiilor invocate, în raport de disp. art. 342 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:
Excepţia invocată de inculpatul M.O.D., constând în aceea că a fost trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, este întemeiată.
Astfel, fără a se pune în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea prev. de art. 374 alin. 1 şi 2 C.p., inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru aceasta.
Argumentul că această faptă a fost descoperită după ce s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru celelalte fapte, deci după ce suspectul a căpătat calitatea de inculpat şi că, în această situaţie, nu se mai putea pune în mişcare acţiunea penală pentru o altă faptă, nu poate fi reţinut.
Aceasta, întrucât, potrivit art. 311 alin. 1 C.p.p., în cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice, iar potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol, procurorul sesizat de organul de cercetare în urma extinderii urmăririi penale sau din oficiu cu privire la ipotezele prevăzute la alin. (1) poate dispune extinderea acţiunii penale cu privire la aspectele noi.
Nu se poate interpreta că textul de lege ar da posibilitatea procurorului să nu dispună extinderea acţiunii penale cu privire la fapte noi şi cu toate acestea să-l trimită pe inculpat în judecată pentru aceste fapte noi. Expresia „poate” din textul de lege se referă la îndreptăţirea procurorului în a aprecia dacă sunt întrunite sau nu condiţiile prevăzute de art. 309 alin. 1 C.p.p. pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, în sensul că atunci când constată că există probe din care rezultă că persoana a săvârşit infracţiunea nouă şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare, prev. de art. 16 alin. 1 C.pp., extinde acţiunea penală, iar atunci când constată că nu sunt întrunite aceste cerinţe, nu extinde acţiunea penală. A interpreta altfel, ar conduce la ideea că dacă împotriva unei persoane, faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru anumite fapte într-un dosar, s-ar descoperi fapte noi, care ar face obiectul unui alt dosar, s-ar putea trimite în judecată persoana respectivă pentru faptele noi cercetate în dosarul nou, fără să se pună în mişcare acţiunea penală pe considerentul că aceasta a căpătat calitatea de inculpat în dosarul anterior, ceea ce ar fi inadmisibil.
Sunt întemeiate criticile vizând lipsa descrierii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.
Astfel, verificarea regularităţii actului de sesizare presupune o examinare detaliată a rechizitoriului exclusiv sub aspectul condiţiilor de formă şi conţinut al acestui act, judecătorul de cameră preliminară urmând să se raporteze la disp. art. 328, 329 C.p.p., care stabilesc în detaliu care este conţinutul obligatoriu al rechizitoriului, printre altele, datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă.
Prin urmare, se reţine că în principiu rechizitoriul trebuie să cuprindă o descriere într-o manieră rezonabilă a faptelor reţinute în sarcina inculpatului întrucât potrivit art. 371 C.p.p. judecata se va mărgini la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare.
Judecata pe fond nu se poate desfăşura decât dacă rechizitoriul descrie într-o manieră clară, inteligibilă şi concisă faptele pe care se presupune că inculpatul le-a săvârşit, astfel încât instanţa de judecată să înţeleagă de la început în ce constă învinuirea adusă, să poată oferi lămuriri şi explicaţii inculpatului la începutul fazei de judecată potrivit art. 374 alin. 2 C.p.p. şi totodată să poată aprecia în condiţiile art. 100 alin. 4 lit. a şi b C.p.p. dacă eventuale cereri formulate de inculpat pentru administrarea unor noi probe sunt întemeiate (evaluare care presupune o înţelegere deplină a obiectului probaţiunii în raport de faptele ce se tind a se dovedi).
Dincolo de necesitatea ca instanţa să stabilească cu exactitate cadrul procesual, o descriere clară a faptelor este importantă pentru inculpat, astfel încât acesta să poată să îşi exercite în mod efectiv dreptul la apărare, ceea ce presupune în mod prioritar înţelegerea acuzaţiilor, cel puţin la nivel de situaţie faptică.
Aşa cum în mod corect s-a invocat de către inculpaţi, rechizitoriul nu cuprinde o descriere a situaţiei de fapt corespunzătoare infracţiunilor imputate inculpaţilor, ci mai mult o înşiruire a probelor din care ar rezulta vinovăţia inculpaţilor.
Această neregularitate se impune a fi constatată şi remediată în procedura de cameră preliminară, cu atât mai mult cu cât nu este indicată nici data săvârşirii faptelor, iar probele menţionate în rechizitoriu fac referire la mai multe date şi astfel este necesar a se stabili dacă a existat o acţiune unică sau acţiuni repetate.
Data săvârşirii faptei este importantă pentru a se stabili şi legea aplicabilă în cauză, cu atât mai mult cu cât la data de 01.02.2014, deci pe parcursul derulării urmăririi penale, a intrat în vigoare noul cod penal şi astfel se impune a se stabili legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor, dacă faptele sunt săvârşite anterior acestei date. Chiar dacă pentru inculpaţii M. O.D., G.E. şi T.L.I. s-a menţionat că activitatea infracţională s-a întins pe perioada 2012-ianuarie 2015, nu s-a precizat dacă această perioadă corespunde tuturor infracţiunilor, mai ales infracţiunilor de trafic de minori, unde s-au reţinut 8 fapte distincte pentru inculpatul M.O.D. şi câte 4 pentru inculpaţii G.E. şi T.L.I., ori este deosebit de important a se preciza în concret data săvârşirii infracţiunilor pentru a se observa dacă se poate reţine în cauză forma continuată a infracţiunii de trafic de minori în raport cu dispoziţiile vechiul cod penal.
În privinţa infracţiunii de proxenetism în forma agravantă, prev. de art. 213 alin. 3 C.p. pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, judecătorul de cameră preliminară constată că este neîntemeiată excepţia nulităţii dispoziţiei de trimitere în judecată pentru această infracţiune, pe considerentul că nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la această formă agravantă.
Astfel, chiar dacă în ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale s-au menţionat alin. 1, 2 şi 4 ale art. 213 C.p., ca stare de fapt, în aceleaşi ordonanţe, s-a reţinut că inculpaţii s-au constituit într-un grup infracţional organizat ori au aderat la un astfel de grup ce avea drept scop recrutarea de fete majore şi minore pe care fie le-au obligat, fie le-au determinat sau înlesnit practicarea prostituţiei, ceea ce ar fi atras reţinerea şi a circumstanţei agravante din aliniatul 3. Or, în atare situaţie, suntem în prezenţa doar a unei încadrări juridice greşite a faptei, încadrare care poate fi schimbată şi în cursul judecăţii, neatrăgând nulitatea dispoziţiei de trimitere în judecată.
Mai mult, unii dintre inculpaţi, în declaraţii, au menţionat că nu cunoşteau minoritatea acelor fete, de unde rezultă astfel că au cunoscut învinuirea sub această formă şi au înţeles să-şi facă apărări cu privire la aceasta, neîncălcându-se dreptul la apărare, aşa cum s-a susţinut prin excepţiile invocate.
Cu toate acestea, judecătorul de cameră preliminară consideră că se impune a se lămuri contradicţia referitoare la această formă agravantă a infracţiunii de proxenetism, prev. în alin. 3 al art. 213 C.p., având în vedere că în expozitivul rechizitoriului, la fila 63, s-a făcut menţiunea „întrucât din probele administrate în cauză nu au fost identificate fete minore care să întreţină cel puţin două acte sexuale cu doi clienţi diferiţi, se va dispune clasarea”, iar în dispozitiv, nu apare o astfel de clasare, ci inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru infracţiunea în forma agravantă săvârşită faţă de un minor, nu în forma tip, cum s-ar deduce din considerente. De asemenea, la fila 52, s-a menţionat că fapta inculpatului V. M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în forma tip, prev. de art. 213 alin. 1 C.p., dar prin dispozitiv, s-a trimis acest inculpat în judecată pentru infracţiunea în forma agravantă, prev. de art. 213 alin. 1 şi 3 C.p.
Referitor la excepţia privind neîntocmirea şi necertificarea proceselor verbale de redare a transcrierilor convorbirilor, se constată că unele dintre aceste note, nu sunt certificate de procuror, aşa cum dispun cerinţele legii.
Această operaţie efectuată de către procuror are scopul de a face credinţă asupra realităţii si exactităţii informaţiilor pe care le conţin. Este cert că exactitatea redărilor poate fi verificată şi de către instanţă, prin compararea acestora cu informaţiile captate şi existente pe suportul original sau chiar pe copia acestuia, însă acest procedeu, care este unul laborios, nu absolvă procurorul de obligaţia pe care o are potrivit legii de a certifica procesul verbal de redare, cu atât mai mult, cu cât aceasta nu este singura neregularitate a actului de sesizare pe care trebuie să o îndrepte procurorul în cauza de faţă.
Pentru aceste motive, în raport de cele arătate mai sus, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 345 alin. 2 C.p.p., a admis în parte cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi, s-a constatat nulitatea dispoziţiei de trimitere în judecată din rechizitoriu privind infracţiunea de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. 1 şi 2 C.p., imputată inculpatului M.O.D. şi a constatat neregularitatea aceluiaşi act de sesizare în ceea ce priveşte:
-descrierea în concret a faptelor care fac obiectul trimiterii în judecată cu indicarea datei săvârşirii acestora pentru toţi inculpaţii,
-contradicţia dintre considerentele şi dispozitivul rechizitoriului referitoare la soluţia dispusă cu privire la forma agravantă a infracţiunii de proxenetism, prevăzută de alin. 3 al art. 213 C.p., în privinţa inculpaţilor susmenţionaţi
-omisiunea certificării pentru autenticitate de către procuror a unei părţi a „notelor” de redare a convorbirilor sau comunicărilor ori conversaţiilor interceptate şi înregistrate.
Drept procesual penal. Procedura în cameră preliminară. Trimiterea cauzei la procuror pentru remedierea neregularităţilor actului de sesizare a instanţei art 345 alin 2 Cpp.
Constatând existenţa unor neregularităţi constând în nedescrierea în concret a faptelor care fac obiectul trimiterii în judecată cu indicarea datei săvârşirii acestora pentru toţi inculpaţii, contradicţii între considerentele şi dispozitivul rechizitoriului referitoare la soluţia dispusă cu privire la forma agravantă a infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, precum şi omisiunea certificării pentru autenticitate de către procuror a unei părţi a notelor de redare a convorbirilor sau comunicărilor ori conversaţiilor interceptate şi înregistrate, se impune trimiterea cauzei la procuror pentru remedierea neregularităţilor actului de sesizare conform dispoziţiilor art 345 alin 2 Cpp.
