Dosar nr. XXXX/297/2015/a3
TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. XX
Şedinţa camerei de consiliu din data de xx.xx.xxxx
Judecător de cameră preliminară:
Grefier:
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani – reprezentat de:
Procuror:
Pe rol se află soluţionarea contestaţiilor formulate de inculpaţii C. P. R. şi M. C. împotriva încheierii din data de xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni.
La apelul nominal, făcut în şedinţa camerei de consiliu, au răspuns contestatorul-inculpat C. P. R., personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu S. A., în substituirea avocatului din oficiu S. I., în baza delegaţiei de substituire pe care o depune la dosar în şedinţă, şi contestatorul-inculpat M. C., personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu P. O., în substituirea avocatului din oficiu S. AU., în baza delegaţiei de substituire pe care o depune la dosar în şedinţă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul în dezbateri asupra contestaţiilor formulate.
Avocatul din oficiu al contestatorului-inculpat M. C. solicită, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea contestaţiei şi desfiinţarea încheierii prin care s-a menţinut arestarea preventivă, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă la acest moment şi nici nu există temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate. Arată că procesul penal se desfăşoară cu inculpatul în stare de libertate şi în mod excepţional în stare de arest, însă această situaţie de excepţie nu există în cauză. Mai învederează faptul că art. 202 Cod procedură penală prevede că arestul preventiv este o măsură de excepţie, necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, însă la acest moment, luni fiind primul termen de judecată la instanţa de fond, inculpatul va solicita să fie judecat în procedura simplificată, deşi până acum atitudinea sa a fost de nerecunoaştere a faptelor. Pentru motivele expuse, solicită admiterea contestaţiei.
Avocatul din oficiu al contestatorului-inculpat C. P. R. solicită admiterea contestaţiei formulată împotriva încheierii Judecătoriei Săveni, întrucât inculpatul susţine că nu a comis faptele pentru care este cercetat, iar la primul termen de judecată partea vătămată îi va recunoaşte în concret pe cei care au fost în noaptea de xx/xx.xx.xxxx la faţa locului. Apreciază că măsura nu este proporţională cu gravitatea situaţiei, mai ales dacă inculpatul nu a săvârşit fapta. Acesta susţine că îşi poate face o apărare mai bună dacă s-ar afla în stare de libertate, urmărirea penală este finalizată, astfel că nu mai subzistă temeiurile pentru a se menţine arestarea preventivă. În conformitate cu dispoziţiile art. 348 raportat la art. 207 alin. 5 Cod procedură penală, solicită revocarea măsurii arestului preventiv şi judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că se impune menţinerea încheierii instanţei de fond şi respingerea contestaţiei ca nefondată, având în vedere gravitatea faptei şi modul de comitere a acesteia, respectiv pe timp de noapte, de către 3 persoane, precizând şi faptul că inculpaţii au un trecut infracţional, chiar dacă nu sunt recidivişti. Învederează faptul că au condamnări la pedepse cu închisoarea, respectiv amendă, au executat o perioadă în detenţie dar aceasta nu a fost suficientă pentru reeducarea lor. Arată că este dată starea de pericol social concret şi solicită respingerea contestaţiilor.
Contestatorul-inculpat M. C. şi contestatorul-inculpat C. P. R., având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord cu cele spuse de avocaţii desemnaţi din oficiu.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Asupra contestaţiei de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin încheierea din data de xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Săveni, în baza disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, cu reţinerea art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea de şedinţă nr. X/UP din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunţată în dos. nr. XXXX/297/2015, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani, menţinută prin încheierea de şedinţă nr. FN din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunţată în dos. prezent, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani, pusă în executare prin MAP nr. X/UP din xx.xx.xxxx, faţă de inculpatul C. P. R. (fiul lui M. şi V., născut la data de xx.xx.xxxx în mun. Botoşani jud. Botoşani, domiciliat în or. Săveni sat Petricani jud. Botoşani, posesor al CI seria XX nr. XXXXXX, CNP-XXXXXXXXXXXXX, muncitor, fără ocupaţie, căsătorit, trei copii minori, studii 6 clase, cu antecedente, nerecidivist), în prezent aflat în Penitenciarul Botoşani, măsură care a fost menţinută.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului C. P. R. având ca obiect revocarea măsurii preventive a arestului preventiv.
În baza disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, cu reţinerea art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea de şedinţă nr. X/UP din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunţată în dos. nr. XXXX/297/2015, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani, menţinută prin încheierea de şedinţă nr. FN din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunţată în dos. prezent, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani, pusă în executare prin MAP nr. X/UP din xx.xx.xxxx, faţă de inculpatul M. C. (fiul lui G. şi V., născut la data de xx.xx.xxxx în or. Săveni jud. Botoşani, domiciliat în or. Săveni jud. Botoşani, posesor al CI seria XX nr. XXXXXX, CNP-XXXXXXXXXXXXX, fără ocupaţie, necăsătorit, studii 12 clase, cu antecedente, nerecidivist), în prezent aflat în Penitenciarul Botoşani, măsură care a fost menţinută.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului M. C. având ca obiect revocarea măsurii preventive a arestului preventiv.
În baza disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, cu reţinerea art. 223 alin. 1 lit. d, alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea de şedinţă nr. X/UP din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunţată în dos. nr. XXXX/297/2015, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani, menţinută prin încheierea de şedinţă nr. FN din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunţată în dos. prezent, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani, pusă în executare prin MAP nr. X/UP din xx.xx.xxxx, faţă de inculpatul B. M. (fiul lui G. G. şi E., născut la data de xx.xx.xxxx în or. Săveni jud. Botoşani, domiciliat în or. Săveni str.X nr. Y bl. Z sc. T ap. U jud. Botoşani, posesor al CI seria XT nr. XXXXXX, CNP-XXXXXXXXXXXXX, fără ocupaţie, necăsătorit, studii 8 clase, cu antecedente, nerecidivist), în prezent aflat în Penitenciarul Botoşani, măsură care a fost menţinută.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului B. M. având ca obiect revocarea măsurii preventive a arestului preventiv.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul din xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, dat în dosarul nr. XXX/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor B. M., M. C. şi C. P. R., pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie calificată” cu reţinerea circumstanţei agravante legale a săvârşirii faptei de trei persoane împreună, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. c, d şi f Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal faţă de inc. B. M..
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de xx/xx.xx.xxxx, în jurul orelor 2300, fiind mascaţi, au pătruns în locuinţa persoanei vătămate M. G. din satul şi com. Vlăsineşti jud. Botoşani, după care au imobilizat-o, au lovit-o şi au ameninţat-o, cerându-i acesteia banii. După ce au căutat bunuri şi bani prin locuinţă, inculpatul B. M. a sustras o butelie pentru aragaz, iar din beciul casei inculpaţii au sustras un bidon cu 5 litri de ţuică. Urmare a loviturilor primite , persoana vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 2 – 3 zile îngrijiri medicale.
Din analiza actelor şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:
Prin încheierea de şedinţă nr. X/UP din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunţată în dos. nr. XXXX/297/2015, judecătorul de drepturi şi libertăţi a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni şi, în baza disp. art. 226 Cod procedură penală, cu referire la disp. art. 202 şi 223 alin. 2 Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor B. M., M. C. şi C. P. R., cercetaţi în dosarul nr. XXX/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „tâlhărie calificată”, prev. şi ped. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. c, d şi f C.pen, cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. a C.pen pentru toţi, şi cu art. 44 alin. 1 C.pen. în privinţa inculpatului B. M. , pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de xx.xx.xxxx şi până la data de 02.07.2015, inclusiv.
Măsura a fost menţinută, în procedura camerei prealabile, prin încheierea de şedinţă nr. FN din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunţată în dos. prezent, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani.
Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive în condiţiile prev. de art. 207 alin. 6 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că această măsură a fost dispusă cu respectarea cerinţelor impuse de dispoziţiile legale, respectiv art. 202 Cod procedură penală, text care la alin. 1 prevede că “măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni”, iar la alin. 3 prevede că “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemeni, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit “o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.
Potrivit principiilor şi cerinţelor consacrate în jurisprudenţa C.E.D.O. privind aplicarea articolului 5 paragraf 3 din convenţie “Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute de articolul 5 § 1 c) din prezentul articol (…) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii a prezentării persoanei în cauză la audiere”
Articolul 5 paragraf 3 din Convenţie conţine două garanţii distincte – principii: obligaţia ca magistratul să se pronunţe asupra legalităţii măsurii preventive – examinarea circumstanţelor care pledează pentru sau împotriva arestării preventive a persoanei; pronunţarea pe baza criteriilor juridice stabilite asupra existenţei motivelor care să justifice măsura şi puterea magistratului de a ordona punerea în libertate a persoanei.
Regula este că judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepţia este privarea de libertate. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege (art. 23 Constituţia României). Un alt principiu al procesului penal de care trebuie să se ţină seama este acela potrivit căruia „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă” (art. 4 Cod procedură penală).
Principiul general că arestarea preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală iar detenţia preventivă nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că se va imputa sau nu din pedeapsă. Curtea a subliniat (în cauza Calmanovici împotriva României):
1) necesitatea identificării aspectelor concrete privind riscul punerii în libertate a unei persoane aflate în stare de arest preventiv;
2) examinarea modalităţilor alternative privării de libertate;
3) gravitatea faptei imputabile persoanei aflată în detenţie nu trebuie să reprezinte unicul criteriu care să conducă la prelungirea/menţinerea arestării preventive.
Conform art. 242 alin. 1 teza I măsura preventivă a arestului se revocă, la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o; nu s-a invocat modalitatea în care au încetat temeiurile arestării, ci doar s-a menţionat că acestea au încetat, solicitare care a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Lăsarea inculpaţilor în libertate ar genera un sentiment de insecuritate în rândul comunităţii şi ar induce percepţia că, în faţa unor conduite de genul celei adoptate de inculpaţi, autorităţile statului nu au o reacţie fermă, menită să înlăture riscul de reiterare a unor conduite asemănătoare – fie de către inculpaţi, fie de către alte persoane care ar considera că pot acţiona într-o manieră asemănătoare, fără ca statul, prin instituţiile abilitate, să reacţioneze proporţional cu gravitatea încălcării produse.
Prin urmare, în baza disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, cu reţinerea art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă faţă de cei trei inculpaţi, măsură care a fost menţinută.
Pentru considerentele anterior expuse, apreciind că temeiurile arestării subzistă, în baza disp. art. 242 alin. 1 teza I Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpaţilor având ca obiect revocarea măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestaţie inculpaţii C. P. R. şi M. C., motivele fiind expuse la termenul de astăzi de apărătorii acestora.
Analizând contestaţiile formulate, prin prisma motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, conform art. 348 alin. 2 Cod procedură penală, în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207.
Art. 207 alin. 6 Cod procedură penală prevede că în tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu.
Astfel, în concret, se impune a se verifica dacă din probele administrate în cauză rezultă că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare şi măsura se impune a fi menţinută.
Ori, din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că în cauză temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se menţin. În speţă, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond, temeiurile care au determinat luarea măsurii nu au încetat şi nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii arestării preventive, care să impună punerea inculpaţilor în libertate.
În condiţiile în care probatoriul administrat în faza de urmărire penală nu a conturat o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere la arestarea preventivă a inculpaţilor şi nu a intervenit vreo modificare a temeiurilor care au stat la baza luării acestei măsuri, în mod corect judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanţe a constatat că se impune menţinerea privării de libertate.
Având în vedere stadiul procesual al cauzei, aflat în procedura de camera preliminară, nu s-au administrat până în prezent probe noi care să contrazică situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, astfel că, deşi inculpaţii continuă să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie, în cauză există suficiente indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că aceştia au săvârşit într-adevăr fapta de care sunt acuzaţi, de tâlhărie calificată, pentru care s-a dispus arestarea lor preventivă şi apoi trimiterea în judecată.
Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei în materie, în acord şi cu practica CEDO, luarea oricărei măsuri preventive (fără a se face distincţie dacă este una privativă de libertate ori una restrictivă de drepturi) trebuie să aibă la bază împrejurări care să justifice prevalenţa acordată interesului public la a cărui protejare se tinde astfel faţă de cea a unui drept individual al persoanei vizate, cu atât mai mult cu cât în favoarea ei este incident şi principiul prezumţiei de nevinovăţie.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanţă a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, insecuritate socială. Pericolul concret pentru ordinea publică este evident mai mare în cazul în care asupra inculpaţilor planează acuzaţia comiterii unor fapte penale cu un grad de pericol social ridicat, astfel cum este cazul în speţa de faţă.
În acelaşi timp, se apreciază că durata arestării preventive a inculpaţilor, în raport de faza procesuală aflată în derulare, se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, aşa cum se desprinde din jurisprudenţa CEDO în materie.
Este adevărat că detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală – nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea necesităţii unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni, dedus din modul de săvârşire al faptei.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi prezintă o gravitate sporită, fapta săvârşită având rezonanţă în rândul opiniei publice şi determinând reacţia negativă a acesteia faţă de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzaţii sunt judecate în stare de libertate. De asemenea aceştia nu sunt la primul contact cu legea penală, ambii inculpaţi având condamnări penale, pedepse ce nu i-au determinat să-şi schimbe comportamentul infracţional.
Prin urmare, există o necesitate reală şi de interes public care, în pofida prezumţiei de nevinovăţie, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală, justificând o detenţie provizorie a inculpaţilor, cel puţin pentru o perioadă de timp.
Având în vedere toate aceste considerente şi împrejurarea că privarea de libertate a inculpaţilor nu a depăşit o durată rezonabilă, prin raportare la natura şi gravitatea activităţii infracţionale, complexitatea cauzei şi celeritatea cu care au acţionat organele judiciare, în mod corect s-a concluzionat că nu sunt date condiţiile pentru înlocuirea arestării preventive.
Prin urmare, măsura arestării preventive a inculpaţilor C. P. R. şi M. C. este legală şi temeinică, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa inferioară în grad apreciind corect că aceasta se impune a fi menţinută pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi prevenirea săvârşirii de noi fapte penale de către inculpaţi şi nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale revocării măsurii arestării preventive sau ale înlocuirii cu altă măsură preventivă, mai uşoară, aşa încât, în baza art. 203 alin. 5, 205 raportat la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate, cu menţinerea încheierii atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii C. P. R., fiul lui M. şi V., născut la data de xx.xx.xxxx1 în mun. Botoşani jud. Botoşani, cu domiciliul în sat Petricani, oraş Săveni, jud. Botoşani, posesor al C.I. seria XT nr. XXXXXX, CNP XXXXXXXXXXXXX şi M. C., fiul lui G. şi V., născut la data de xx.xx.xxxx în oraş Săveni, jud. Botoşani, domiciliat în oraş Săveni, jud. Botoşani, posesor al CI seria XT nr. XXXXXX, CNP-XXXXXXXXXXXXX, împotriva încheierii din data de xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni, pe care o menţine.
Obligă fiecare contestator-inculpat să plătească statului suma de câte 160 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare din contestaţie, din care suma de câte 130 lei, reprezentând onorarii avocaţi oficiu, se avansează Baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, azi, xx.xx.xxxx.
Judecător de cameră preliminară, Grefier,
