O.G. nr. 2/2001, art. 27, art. 31 alin. (1)
Este tardivă plângerea contravenţională introdusă la instanţă la mai mult de 6 luni de la data comunicării prin poştă, cu confirmare de primire, a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 2532/R/2009,
nepublicată
Prin cercrca înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, recurenta P.C. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1766 din 5 martie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 1413/303/2009, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B., Sccţia
25 Poliţie. In motivarea cererii, petenta arată că nu s-a putut prezenta pentru că i-a fost rău şi nu mai doreşte să fie plimbată, întrucât are o vârstă înaintată şi a ajuns la concluzia că în România se bate joc de vârsta a treia. Cererea nu a fost motivată în drept.
Intimata nu a formulat întâmpinare, iar în recurs nu au fost administrate probe.
Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041
C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 1766 din 5 martie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 1413/303/2009, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B., Secţia 25 Poliţie, a fost
respinsă ca tardivă plângerea formulată de recurenta P.C. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria AZ nr. 0533425 din 8 iulie 2008, încheiat de intimată. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal mai sus menţionat recurenta-petentă a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2 pct. 4 din Legea nr. 61/1991 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, întrucât, în data de 8 iulie 2008, a fost depistată la apartamentul nr. 34 cu un pahar din sticlă, lovindu-1 la mână pe numitul C.F.G., fară a-i provoca vătămări corporale. Procesul-verbal a fost semnat de un martor asistent. Comunicarea procesului-verbal s-a făcut prin poştă la data de 23 iulie 2008, cu confirmare de primire, în condiţiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001, iar plângerea a fost înregistrată la instanţă la data de 12 februarie 2009, fiind astfel încălcat termenul legal de formulare a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând recursul declarat de petentă împotriva acestei sentinţe, tribunalul a constatat că, practic, acesta nu aduce niciun fel de critică sentinţei recurate şi, în raport de considerentele hotărârii şi de înscrisurile existente în cauză, recursul este nefondat, întrucât concluziile instanţei de fond sunt legale şi temeinice şi sunt rezultatul unei corecte interpretări şi aplicări a legii la situaţia de fapt relevată de actele dosarului.
Faţă de cele menţionate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 31 şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a respins recursul ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate şi din oficiu de instanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi care să afecteze valabilitatea sentinţei recurate.
