Curtea Suprema de Justiţie, Secţia de administrativ decizia nr. 254 din 5 februarie 1998 (dosar nr. 2221/1997)
Reclamanta a solicitat prin acţiune suspendarea deciziei prin cărei i se refuză reintegrarea în funcţie până la soluţionarea cererii de anulare a acelei decizii. Respectiva acţiune a fost soluţionată în temeiul art. 581 din Codul de procedură civilă, deci pe calea unei ordonanţe preşedinţi ale, ordonanţă reprezentată de sentinţa civilă nr. 865 din 17 septembrie 1997, atacată prin prezentul recurs.
Deoarece, după cum s-a arătat, reclamanta a solicitat prin acţiune supen- darea executării unui act administrativ, în speţă suspendarea unei decizii a Ministerului Educaţiei Naţionale, singurul temei legal al analizării unei astfel de cereri îl reprezintă art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ. Analizând cererea şi susţinerile reclamantei prin prisma dispoziţiilor articolului sus-menţionat, instanţa de fond a apreciat în mod legal şi temeinic că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 9 din Legea nr.29/1990, care prevăd că în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
Prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu a dovedit existenţa unor cazuri bine justificate sau pericolul producerii unei pagube iminente care să justifice cererea de suspendare formulată, situaţie în care sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.
Faţă de considerentele expuse mai sus, urmează ca recursul declarat să fie respins ca nefondat.
