O.U.G. nr. 195/2002, art. 2 H.G. nr. 1391/2006, art. 179
Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale
în cazul în care constată încălcări ale acestora. Mai mult, potrivit art. 179 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, poliţia rutieră poate acţiona pentru prevenirea şi constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranţă, pe drumurile publice, a tuturor participanţilor la trafic, poliţistul rutier având ca atribuţie principală tocmai constatarea şi aplicarea sancţiunilor în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa. Rezultă că tocmai legea abilitând poliţistul rutier să acţioneze în sensul arătat, nu este necesară existenţa, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeaşi abilitare pentru un anumit membru al poliţiei rutiere, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziţie legală în vigoare nu condiţionează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenţiei de existenta unui asemenea ordin.
Jud. Caransebeş, sent. civ. nr. 1408 din 26 iunie 2009,
portal.just.ro
Potrivit procesului-verbal de sancţionare contravenţională petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională pe motiv că a depăşit cu 58 km/h viteza legală în localitate. La rubrica „alte menţiuni” a proce-sului-verbal, s-a menţionat „cu obiecţiuni”. In ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa a reţinut că din fotografia radar depusă la dosarul cauzei rezultă că autoturismul a circulat, în data de 9 septembrie 2008, orele 19,10, cu viteza de 108 km/h în localitate.
In ceea ce priveşte aspectul invocat de petent, constând în nedepunerea ordinului de serviciu de către intimat, acesta nu este relevant, întrucât nu există nicio dispoziţie legală care condiţionează posibilitatea constatării şi sancţionării contravenţiilor de către agenţii de poliţie rutieră de existenţa unui ordin de serviciu. Dimpotrivă, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora. Mai mult, potrivit art. 179 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, poliţia rutieră poate acţiona pentru prevenirea şi constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranţă, pe drumurile publice, a tuturor participanţilor la trafic, poliţistul rutier având ca atribuţie principală tocmai constatarea şi aplicarea sancţiunilor în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa. Rezultă că tocmai legea abilitând poliţistul rutier să acţio
neze în sensul arătat, nu este necesară existenţa, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeaşi abilitare pentru un anumit membru al poliţiei rutiere, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziţie legală în vigoare nu condiţionează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenţiei de existenţa unui asemenea ordin.
In consecinţă, starea de fapt reţinută în procesul-verbal este confirmată de cele constatate prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, plângerea fiind respinsă ca neîntemeiată.
