Neînţelegerile grave dintre asociaţii unei societăţi cu răspundere limitată nu împiedică un asociat să ceară celorlalţi asociaţi acordul de a se retrage din societate, iar în situaţia în care aceştia refuză, să solicite retragerea din societate, pentru motive întemeiate, pe calea hotărârii judecătoreşti.
Admiterea retragerii din societate a unui asociat nu-l eliberează pe acesta de răspundere în condiţiile legii.
(Decizia nr. 1453 din 14 noiembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială sub nr. 2831/2001, reclamanta V.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “V.” S.R.L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună retragerea reclamantei din societate.
în motivarea acţiunii se arată că, la data de 22.07.1998, s-a constituit societatea comercială pârâtă în formă de societate comercială cu răspundere limitată, iar ulterior, la data de 20.05.2000, în urma adunării extraordinare a asociaţilor din 19.04.2000, asociaţii O.T. şi H.J. au cesionat părţile sociale către ceilalţi asociaţi. Reclamanta a mai arătat că nu mai există încrederea reciprocă între asociaţi ca o condiţie esenţială pentru funcţionarea în condiţii legale a societăţii, astfel încât, deoarece asociaţii nu au fost de acord cu cererea de retragere a reclamantei, aceasta a introdus prezenta acţiune.
Prin Sentinţa civilă nr. 1213 din 06.02.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus retragerea asociatei din societate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, între asociaţi s-au ivit neînţelegeri grave privind modul de conducere şi administrare a societăţii şi folosirea fondurilor acesteia în scopul obţinerii de profit.
Totodată, asociaţii aveau opinii diferite în ce priveşte politica de preţuri a firmei, asociaţii susţinând că societatea a fost obligată să desfacă pe piaţa românească produse chimice la un preţ prestabilit de reclamantă.
O condiţie esenţială pentru existenţa unei societăţi cu răspundere limitată este încrederea reciprocă între asociaţi. Or, este evident că între aceştia sunt importante neînţelegeri care conduc la imposibilitatea realizării scopului pentru care s-a constituit. Această stare de fapt este recunoscută şi de pârâtă, însă asociaţii se opun retragerii reclamantei invocând mari datorii către furnizori. Or, privitor la situaţia economică a societăţii, răspunderea trebuie angajată în funcţie de culpă şi atribuţiile fiecărui asociat în administrarea societăţii, în condiţiile legii.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. “V.” S.R.L., fără a se indica temeiul de drept pe care se sprijină în recursul formulat.
în esenţă, recurenta susţine că şi dacă există divergenţe între asociaţi, atâta vreme cât există un contract de asociere între părţi, admiterea retragerii oricând a unui asociat este un mod superficial de tratare a problemei, cu consecinţa negării ordinii de drept.
Din întregul material probator administrat rezultă cu claritate că majoritatea problemelor ivite între asociaţi îşi au sorgintea în modul defectuos în care reclamanta a condus societatea, astfel că prin admiterea retragerii acesteia instanţa i-a acordat un regim preferenţial, eliberând-o de orice responsabilitate.
în condiţiile în care reclamanta părăseşte societatea, rămân deschise o serie de aspecte legale comerciale deosebit de importante care nu-şi vor găsi niciodată soluţionarea, cum ar fi modul de desocotire a părţilor prin raportare la faptul că fondurile băneşti ale societăţii sunt blocate la BTR.
Procedând la examinarea cauzei sub toate aspectele în raport de dispoziţiile art. 304 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
A fost respinsă susţinerea recurentei privitoare la negarea ordinii de drept prin admiterea retragerii unui asociat din societate, ca urmare a divergenţelor dintre asociaţi, pe considerentul că prin chiar legea specială privind societăţile comerciale – Legea nr. 31/1990, republicată, se stabileşte în dispoziţiile art. 221 alin. (1) lit. c) posibilitatea asociatului de a se retrage din societate pentru motive temeinice.
Or, există motive temeinice câtă vreme nu mai există consimţământul ca element constitutiv al contractului de societate ce implică voinţa specifică a asocierii (intenţia părţilor presupune, obligatoriu, affectio societatis).
Aşadar, câtă vreme între părţile asociate există neînţelegeri grave – aşa cum rezultă din materialul probator şi din susţinerile recurentei – este fără echivoc faptul că lipseşte elementul affectio societatis, fără de care contractul de societate este viciat sub aspectul consimţământului intimatei-reclamante.
Rezultă din argumentele recurentei privind modul defectuos al conducerii societăţii de intimată că însăşi încrederea reciprocă dintre asociaţi a fost puternic afectată, condiţie fără de care nu poate fi vorba despre funcţionarea în bune condiţii a societăţii în componenţa căreia este şi reclamanta.
în mod corect a apreciat instanţa de fond că problema răspunderii trebuie angajată în funcţie de atribuţiile administratorului şi a culpei sale.
în acest sens nimic nu împiedică societatea ca pe calea unei acţiuni separate să-şi susţină pretenţiile în conformitate cu dispoziţiile art. 73 lit. e) şi art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, aceleaşi considerente avându-se în vedere şi pentru desocotirea dintre părţi.
în aceste condiţii şi cu aceste considerente, Curtea a apreciat recursul nefondat şi, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, l-a respins.
