JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECTIA PENALĂ
SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 462/2014
Şedinţa publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREŞEDINTE I.S.C
Grefier E.S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti este reprezentat prin procuror M.D.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat B.I. pe parte civilă B.A., având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 alin. 2 şi 4 C.p. )
La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 20.01.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă penală.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti nr. 8316/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 31.07.2013, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.I., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, în modalitatea prevăzută şi pedepsită de art. 184 alin. 2 şi 4 C.pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut în fapt că la data de 06.12.2011, organele de poliţie au fost sesizate cu privire la faptul că în aceeaşi zi, pe str. IC Brătianu din mun. Piteşti, în jurul orei 11.30, s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane. Astfel, conducând autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare X, pe strada IC Brătianu, pe sensul de mers dinspre Târgul din Vale spre Calea Bucureşti, banda a doua, inculpatul B.I. a fost surprins de un pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal, de la dreapta spre stânga. Nemaiputând evita impactul, acesta a acroşat pietonul cu partea dreaptă a autoturismului. În urma accidentului, partea vătămată B.A. a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 100-120 zile îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt expuse prin rechizitoriu s-au reţinut următoarele mijloace de probă: înscrisuri (proces verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului accidentului şi planşe foto, filele 25-27 d.u.p.), declaraţii martori (T.N., B.C. M., S.S.M.D., filele 32-38 d.u.p.), declaraţii învinuit (filele 58-62), expertize (raport de expertiză medico-legală, fila 29 d.u.p., raport de expertiză tehnică judiciară, filele 47-53 d.u.p.), declaraţii parte vătămată (filele 26-27 d.u.p.).
În şedinţa din data de 25.11.2013, inculpatul a solicitat instanţei să dea eficienţă dispoziţiilor art.3201C.p.p., arătând că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei aşa cum a fost ea reţinută prin actul de sesizare şi fiind de acord ca judecata să aibă loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Instanţa a admis cererea.
În cursul cercetării judecătoreşti, în condiţii de contradictorialitate au fost administrate următoarele mijloace de probă privind latura civilă a cauzei: declaraţii de martori (S.S.M.D. şi C.C.), înscrisuri ( supliment expertiză medico-legală nr.543/A6, fila 137, documente ce atestă intervenţiile medicale şi tratamentele urmate de către partea civilă, filele 90-125, 41-79). Aceste mijloace de probă au fost încuviinţate prin încheierile din datele de 30.09.2013 şi 25.11.2013.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine, în fapt, că la data de 06.12.2011, în jurul orei 11.30, conducând autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare X, pe strada IC Brătianu, sensul de mers dinspre Târgul din Vale spre Calea Bucureşti, banda a doua, inculpatul B.I. a acroşat cu partea dreaptă a autovehiculului pe partea vătămată B.A.. La momentul impactului, victima era angajată în traversarea străzii prin zona marcajului pentru pietoni, la o distanţă de 8,15 m faţă de trotuarul din dreapta sensului de mers al autoturismului.
Locul producerii accidentului este dovedit prin procesul verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului accidentului şi planşele foto (filele 25-27 d.u.p.), precum şi prin declaraţiile martorilor T.N., B.C.M. (filele 32-35 d.u.p.). Modalitatea producerii accidentului reiese din declaraţiile coroborate ale învinuitului, ale părţii vătămate, ale martorilor T.N. şi B.C.M. şi din raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 47-53 d.u.p.). Din acelaşi raport de expertiză mai rezultă faptul că în premomentul accidentului, inculpatul conducea cu o viteză sub limita maximă legală, aşa cum a declarat şi inculpatul în cursul urmăririi penale, precum şi faptul că partea vătămată s-a angajat în mod regulamentar în traversarea străzii.
Aşa cum a rezultat din raportul de expertiză medico-legală (fila 29 d.u.p.) partea vătămată B.A a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 100-120 zile îngrijiri medicale.
În consecinţă, din analiza materialului probator şi coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine că prezumţia de nevinovăţie în favoarea inculpatului este răsturnată şi constată că fapta există, constituie infracţiune şi că a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege de către inculpatul B.I..
În drept fapta inculpatului B.I., de a vătăma integritatea corporală a părţii vătămate în urma producerii unui accident de circulaţie, vătămări ce au necesitat pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei este reprezentat de acţiunea inculpatului de a produce o vătămare a integrităţii corporale a părţii vătămate prin lovirea acesteia în urma accidentului produs de inculpat la volanul autoturismului marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare X.
Totodată, se va reţine în sarcina inculpatului varianta agravantă prevăzută de art. 184 alin. 4 C.pen. deoarece vătămarea cauzată părţii vătămate a fost urmarea modalităţii necorespunzătoare prin care inculpatul a condus autoturismul, în sensul în care acesta a circulat fără a acorda atenţia necesară participanţilor la trafic, nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile de carosabil şi nu a reuşit să frâneze în timp util pentru evitarea pietonului, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 35 alin.1 şi art. 56 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Urmarea imediată a faptei constă în producerea unor vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 de zile de îngrijiri medicale, vătămări care i-au diminuat considerabil calitatea vieţii părţii vătămate, cauzându-i dificultăţi de mişcare şi tulburări de natură psihică. Raportul de cauzalitate rezultă din probele administrate.
Sub aspectul laturii subiective fapta inculpatului B.I. a fost săvârşită cu forma de vinovăţie a culpei cu prevedere conform art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a) C.pen. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea unor vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 de zile de îngrijiri medicale, prin nerespectarea dispoziţiilor art. 35 alin.1 şi art.56 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art.135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, şi, deşi nu l-a acceptat, a socotit fără temei că nu se va produce.
Vinovăţia inculpatului fiind dovedită, pe baza probelor administrate, în raport cu fapta care a făcut obiectul judecăţii, instanţa va dispune condamnarea acestuia, iar la proporţionalizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 C.pen.
Potrivit art. 72 C.pen., instanţa, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, va lua în considerare gradul de pericol social mediu al faptei săvârşite prin nerespectarea dispoziţiilor legale, atitudinea cooperantă şi sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, lipsa de antecedente penale a acestuia şi, de asemenea, se va lua în considerare că la săvârşirea faptei partea vătămată nu a avut nicio culpă, fapta fiind comisă din culpa exclusivă a inculpatului. Totodată, se va ţine seama şi de pericolul creat pentru ceilalţi participanţi la trafic, având în vedere că inculpatul a încălcat dispoziţiile ce reglementează circulaţia pe drumurile publice. De asemenea, instanţa va avea în vedere la individualizarea pedepsei şi faptul că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptei, acesta declarând că regretă fapta comisă şi a colaborat cu organele judiciare, ţinând seama şi de limitele reduse cu o treime ale pedepsei potrivit dispoziţiilor art. 3201 C.proc.pen.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea din prezenta cauză este de natură a asigura rolul preventiv, de reeducare şi punitiv al pedepsei, prevăzut de art.52 C.pen.
Văzând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabău şi Pârcălab împotriva României, instanţa consideră că interzicerea unor drepturi din cele prevăzute de art. 64 C.pen., ca pedeapsă accesorie, nu se va face automat, ca urmare a aplicării pedepsei închisorii, ci se va face motivat de circumstanţele concrete ale speţei.
În temeiul art. 71 C. pen., având în vedere gravitatea faptei săvârşite de inculpat, pericolul concret produs de acesta, urmările produse de faptă şi, mai mult, urmările ce s-ar fi putut produce, instanţa urmează a interzice drepturile prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II a si lit. b) C. pen., considerând că inculpatul este nedemn pentru a exercita dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Ca urmare, potrivit art. 71 C. pen. instanţa va aplica pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.
Ţinând seama de cele expuse mai sus, respectiv atitudinea cooperantă a inculpatului, lipsa de antecedente penale, regretul sincer faţă de fapta săvârşită şi pedeapsa redusă la care va fi condamnat, dar şi faptul că în prezenta cauza i se va aplica inculpatului o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare şi că nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanţa consideră că se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, pe o durată de 3 ani, termen de încercare ce va fi stabilit în condiţiile art. 82 C.pen. Pedeapsa de un an închisoare este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi punitiv fără a fi necesar ca la individualizarea modalităţii de executare să se stabilească executarea acesteia în regim de detenţie, ci este suficient pentru îndreptarea inculpatului să se dispună suspendarea condiţionată a executării.
Instanţa va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 alin. 1 şi 84 C.pen. privind cauzele care atrag revocarea condiţionată a suspendării pedepsei, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiilor stabilite în sarcina acestuia prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal instanţa va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În privinţa laturii civile, în cauză a fost citat în calitate de asigurator S.C. Asigurarea-Reasigurare ASTRA S.A., în baza poliţei de asigurare RCA seria RO/02/X1/SP nr.006623688.
Partea vătămată B.A. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale (filele 26-27 d.u.p.), precizând sumele de 3000 euro daune materiale şi 100 000 euro daune morale la termenul de judecată din data de 30.09.2013(fila 16). Prin concluziile scrise depuse la termenul din 27.01.2013 partea civilă şi-a modificat pretenţiile formulate, solicitând obligarea inculpatului împreună cu asigurătorul S.C. Asigurarea-Reasigurare ASTRA S.A. la 3.000 euro daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cheltuieli cu medicamente conform reţetelor, cost investigaţii, cheltuieli pentru ajutorul dat de altcineva trei luni în gospodărie şi 150.000 euro daune morale.
În temeiul art. 1357 C.civ., pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui prejudiciu cert şi nereparat încă, fapta ilicită, vinovăţia, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită.
În speţă se constată îndeplinirea condiţiilor cumulative ale răspunderii delictuale, respectiv există un prejudiciu produs părţii civile prin săvârşirea faptei ce constă în suferinţa fizică şi psihică cauzată prin accidentul auto produs şi prin cheltuielile ocazionate de necesitatea restabilirii stării de sănătate a părţii civile, fapta ilicită este vătămarea corporală săvârşită din culpă de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptă este evidentă şi dovedită, având în vedere că în urma acestei fapte a rezultat suferinţa victimei, şi, totodată, vinovăţia inculpatului cu privire la faptă, vinovăţie demonstrată prin cele arătate mai sus.
Instanţa mai reţine că în ceea ce priveşte daunele materiale potrivit art. 62 din C.proc.pen., este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte latura ei civilă, pe bază de probe. Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabileşte de către instanţă pe bază de apreciere, existenţa daunelor materiale şi a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Instanţa ţine cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracţiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul
Conform raportului de expertiză medico-legală (fila 29 d.u.p) şi suplimentului de expertiză medico-legală nr.543/A6 (fila 137) partea civilă a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 120 zile îngrijiri medicale. Conform documentelor ce atestă intervenţiile medicale şi tratamentele urmate de către partea civilă (filele 90-125, 41-79) împreună cu facturile aferente acestora (filele 109-125), aceasta a făcut dovada unui prejudiciu material de cca. 1000 euro. La acesta se mai adaugă sumele necesare pentru plata unui ajutor în gospodărie, cheltuielile pentru deplasarea la medicii specialişti aşa cum rezultă din declaraţia martorului C.C. şi contravaloarea hainelor şi accesoriilor distruse prin accident, fapt dovedit prin depoziţia martorei S.S.M.D..
Faţă de probele depuse la dosarul cauzei, instanţa consideră dovedită suma de 3000 euro, reprezentând daune materiale, sumă pe care urmează să o acorde părţii civile.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de către partea civilă se observă că acestea reprezintă o compensaţie materială pentru suferinţele fizice şi psihice cauzate acesteia în urma infracţiunii săvârşite. Evaluarea prejudiciului moral nu presupune o echivalenţă matematică a valorilor încălcate prin fapta ilicită, ci analiza tuturor împrejurărilor cauzei, a modului de acţiune şi a consecinţelor.
În aprecierea cuantumului daunelor morale, în considerarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmează a fi avute în vedere „consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi, nu îmbogăţirea fără just temei”.
Un alt principiu ce trebuie avut în vedere este cel al echităţii, principiu folosit de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile sale în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul suferit, satisfacţie rezultată dintr-o analiză a împrejurărilor cauzei în ceea ce priveşte gravitatea încălcării normelor Convenţiei, raportată la principiul echităţii (Moldovan si alţii c. Romaniei). Însăşi modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciilor suferite de victimele încălcărilor Convenţiei folosită de Curte arată inexistenţa unor criterii bine stabilite în ceea ce priveşte suma ce se acordă cu titlu de despăgubire. Noţiunea de satisfacţie echitabilă şi principiu al echităţii trimit la faptul că aprecierea daunelor nu se poate face decât prin raportare la împrejurările de fapt ale speţei şi la analiza tuturor elementelor şi statuând în echitate, fără a se putea ajunge la acordarea unor sume exagerat de mari.
Pentru acordarea daunelor morale în cazul infracţiunilor contra integrităţii corporale şi sănătăţii se va ţine seama de suferinţele fizice şi morale, susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia. Suferinţa părţii civile este incontestabilă, aceasta rămânând cu o dificultate permanentă în efectuarea sarcinilor fizice de zi cu zi, cu atât mai mult cu cât, dată fiind înaintarea în vârstă, acest disconfort nu se va diminua. Totuşi, cuantumul despăgubirilor solicitate este vădit disproporţionat având în vedere că scopul acestora este să repare neajunsurile suferite în urma săvârşirii faptei şi să ajute partea civilă în depăşirea evenimentului nefericit de care a avut parte. Este necesar ca la stabilirea sumei ce va fi atribuită cu acest titlu trebuie să se ţină seama şi de nivelul general de trai al societăţii şi condiţiile concrete socio-economice de la momentul acordării.
Instanţa apreciază că vătămările suferite de partea civilă în urma săvârşirii faptei, constând în leziuni ce au necesitat 120 zile de îngrijiri medicale, nu pot fi cuantificate într-o sumă de bani deoarece o sumă de bani nu poate reface total starea de sănătate a părţii civile.
Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere faptul că daunele morale nu trebuie să reprezinte un motiv de îmbogăţire nejustificată. Pentru a putea stabili cuantumul despăgubirilor se va ţine seama de suferinţele fizice, cauzate de durerile provocate în urma leziunilor suferite, de suferinţele psihice provocate de tratamentele medicale la care a fost supusă partea civilă şi de faptul că aceasta va trebui să-şi continue viaţa cu o dificultate fizică, astfel încât se vor stabili în sarcina inculpatului daune morale în cuantum de 35.000 euro, ca reprezentând o justă satisfacţie pentru prejudiciul suferit.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 346 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. 3 C. proc. pen. şi la art. 998-999 C.civ., instanţa va admite în parte acţiunea civilă a părţii B.A., şi va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei 3000 euro, cu titlu de daune materiale şi la plata sumei de 35.000 euro, cu titlu de daune morale.
La data producerii accidentului inculpatul era asigurat în baza poliţei de asigurare RCA seria RO/02/X1/SP, nr.006623688, emisă de asiguratorul S.C. Asigurarea-Reasigurare ASTRA S.A.
În temeiul art. 49 din legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în Romania „asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil”, iar conform art.55 din acelaşi act normativ „despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite.” Calitatea în care va fi citată în cauza penală societatea de asigurări a fost stabilită prin Decizia 1/2005 a ÎCCJ. Din această decizie rezultă că: „în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din C.civ., a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995”, iar „prin Legea nr. 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societăţii de asigurare în calitate de “asigurător de răspundere civilă”, în procesul penal.
Faţă de cele expuse mai sus, în baza raportului de asigurare existent în virtutea poliţei RCA seria RO/02/X1/SP, nr.006623688 încheiat de asiguratul inculpat , acesta are dreptul ca asiguratorul să plătească în locul său sumele la care acesta a fost obligat cu titlu de daune civile ca urmare a vătămării corporale a părţii civile.
Potrivit Ordinului CSA 14/2011 „ documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisa, asigură despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispoziţiile legislaţiei privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs.” Pentru a interveni obligaţia de plată a asiguratorului este necesar să se stabilească o obligaţie de plată în sarcina asiguratului cu scopul de a-l despăgubi pe cel păgubit. Ulterior stabilirii unei obligaţii de plată în sarcina asiguratului se va constata că în temeiul poliţei de asigurare şi a dispoziţiilor legale din materia asigurărilor de răspundere civilă devine incidentă obligaţia de plată a asigurătorului.
În lumina celor stabilite mai sus, potrivit art. 49-55 din Legea nr.136/1995, instanţa va constata că despăgubirile ce vor fi acordate părţii civile vor fi achitate de către S.C. Asigurarea-Reasigurare ASTRA S.A. în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limita sumei de 3.500.000 euro stabilită prin Ordinul CSA 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În baza art. 191 C.p.p., instanţa va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 1000 lei, dintre care suma de 900 lei în faza de urmărire penală, constituite din 800 lei onorariu expert (fila 55 d.u.p.), două onorarii în cuantum de 63 lei expert SML Argeş (fila 29 d.u.p., fila 137).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Condamnă pe inculpatul B.I., la pedeapsa de:
– 1an închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cp în cond. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cpp.
În temeiul art. 81 Cp dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în temeiul art. 82 Cp fixează termen de încercare de 3 ani.
Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cp.
În temeiul art. 71 Cp interzice inculpatului dr. prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cp, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cp suspendă executarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
În temeiul art. 14 Cpp comb. cu art. 346 Cpp şi art. 998-999 C civ., art. 49 şi 54 din legea nr. 136/1995 obligă în solidar pe inculpat şi asigurătorul SC Asigurare Reasigurare Astra SA- Sucursala Piteşti, cu sediul în Piteşti, str. Republicii, nr.60, jud. Argeş, să-i plătească părţii civile B.A.sumele de:
– 3.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile, suma echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii efective.
– 35.000 Euro cu titlu de daune morale, echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii efective.
În temeiul art. 191 Cpp obligă pe inculpat la 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, dintre care 900 lei în faza de urmărire penală.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Februarie 2014.
Preşedinte,
I.S.C
Grefier,
E.S.
