Legea nr. 85/2006, republicată, art. 14
Excepţia lipsei calităţii procesuale active prevalează asupra lipsei dovezii calităţii de reprezentant.
Prevederile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, republicată conferă doar pentru două categorii de creditori dreptul de a ataca hotărârea Adunării Creditorilor, debitoarea fiind exclusă din sfera limitată a persoanelor care au calitate procesuală activă.
Prin Sentinţa nr. 4005 din 30.11.2010 a Tribunalului Harghita, s-a respins contestaţia formulată de creditoarea S.C. U. S.R.L., împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor din 19.10.2010 şi, de asemenea, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia debitoarei S.C. U.T. S.R.L., formulată împotriva aceleiaşi hotărâri.
În considerentele hotărârii atacate s-a reţinut inadmisibilitatea contestaţiei debitoarei S.C. U.T. S.R.L., în raport de dispoziţiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora, debitorii nu sunt cuprinşi în categoria celor îndreptăţiţi să solicite judecătorului sindic desfiinţarea hotărârilor adunării creditorilor.
Referitor la cealaltă contestaţie, formulată de S.C. U. S.R.L., s-au reţinut următoarele:
Cu ocazia adunării creditorilor, şi-au exprimat opinia în scris sau prin prezenţă, creditori ce deţin 60,14% din valoarea totală a creanţelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, fiind aşadar îndeplinită condiţia impusă de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
S-a mai arătat că, deoarece în convocator s-a menţionat că lipsa unui răspuns echivalează cu un acord tacit, se consideră că restul creditorilor ale căror creanţe însumează 39,86%, din total, şi-au însuşit propunerile lichidatorului judiciar. De altfel, în sens pozitiv au votat creditorii B.G.S.G., Primăria Băile Tuşnad şi A.V.A.S. Bucureşti.
Referitor la evaluarea făcută unuia din bunurile ce urmau a fi valorificate prin licitaţie, s-a arătat că valoarea acestuia a fost determinată în mod corespunzător prin expertiză de către un evaluator autorizat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, S.C. U.T. S.R.L., criticând hotărârea atacată ca nelegală, susţinând, în esenţă că, evaluarea imobilelor nu a fost făcută în mod corespunzător, pentru că preţurile de vânzare stabilite sunt neserioase, şi de asemenea, că prevederile art. 14 ale Legii nr. 85/2006, nu interzic debitorului posibilitatea de a contestat Hotărârea Adunării Generale a Creditorilor, cu atât mai mult cu cât contestaţia este şi în interesul creditorilor.
A declarat, de asemenea, recurs creditoarea S.C. U. S.R.L., invocând aceleaşi motive referitoare la neseriozitatea preţurilor, rezultate în urma evaluării şi, de asemenea, în mod eronat s-a reţinut că majoritatea creditorilor au fost de acord cu ordinea de zi, cu privire la acest aspect fiind făcute referiri la încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 85/2006, cu ocazia dezbaterilor cauzei.
Prin concluziile scrise, lichidatorul judiciar al debitoarei a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al numitului B.L., pentru societatea debitoare, întrucât acesta nu poate reprezenta societatea, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei faţă de aceasta, iar cu privire la fond, a solicitat respingerea celuilalt recurs ca nefondat, întrucât, recursul în cauză nu poate viza motive de nelegalitate a hotărârii atacate, şi că, criticile aduse de recurenta S.C. U. S.R.L. raportului de evaluare, sunt nişte aprecieri nesusţinute de probe.
Instanţa, a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din 10 mai 2011, excepţia lipsei calităţii procesuale active a debitoarei S.C. U.T. S.R.L., de a ataca hotărârea adunării generale şi, de asemenea, aceeaşi excepţie cu privire la creditoarea S.C. U. S.R.L., ambele întemeiate pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 85/2006.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat următoarele:
Având în vedere şi prevederile dispoziţiilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, dată fiind ordinea în care instanţa se va pronunţa asupra excepţiilor invocate, şi care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea a constat următoarele:
Având în vedere dispoziţiile art. 14 alin. 7 din care conferă doar pentru două categorii de creditori, dreptul de a ataca hotărârea adunării creditorilor, este cert că ipoteza legală limitează sfera persoanelor care ar putea formula cerere pentru desfiinţarea unor asemenea hotărâri, cu excluderea aşadar a debitoarei, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesuale active a acesteia urmează a fi admisă, şi, pe cale de consecinţă, potrivit art. 312 alin. alin. 1, teza a II-a Cod procedură civilă, recursul promovat de debitoarea S.C. U.T. S.R.L., va fi respins.
În aceste condiţii, Curtea a omis să cerceteze excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a lui B.L., pentru debitoare, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acestei părţi.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei S.C. U. S.R.L., faţă de lămuririle aduse de lichidatorul judiciar în şedinţa publică din 10.05.2011, precum că, creditoarea S.C. U. S.R.L. a votat împotriva măsurilor propuse prin ordinea de zi, şi a făcut să se consemneze această poziţie a sa în procesul verbal al adunării (după cum rezultă şi din confirmarea lichidatorului judiciar, în cadrul dezbaterilor din 10.05.2011, referitor la acest aspect), rezultă că recurenta creditoare se încadrează în prima categorie, prevăzută de art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, cuprinzând persoanele îndreptăţite să solicite desfiinţarea Hotărârii adunării creditorilor, astfel încât această excepţie se impune a fi respinsă pentru considerentele mai sus expuse.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, în procesul verbal al adunării creditorilor din data de 19.10.2010, se arată că, la adunarea creditorilor au fost prezenţi S.C. U. S.R.L. şi C.B., creditori care însumează 19,95% din valoarea totală a creanţelor, cuprinse în Tabelul definitiv consolidat.
Pe de altă parte, potrivit art. 15 alin. 1 din Lege, regula instituită este că şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.
Rezultă aşadar că, condiţia imperativă de cvorum, prevede procentajul de 30% din valoarea totală a creanţelor, dar, de asemenea, a fost instituită şi condiţia prezenţei efective a acestora.
Astfel, în interpretarea textului legal de către Curte, împrejurarea că unii creditori au comunicat punctul de vedere în scris (40,19%), nu acoperă cerinţa legală de cvorum.
În cvormul de 30% sunt cuprinşi creditorii prezenţi şi reprezentaţi (conform art. 13 alin.3 din Lege), dar comunicarea în scris a punctului de vedere nu echivalează din punct de vedere juridic, în înţelesul dispoziţiilor precitate (art. 14 alin.7) cu prezenţa fizică impusă de legiuitor, ci reprezintă o manifestare de voinţă, care în forma scrisă, comunicată lichidatorului judiciar, nu este de natură să echivaleze cu un vot valabil exprimat.
În aceste condiţii, soluţia care se impune este aşadar, admiterea recursului formulat de creditoarea S.C. U. S.R.L., potrivit art. 312 alin.1 teza I Cod procedură civilă, întrucât hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind realizat motivul de nelegalitate prevederilor de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Urmare admiterii acestui recurs, Curtea a constat că se impune modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul celor de mai sus, admiterea contestaţiei creditoarei S.C. U. S.R.L., având drept consecinţă anularea Hotărârii Adunării Generale a creditorilor din 19.10.2010, cauza urmând a fi reluată de la acest moment procedural de către judecătorul sindic desemnat în cauză; iar celelalte dispoziţii din hotărârea atacată vor fi păstrate ca legale şi temeinice întrucât nu au fost identificate alte motive care să atragă reformarea în tot a hotărârii atacate.
Nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, în fond, a cauzei, ca urmare a respingerii ca inadmisibil a recursului declarat de debitoarea S.C. U.T. S.R.L., întrucât această contestaţie deşi a fost respinsă pentru lipsa uneia dintre condiţiile de exercitare a acţiunii, cauza a fost analizată în fond ca urmare a admiterii celuilalt recurs, declarat de către S.C. U. S.R.L.
