– art. 969 Cod civil.
Principala obligaţie a proprietarului utilajului ce face obiectul contractului de închiriere este aceea de a pune la dispoziţia locatorului bunul închiriat nu şi combustibilul necesar funcţionării.
Cheltuielile legate de funcţionarea acestor utilaje, în lipsa clauzei contractuale exprese, rămâne în sarcina proprietarului.
Asupra apelului de faţă:
Constată că prin sentinţa civilă nr. 252/2014 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. U. S.R.L..
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamanta S.C. C. S.R.L. să se dispună obligarea pârâtei S.C. U. S.R.L. să sisteze lucrările pe care le efectuează in prezent in cadrul proiectului CL-8-L20120302-Colectoare apă uzată […] şi aducţiune nouă […] pentru terţi implicaţi în acest proiect, lucrări realizate de către pârâtă cu încălcarea clauzelor Contractului de prestări servicii nr. 107 din 02.04.2013; obligarea pârâtei la respectarea clauzei 8.2 lit. d) din Contractul de prestări servicii nr. 107 din 02.04.2013 in sensul interzicerii S.C. U. S.R.L. sau angajaţilor săi să efectueze şi in viitor lucrări in cadrul proiectului CL-8-L20120302- Colectoare apă uzată […] şi aducţiune nouă […] pentru terţi implicaţi în acest proiect (asociat, beneficiar proiect, furnizor de materiale sau servicii, subcontractant obligarea pârâtei la plata daunelor-interese in cuantum de 346.903,57 iei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor asumate prin Contractul de prestări servicii nr. 107 din 02.04.2013 in perioada 12.08.2013 si pana la data întocmirii acţiunii; obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 9.911,82 lei/zi, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor asumate prin Contractul de prestări servicii nr. 107 din 02.04.2013 în perioada cuprinsă între data întocmirii acţiunii şi data efectivă a sistării lucrărilor de către S.C. U. S.R.L. în cadrul proiectului CL 8.
În fapt, instanţa a reţinut că, între reclamantă şi societatea pârâtă s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 107 din 02.04.2013 (fila 35 la dosar, vol. I) prin care pârâta s-a obligat să pună la dispoziţia beneficiarului, adică a reclamantei, utilaje din parcul propriu şi/sau personal deservent în vederea prestării de servicii ce constau in închiriere de utilaje cu/fără deservent în cadrul proiectului CL-8-L20120302- Colectoare apă uzată […] şi aducţiune nouă […]. De asemenea, pârâta s-a obligat prin pct. 8.2. lit. d) din acelaşi contract ca pe toată perioada desfăşurării proiectului CL8 să nu presteze servicii sau să fie angajat la un terţ implicat în proiect (asociat, beneficiar proiect furnizor de materiale sau servicii, subcontractant etc.), sub sancţiunea rezilierii unilaterale a contractului şi a plăţii de daune interese către reclamantă.
Referitor la pretenţiile reclamantei prevăzute la petitele 1 şi 2 din acţiune, respectiv: obligarea pârâtei să sisteze lucrările pe care le efectuează în prezent în cadrul proiectului CL-8-L20120302-Colectoare apă uzată […] şi aducţiune nouă […] pentru terţi implicaţi în acest proiect, lucrări realizate de către pârâtă cu încălcarea clauzelor Contractului de prestări servicii nr. 107 din 02.04.2013 şi obligarea pârâtei la respectarea clauzei 8.2 lit. d) din Contractul de prestări servicii nr. 107 din 02.04.2013 in sensul interzicerii S.C. U. S.R.L. sau angajaţilor săi să efectueze şi in viitor lucrări in cadrul proiectului CL-8-L20120302- Colectoare apă uzată […] şi aducţiune nouă […] pentru terţi implicaţi în acest proiect (asociat, beneficiar proiect, furnizor de materiale sau servicii, subcontractant:
Potrivit 8.2 lit. d) din Contractul de prestări servicii nr. 107 d in 02.04.2013: „ pe toată perioada desfăşurării proiectului CL8, PRESTATORUL, sau vreun angajat al acestuia, nu va presta servicii sau nu va fi angajat la un terţ implicat în proiect (asociat, beneficiar proiect furnizor de materiale sau servicii, subcontractant etc.), sub sancţiunea rezilierii unilaterale a contractului din partea BENEFICIARULUI şi a plăţii de daune interese către PRESTATOR”.
Astfel, încălcarea dispoziţiilor acestei clauze se sancţionează cu rezilierea unilaterală a contractului de către reclamantă şi plata de daune-interese de către pârâtă, iar o astfel de reziliere unilaterală din partea reclamantei nu s-a dovedit în cauză, pretenţiile reclamantei urmând a fi respinse ca nefondate.
Referitor la pretenţiile reclamantei prevăzute la petitele 3 şi 4 din acţiune, respectiv obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 346.903,57 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor asumate prin Contractul de prestări servicii nr. 107 din 02.04.2013 în perioada 12.08.2013 şi până la data întocmirii acţiunii; obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 9.911,82 lei/zi, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor asumate prin Contractul de prestări servicii nr. 107 din 02.04.2013 în perioada cuprinsă între data întocmirii acţiunii şi data efectivă a sistării lucrărilor de către S.C. U. S.R.L. în cadrul proiectului CL 8:
Din proba testimonială administrată în cauză rezultă că (fila 19 la dosar, vol. II), refuzul repetat al reclamantei de a asigura carburantul necesar prestării lucrărilor, a pus pârâta in situaţia că în perioada 10.08.2013 – 03.09.2013 să nu lucreze din vina exclusivă a reclamantei.
Apoi pârâta a părăsit şantierul unde se executa proiectul CL-8-L20120302 […] la data de 03.09.2013, tot din culpa reclamantei S.C. C. S.R.L. care nu şi-a îndeplinit în mod repetat obligaţia principală din contractul de prestări servicii nr. 107/02.04.2013, respectiv nu a achitat c/val. serviciilor prestate de pârâtă. De asemenea reclamanta a refuzat să predea pârâtei CEC-ul emis ca şi garanţie, potrivit art. 7 din contractul părţilor.
Prin cele 8 somaţii comunicate reclamantei (filele 74-82 la dosar, vol. I) şi convocarea, fără rezultat a acesteia la conciliere prin executorul judecătoresc, pârâta a încercat, în temeiul dispoziţiilor art. 12 din Contract, rezolvarea amiabilă a divergenţelor ivite, dar fără rezultat, astfel, întemeiat pârâta a invocat, în baza art.1556 alin.1 Cod civil, excepţia de neexecutare a contractului (în conţinutul somaţiilor pârâta menţionând termenul echivalent de „suspendare a executării lucrărilor” şi, în temeiul dispoziţiilor art. 1553 Cod civil, s-a procedat la rezilierea contractului, prin activarea pactului comisoriu de gradul IV prevăzut la art. 11 din Contractul părţilor (fără intervenţia instanţei de judecată).
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelanta reclamantă criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel sentinţa este criticată pentru faptul că prima instanţă a stabilit în mod eronat starea de fapt arătând că pârâta a fost pusă în situaţia de a nu mai lucra începând cu data de 10.08.2013 şi până în data de 3.09.2013 ca urmare a refuzului reclamantei de a-i asigura carburantul. Or, din contractul de prestări servicii şi nici din probele administrate în cauză nu rezultă obligaţia reclamantei de a pune la dispoziţia pârâtei carburantul necesar funcţionării şi în acest caz, obligaţia revine prestatorului de servicii. De asemenea, în mod eronat s-a reţinut de instanţa de fond faptul că pârâta a efectuat lucrări pentru reclamantă, în derularea contractului de prestări servicii intervenit între părţi până în data de 12 august 2013 şi nu 10 august 2013 cum este menţionat în cuprinsul sentinţei atacate.
Se mai arată că pârâta a încălcat dispoziţiile înserate în clauza 8.2 lit. d) din contractul încheiat între părţi ca urmare a încheierii contratului de prestări servicii nr. 31 – 13 din 09.09.2013 cu P.H. S.L M. – Sucursala B.. Este uşor de înţeles că negocierile pentru încheierea acestui din urmă contract s-au purtat încă de la începutul lunii august, iar decizia de a nu mai continua contractul de colaborare cu reclamanta a fost generată tocmai de această situaţie.
Pentru a-şi ascunde propria culpă, pârâta a procedat la crearea aparenţei altei situaţii decât cea reală, prin formularea de notificări care să justifice, tot la nivelul aparenţei şi tot fără o analiză, rezilierea contractului de prestări servicii, încheiat cu societatea reclamantă.
Pentru ca acţiunea să fie admisă, reclamanta trebuia să facă dovada că pârâta S.C. U. S.R.L. a nesocotit obligaţia asumată prin art. 8 pct. 8.2. lit. a) din contractul de prestări servicii şi a efectuat lucrări şi/sau servicii în favoarea altor persoane, în derularea modulului CL 8 din cadrul proiectului gestionat de Compania Apa B.. Pârâta nici nu a invocat şi nici nu a probat că nu ar fi efectuat lucrări în favoarea altei societăţi, contrar obligaţiilor asumate prin contractul de prestări servicii încheiat cu reclamanta.
În continuarea motivelor de apel se mai arată că în mod eronat prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada rezilierii contractului, deşi din conţinutul contractului nu rezultă că ar exista vreo condiţionare între reziliere şi obligaţia de plată a daunelor, fiecare dintre acestea având ca temei dispoziţii ale legii civile diferite.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, instanţa apreciază că apelul nu este întemeiat şi în consecinţă va fi respins, iar sentinţa primei instanţe va fi păstrată ca legală şi temeinică în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă pentru următoarele considerente:
Între reclamantă şi pârâta s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 107/02.04.2013 prin care pârâta s-a obligat să pună la dispoziţie prezentei reclamante, utilaje din parcul propriu şi/sau personal deservent pentru acestea în vederea prestării de servicii în cadrul proiectului CL – 8 – L 20120302 „colectare apă uzuală […] şi aducţiunea nouă […]”.
Raporturile contractuale dintre părţi s-au derulat conform acestui contract până în luna august a anului 2013, când pârâta a sistat orice fel de colaborare. Din probele administrate în cauză rezultă că sistarea lucrărilor s-a produs şi ca urmare a faptului că utilajele nu au mai fost aprovizionate cu combustibil şi în consecinţă nu mai puteau fi folosite. În cuprinsul criticilor de apel, apelanta arată că nu avea obligaţia să asigure necesarul de combustibil al utilajelor închiriate pentru că nu şi-a asumat nicio obligaţie în acest sens prin contractul încheiat şi în consecinţă nu se face vinovată de sistarea colaborării.
Raţionamentul apelantei este unul eronat.
Din clauzele contractului mai sus menţionat nu rezultă cu exactitate căreia din părţi îi revine obligaţia de a aproviziona cu combustibil utilajele ce fac obiectul închirierii, aşa încât nu se poate susţine că, această obligaţie revine proprietarului, cum pretinde apelanta.
Analizând conţinutul contractului în ansamblul său, rezultă că ne aflăm în prezenţa unui contract de închiriere a unor utilaje, pe care pârâta le pune la dispoziţia reclamatei, cu sau fără deservent. Or, fiind vorba numai despre închirierea utilajelor, principala obligaţie contractuală asumată, a pârâtei era aceea de a pune la dispoziţia reclamantei utilajele închiriate. Cheltuielile legate de funcţionarea acestor utilaje, în lipsa unei stipulaţii contractuale exprese, rămân în sarcina reclamantei care le exploatează, astfel că apărarea invocată în acest sens nu poate fi primită. (ex. contractul de locaţiune, cheltuielile curente cu utilităţile sunt în sarcina chiriaşului şi nu a proprietarului)
În ceea ce priveşte data exactă a încetării raporturilor contractuale, acest aspect este lipsit de relevanţă atâta timp cât este o certitudine că raporturile contractuale dintre părţi au încetat în cursul lunii august a anului 2013, situaţia faţă de care părţile puteau să înceapă orice formă de desocotire.
Instanţa de fond în mod corect a apreciat că pentru a aplica clauza înserată la art. 8 din contractul de prestări servicii, era necesar să se pronunţe rezilierea contractului respectiv. Acest lucru rezultă din modul de redactare al acestei clauze potrivit căreia „pe perioada desfăşurării proiectului prestatorul nu va presta servicii sau nu va fi angajat la nici un alt terţ implicat în proiect sub sancţiunea rezilierii unilaterale din partea beneficiarului, a prezentului contract cât şi a plăţii de daune interese de către prestator.” Rezultă aşadar că sancţiunea ce se va aplica în cazul în care prestatorul va desfăşura o activitate la un terţ implicat în proiect este aceea a rezilierii şi a plăţii de daune interese. Prin urmare, plata daunelor interese este condiţionată de rezilierea unilaterală a contractului, lucru care în cauză nu s-a dovedit. Rezilierea unilaterală a contractului poate opera şi de drept numai dacă părţile au convenit astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1550 alin. 2 din Codul civil.
Dacă reclamanta considera că se află în situaţia rezilierii contractului aflat în discuţie trebuia să procedeze conform dispoziţiilor art. 1552 din Codul civil, lucru pe care nu l-a făcut, în cauză neexistând nicio probă în acest sens.
În plus, instanţa de fond analizând raporturile contractuale dintre părţi a mai reţinut că sistarea lucrărilor a fost cauzată şi de faptul că beneficiarul nu şi-a achitat la timp principala obligaţie asumată prin contract şi anume aceea de a plăti contravaloarea închirierii utilajelor.
Această stare de fapt şi de drept a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 6/C/2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 7687/201, din care rezultă că o serie de facturi emise de prestator nu au fost onorate la plată, iar la momentul soluţionării acelei cauze, prezenta reclamantă nu a invocat nici un moment lipsa prestaţiei.
Prin urmare, acţiunea promovată de apelanta reclamantă nu este întemeiată şi în mod corect a fost respinsă ca nefondată.
Faţă de cele ce preced, criticile din apel sunt nefondate şi în consecinţă vor fi respinse iar sentinţa primei instanţe va fi păstrată ca legală şi temeinică în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
