DREPT PROCESUAL PENAL .Înlocuire masura preventiva
– masura arestarii preventive
– masura arestarii la domiciliu
– înlocuire masura preventiva
– art. 202 Cod procedura penala
– art. 207 alin. 6 Cod procedura penala
– art. 242 Cod procedura penala
– art. 221 Cod procedura penala
– art. 223 Cod procedura penala
Existenta unor motive plauzibile de a banui ca o persoana ar fi comis o infractiune poate justifica initial detentia însa, dupa o anumita perioada de timp ea nu mai este suficienta, fiind necesare alte motive care sa justifice continuarea privarii de libertate a unei persoane.
Încheiere camera de consiliu din data de 21 ianuarie 2015 în dosar 490/35/P/2014
Asupra verificarii din oficiu a legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, judecatorul de camera preliminara a constatat ca:
Inculpatul P. V. C. a fost trimis în judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie, înregistrat la aceasta instanta la data de 19 decembrie 2014 pentru savârsirea infractiunilor de luare de mita, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 Cod penal, rap. la art. 7 alin. l lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Cod penal; santaj, fapta prev. si ped. de art. 207 alin. l din Cod penal, cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Cod penal; instigare la efectuarea unei prelevari atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico-legala prev. de art. 47 din Cod penal rap. la art. 156 din Legea nr. 95/2006 republicata, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Cod penal, abuz în serviciu conform art. 13 din Legea nr. 78/2000 modificata, cu referire la art. 297 alin. 1 din Cod penal, cu aplic. art. 5 din Cod penal; distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. 1 si 3 din Cod penal, cu aplic. art. 5 din Cod penal; favorizarea faptuitorului, prev. de art. 269 alin. 1 din Cod penal, cu aplic. art. 5 din Cod penal; abuz în serviciu, conf. art. 13 din Legea nr. 78/2000 modificata, cu referire la art. 297 alin. 1 din Cod penal, cu aplic. art. 5 din Cod penal; distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. 1 si 3 din Cod penal, cu aplic. art. 5 din Cod penal; favorizarea faptuitorului, prev. de art. 269 alin. 1 din Cod penal, cu aplic. art. 5 din Codul penal totul cu aplic. art. 38 alin. 1 si 2 Cod penal; trafic de influenta prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 din Cod penal, rap. la art. 7 alin. l, lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din Cod penal; abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea 78/2000, cu referire la art.297 alin. l din Cod penal, cu aplic. art. 5 din Cod penal; distrugere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. l si 3 din C pen. cu aplic. art. 5 din Cod penal; favorizarea faptuitorului, prev. de art. 269 alin. 1 din Cod penal, cu aplic. art. 5 din Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 si 2 din Codul penal.
În fapt s-a retinut ca:
– în perioada anilor 2013 – 2014, a constrâns-o pe numita L. M. prin amenintarea acesteia cu o serie de grave repercusiuni la care s-ar supune în cazul în care nu i-ar remite suma de 7.700 lei, reprezentând diferenta de bani ramasa nerestituita dintr-un împrumut acordat anterior. În realizarea continutului infractiunii, inculpatul a uzat de calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lânga Tribunalul B., precum si de relatiile pe care le are cu institutii de control de pe raza judetului, fapt ce a creat si accentuat starea de temere a persoanei vatamate; în perioada care a urmat, firma a partinând persoanei vatamate a fost controlata în repetate rânduri, fiind aplicate si sanctiuni contraventionale.
– în perioada 2011 – septembrie 2013, inculpatul P. V. a primit de la denuntatorul E. D. diferite foloase necuvenite, constând în principal, în plata periodica (de circa 2 – 3 ori pe luna) a unor sume de bani cuprinse între 500 si 1.500 euro. De asemenea, martorul E. D. i-a construit si amenajat numitului P. V.-C., pe cheltuiala sa, un teren de tenis de câmp si i-a asigurat si alte foloase, cum ar fi plata unor bilete de avion, cazari la hotel, precum si a unor servicii sexuale de care a beneficiat magistratul. Valoarea totala a foloaselor necuvenite pe care P. V.-C. le-a primit de la martorul E. D. este de circa 50.000 euro.
În schimbul foloaselor remise, inculpatul P. V. urma sa protejeze activitatea infractionala a numitului E. D. si sa nu îsi îndeplineasca atributiile de serviciu ce decurgeau din functia detinuta si prevazute în Codul de procedura penala, Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca si propriile reglementari interne, constând în conducerea si coordonarea directa a activitatii de urmarire penala a Parchetului de pe lânga Tribunalul B..
– ca în perioada iunie – septembrie 2009, inculpatul P. V. C., în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lânga Judecatoria O., si-a exercitat în mod defectuos atributiile de serviciu, aducând atingere grava interesului general de înfaptuire a justitiei si implicit intereselor legitime ale Parchetului de pe lânga Tribunalului B. Afectând grav încrederea justitiabililor în aceasta institutie chemata sa aplice legea si sa înfaptuiasca actul de justitie, inculpatul sus mentionat a distrus rechizitoriul din data de 10.06.2009 emis în dosarul cu nr. 7157/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria O., dupa care, în data de 16.09.2009, a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului G. C. P., fara a emite solutie procedurala de infirmare a actului de sesizare a instantei, obtinând în acest mod un folos necuvenit pentru învinuit.
– în perioada iulie 2010 – ianuarie 2011, inculpatul P. V. C., în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lânga Judecatoria O., a distrus rechizitoriul întocmit de procurorul B. A. în dosarul cu nr. 7515/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria O., obtinând în acest mod un folos necuvenit pentru învinuitii H. F., F. F. si I. M. C.
– în cursul lunii aprilie 2014, suspectul P. V. C. l-a determinat pe numitul M. G. C., seful Serviciului de Medicina Legala B., sa efectueze o prelevare de organe într-un caz în care legea interzicea expres acest fapt, cu consecinta compromiterii autopsiei medico-legale.
Potrivit art. 207 alin. 6 Cod procedura penala în tot cursul procedurii de camera preliminara judecatorul de camera preliminara, din oficiu, verifica periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive.
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, masura preventiva se înlocuieste din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 Cod procedura penala.
Art. 202 alin. 1 Cod procedura penala precizeaza ca masurile preventive se dispun daca sunt necesare pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, a împiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savârsirii unei alte infractiuni.
Procedând la verificarea masurii arestarii preventive a inculpatului P. V. si a cererii de înlocuire a masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu formulata în subsidiar de inculpat, prin prisma articolelor mai sus aratate, curtea a retinut urmatoarele:
În speta, inculpatul P. V. C. a fost arestat la data de 09.10.2014 prin încheierea penala nr. 408 data de judecatorul de drepturi si libertati de la Curtea de Apel B., retinându-se ca temei al arestarii preventive dispozitiile art. 223 alin. 2 Cod procedura penala.
Analizând actele si lucrarile dosarului s-a apreciat ca la dosarul cauzei au fost administrate probe din care rezulta în continuare suspiciunea rezonabila ca inculpatul P. V. C. ar fi savârsit infractiunile pentru care a fost trimis în judecata, sens în care pot fi retinute declaratiile martorilor E. D., E. M. I., E. V. V., E. F. D., U. L., L. A. L., C. M., S. G. I., B. A. A., L. D., L. A. O., A. C. M. si I. T. I., chitante fiscale, avize de însotire a marfii, adresa T., procese verbale de redare a unor înregistrari ambientale sau convorbiri telefonice.
Referitor la criticile vizând nelegalitatea administrarii unora din probele mai sus aratate curtea a apreciat ca în acest moment procesual nu pot fi analizate, urmând ca acestea sa fie verificate în cadrul procedurii în camera preliminara, care, potrivit art. 342 Cod procedura penala are ca obiect verificarea, dupa trimiterea în judecata, a competentei si a legalitatii sesizarii instantei, precum si verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala.
Verificând potrivit art. 207 din Codul de procedura penala, legalitatea si temeinicia masurii arestului preventiv dispusa fata de inculpat, judecatorul de camera preliminara astfel învestit verifica, pe lânga îndeplinirea cumulativa a conditiilor pentru luarea masurilor preventive, si daca sunt probe sau indicii temeinice ca învinuitul ori inculpatul a savârsit o fapta prevazuta de legea penala.
Astfel, formularea din textul art. 202 alin. 1 din Codul de procedura penala „[…] daca exista probe sau indicii temeinice […]” obliga judecatorul sa verifice existenta ori inexistenta probelor sau a indiciilor temeinice în sensul definit de art. 97 din Codul de procedura penala.
Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savârsit-o si la cunoasterea împrejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Prin urmare este evident ca judecatorul de camera preliminara verifica doar existenta ori inexistenta probelor, fara a verifica si legalitatea administrarii acestora, cu atât mai mult cu cât masura arestarii preventive poate fi dispusa si în situatia în care se constata existenta doar a unor indicii temeinice, art. 202 Cod procedura penala folosind expresia ,,probe sau indicii temeinice”.
Indiciul este o împrejurare de fapt care nu are valoare probatorie proprie, dar care, prin coroborare cu alte împrejurari semnalizeaza ca persoana fata de care se efectueaza o procedura penala ar fi savârsit fapta.
Indicii temeinice exista atunci când din examinarea atenta a unor date existente în cauza, se desprinde presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza o procedura penala a savârsit cu adevarat o fapta ce ar atrage o sanctiune penala. Indiciile trebuie sa fie un multiplu, cu surse independente si totodata serioase, fara sa contina pure generalitati.
Astfel, în faza detentiei provizorii, existenta motivelor plauzibile de a crede ca inculpatul este autorul faptelor reprezinta un motiv suficient pentru o plasare în detentie, iar probele care ar putea da nastere unei banuieli legitime nu trebuie sa fie de acelasi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.
Este îndeplinita în continuare si conditia prevazuta de art. 223 Cod procedura penala referitoare la cuantumul pedepsei cerut de lege pentru a se putea dispune o masura preventiva, faptele de coruptie retinute în sarcina inculpatului fiind sanctionate cu pedeapsa închisorii de 5 ani.
Referitor la necesitatea mentinerii masurii arestarii preventive pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. 1 Cod procedura penala, curtea a apreciat ca mentinerea masurii arestarii preventive dispusa fata de inculpatul P. C. nu mai este necesara pentru realizarea acestuia, plasarea inculpatului în arest la domiciliu fiind suficienta.
Dispozitiile art. 223 alin. 2 Cod procedura penala arata ca masura arestului preventiv se dispune în situatia în care, pe baza analizei gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care provine, a antecedentelor penale si a altor împrejurari privind persoana acestuia se constata ca privarea de libertate este necesara pentru înlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Coroborând dispozitiile legale mai sus retinute, curtea a apreciat ca, la data la care a fost dispusa masura arestarii preventive, în mod corect s-a apreciat ca sunt întrunite cerintele art. 202 Cod procedura penala, existând suspiciunea rezonabila privind savârsirea de catre inculpat a unor fapte ce se înscriu în sfera ilicitului penal, starea de pericol pentru ordinea publica putând fi înlaturata doar prin privarea de libertate a acestuia.
În cauza Tomasi c. Frantei/1992 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca persistenta motivelor plauzibile de a banui ca o persoana privata de libertate ar fi comis o infractiune este o conditie sine qua non a regularitatii mentinerii în detentie. O banuiala puternica privind comiterea de catre inculpat a unor infractiuni grave poate justifica initial detentia, însa, dupa o anumita perioada de timp ea nu mai este suficienta, fiind necesare alte motive care sa justifice continuarea privarii de libertate a unei persoane – cauza Garinguec c. Frantei/2006.
În aceste conditii, un aspect important al supravegherii judiciare este controlul periodic în care instantele decid daca arestarea preventiva este în continuare justificata, revenind autoritatilor sarcina de a supune arestarea unui control judiciar la intervale regulate si scurte – cauza Aasenov si altii c. Bulgariei/1996, sens în care Codul de procedura penala a prevazut obligatia verificarii periodice a masurilor preventive, dar nu mai târziu de 30 de zile.
Procedând la evaluarea împrejurarilor concrete ale cauzei judecatorul de camera preliminara constata ca urmarirea penala a fost finalizata în cauza, probele au fost administrate în totalitate de catre procuror, instanta de judecata a fost sesizata cu rechizitoriu, în prezent aflându-se în procedura de camera preliminara.
Totodata, s-a constatat ca aceasta este o cauza complexa, împrejurare ce a determinat admiterea cererii formulate de aparatorul inculpatului privind prelungirea termenului acordat initial de judecatorul de camera preliminara pentru formularea exceptiilor prevazute de art. 344 alin. 2 Cod procedura penala, împrejurare care temporizeaza într-o oarecare masura judecarea urgenta a cauzei.
Referitor la buna desfasurare a procesului penal s-a apreciat ca la dosarul cauzei nu exista nicio proba sau indiciu din care sa rezulte ca inculpatul ar intentiona sa realizeze vreo activitate de natura sa împiedice buna desfasurare a procesului penal.
În conditiile în care inculpatul pledeaza nevinovat, interesul major al lamuririi complete si într-un termen rezonabil a cauzei a partine acestuia.
De altfel, în urma analizei tuturor împrejurarilor din prezenta cauza s-a constatat ca nu exista elemente care sa genereze suspiciunea ca inculpatul ar avea intentia sa se sustraga de la judecarea cauzei.
În acest sens este de retinut ca inculpatul s-a prezentat de buna voie la sediul DNA, initial la Serviciul Teritorial O., la data de 02.10.2014, iar ulterior la data de 09.10.2014 la B., la sediul structurii centrale, acesta dând declaratii în cauza.
Totodata, s-a constatat ca propunerea de arestare preventiva a inculpatului a fost formulata la o saptamâna de la data primei chemari a inculpatului în fata organelor de urmarire penala, timp în care inculpatul a înteles sa se conformeze chemarii acestora pentru data de 09.10.2014, când a si fost arestat preventiv, neexistând vreo dovada ca ar fi încercat sa se sustraga.
Împrejurarea ca inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor nu poate fi retinuta împotriva acestuia întrucât ar aduce atingere prezumtiei de nevinovatie de care se bucura acesta, cu atât mai mult cu cât, tacerea sau nerecunoasterea vinovatiei nu poate produce consecinte negative asupra acestuia.
Mentinerea masurii arestului preventiv nu este necesara nici pentru împiedicarea inculpatului sa comita alte infractiuni, la dosarul cauzei neexistând nicio proba sau indiciu ca acesta ar avea pe viitor un comportament infractional.
Prin urmare, s-a apreciat ca inculpatul P. V. C. a avut, pâna în prezent o conduita procesuala corecta, fara a exista probe sau indicii din care sa rezulte vreo intentie frauduloasa din partea acestuia.
Judecatorul de camera preliminara a apreciat totodata ca plasarea în arest la domiciliu a inculpatului nu poate constitui un pericol pentru ordinea publica pentru motivele aratate mai sus.
La aprecierea pericolului concret pe care l-ar prezenta plasarea inculpatului în arest la domiciliu s-au avut în vedere si argumentele referitoare la circumstantele personale ale acestuia, retinând ca acesta este absolvent de studii superioare, are în întretinere un copil minor, iar anterior cercetarii sale în cauza a fost procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul B., institutie pe care a si condus-o, fiind perceput în mod pozitiv în societate.
Calitatea de procuror a inculpatului confera, într-adevar o gravitate sporita unora din infractiunile retinute în sarcina sa, reflectata si în modalitatea mai aspra de sanctionare a acestora, însa ea nu poate fi retinuta ca determinând un pericol concret mai ridicat pentru ordinea publica, cu atât mai mult cu cât, în prezent acesta a fost suspendat din aceasta functie.
În consecinta, apreciind ca plasarea inculpatului P. V. C. în arest la domiciliu este suficienta pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. 1 Cod procedura penala, curtea a admis cererea formulata de inculpatul P. V. C. si, în consecinta, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedura penala raportat la art. 220 Cod procedura penala a înlocuit masura arestarii preventive dispusa fata de inculpat cu masura arestului la domiciliu pe o durata de 30 zile.
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedura penala a obligat inculpatul P. V. C. sa nu paraseasca imobilul unde locuieste, situat în comuna S., sat H., nr. xx/Y, judetul B., fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza.
În baza art. 221 alin. 2 Cod procedura penala, pe durata arestului la domiciliu inculpatul va avea urmatoarele obligatii: sa se prezinte în fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de câte ori este chemat; sa nu comunice cu inculpatii M. G. C., domiciliat în O., str. E. I. S., nr. x, bloc YYx, ap. xx, D. F. A., domiciliat în sat D., precum si cu martorii indicati în rechizitoriu.
În baza art. 221 alin. 4 Cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatului ca, în caz de încalcare cu rea credinta a masurii sau a obligatiilor ce îi revin, masura arestului la domiciliu poate fi înlocuita cu masura arestarii preventive.
S-a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului P. V. C., de sub puterea mandatului de arestare preventiva emis în baza încheierii penale nr. 408/9.10.2014 de Curtea de Apel B., daca nu este arestat în alte cauze.
În baza art. 221 alin. 8 Cod procedura penala s-a dispus comunicarea copiei încheierii de îndata inculpatului, I.P.J. B., Serviciului Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor S. si Politiei Române de Frontiera.
