Operator de date cu caracter personal nr.5695
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI-JUDEŢUL VÂLCEA
—
ÎNCHEIERE
Camera de consiliu din 20 Septembrie 2010
Completul constituit din:
PREŞEDINTE : O. S.
GREFIER: E. A.
Pe rol este soluţionarea cererii de reexaminare a taxei de timbru formulată de petentul P. M., domiciliat în D., str. T. V., nr.463, jud. V.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu a lipsit petentul P.M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
?????
INSTANŢA
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23.06.2010 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr.2916/223/2009, petentul P.M. a formulat cerere de reexaminare privind modul de stabilire a taxei de timbru dată în încheierea de şedinţă din data de 16.06.2010, în dosarul nr.2283/223/20.05.2009.
În motivare acesta a menţionat că în şedinţa din data de 16.06.2010 i s-a pus în vedere să achite suma de 4980 lei stabilită în raport de conţinutul cererii de suplimentare a masei partajabile precizată la fila 181 din dosarul respectiv.
Arată petentul că încheierea este dată cu încălcarea legii deoarece cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 20.05.2009, înainte de modificarea privind majorarea taxelor de timbru, iar cererile ulterioare se timbrează potrivit acţiunii principale, în conformitate cu prevederile art.10 din Legea nr.146/1997. potrivit Constituţiei României, art.139, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege; în cauză, apariţia OUG nr.212/04.12.2008 încalcă art.139 precum şi art.115 al.4 şi 6 din Constituţie potrivit cărora Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, motiv pentru care nu se întrevede situaţia extraordinară. De asemenea, susţine petentul că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, ordonanţele de guvern care nu au fost aprobate de parlament şi promulgate de preşedintele României în termen de 6 luni, devin nule. În cazul OUG nr.212 a fost emisă la data de 04.12.2008 şi promulgată de preşedinte în data de 07.07.2009, deci peste termenul de 6 luni. Mai arată petentul că, întrucât legiuitorul şi-a dat seama de faptul că există riscul apariţiei unor condamnări ale statului la CEDO, a iniţiat un proiect care urmăreşte evitarea încălcării prevederilor art.6 din CEDO. Apreciază petentul că întrucât taxa fixată depăşeşte posibilităţile sale materiale, se impune admiterea cererii.
Analizând cererea formulată prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate instanţa urmează să o respingă având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea formulată la data de 20.05.2009 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr.2283/223/2009, reclamantul P. M. a chemat în judecată pe pârâta P.V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei.
La data de 27.04.2010 reclamantul a formulat cerere de suplimentare a masei partajabile, prin care a solicitat introducerea în masa bunurilor de partajat a mai multor bunuri omise prin acţiunea principală şi cererea reconvenţională.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16.06.2010, instanţa a pus în vedere reclamantului să timbreze cererea de suplimentare a masei partajabile cu suma de 5678,07 lei şi timbru judiciar de 5 lei, calculată la valoarea de 189.269 lei.
Instanţa reţine că, deşi la data introducerii acţiunii, taxa de timbru aferentă cererilor de partaj avea un cuantum fix, anume 19 lei, urmare a modificărilor survenite prin intrarea în vigoare a OUG nr.212/2008, taxa de timbru reprezintă 3% din valoarea masei partajabile, reglementare aplicabilă inclusiv cererilor noi formulate, de suplimentare a masei partajabile, formulate în cadrul aceluiaşi dosar.
Soluţia se impune întrucât, potrivit prevederilor exprese ale art. 44 al.2 din Normele metodologice pentru aplicarea legii, în situaţia în care acţiunea sau cererea a fost introdusă în justiţie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se stabilesc în raport cu legea nouă în cazul plusului de pretenţii solicitat ulterior intrării în vigoare a acesteia. Reglementarea este logică şi în concordanţă cu principiul aplicării imediate a legii civile noi, cererile ulterioare, vizând pretenţii noi, fiind supuse, în mod evident, legii în vigoare sub aspectul timbrajului.
Nici criticile aduse de către petent cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor OUG nr.212/2008, prin raportare la art.139, art.115 al.4 şi 6 din Constituţie nu sunt de natură a conduce la adoptarea unei soluţii contrare.
Prin prevederile art.146 din Constituţie şi, în dezvoltarea acestora, prin dispoziţiile Legii nr.47/1992, au fost prevăzute atribuţiile , între care şi cele ce vizează controlul de constituţionalitate al legilor şi ordonanţelor în vigoare. Or, în cauză, instanţa nu constată existenţa unei decizii a Curţii prin care prevederile cu relevanţă în cauză să fi fost declarate neconstituţionale. Cum instanţa de drept comun nu are atribuţii în acest sens, criticile aduse de către petent cu privire la acest aspect sunt lipsite de relevanţă.
Prin Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative a fost prevăzută procedura privitoare la elaborarea ordonanţelor de urgenţă, motivarea necorespunzătoare a urgenţei în cuprinsul ordonanţei constituind motiv de neconstituţionalitate a acesteia şi, prin urmare, în raport şi de cele învederate mai sus, argumentele aduse de către petent în sensul că nu se întrevede situaţia extraordinară care să justifice adoptarea OUG nr.212/2008 urmează a fi înlăturate.
Criticile petentului cu privire la modul de adoptare şi intrare în vigoare a ordonanţei sunt lipsite de fundament juridic.
Sub acest aspect instanţa reţine că, până la data de 29 octombrie 2003, în România, intrarea în vigoare a normelor juridice cuprinse într-un act normativ (lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului etc.) avea loc la data publicării acestora în “Monitorul Oficial al României”, Partea I, sau la o dată ulterioară cuprinsă în textul actului normativ. După această dată, României introduce, prin art. 78, o nouă regulă, potrivit căreia “Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”.
Publicarea legii în “Monitorul Oficial al României” se face în virtutea decretului Preşedintelui României de promulgare a legii. Decretul nu are nici un efect direct asupra intrării în vigoare a legii, el fiind doar actul prin care şeful statului constată că procedura legislativă a luat sfârşit, legea este adoptată cu respectarea procedurii constituţionale şi se instituie obligaţia publicării legii în “Monitorul Oficial al României”, Partea I. Ca atare, data intrării în vigoare a legii nu rezultă din decretul prezidenţial de promulgare, soluţie pe care încearcă să o inducă petentul, ci din cuprinsul legii sau din aplicarea dispoziţiilor constituţionale.
Art. 115 alin. 5 al Constituţiei menţionează procedura de adoptare a ordonanţei. În cazul acestora însă, având în vedere că sunt justificate pe plan constituţional de existenţa unei situaţii a cărei reglementare nu poate fi amânată, intrarea în vigoare este derogatorie de la prevederile art.78, în sensul că ea operează de la data publicării în “Monitorul Oficial al României”, după ce aceasta a fost depusă la Camera Parlamentului, care este prima competentă să examineze ordonanţa de urgenţă.
Prin urmare, “nulitatea” la care face referire petentul în cerere este lipsită de temei legal, critica urmând a fi înlăturată.
Proiectul de act normativ invocat de către petent este lipsit de relevanţă juridică la acest moment, iar posibilităţile materiale reduse ale acestuia de achitare a taxei de timbru justificau, în măsura în care se verificau, urmarea unei proceduri diferite.
În cauza Weisssman împotriva României, Curtea EDO a amintit că ea nu a exclus niciodată posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unei restricţii financiare în accesul unei persoane la justiţie; însă, cu toată marja de apreciere de care dispune Statul în materie, Curtea a subliniat că o limitare a accesului la justiţie nu se împacă cu art. 6 § 1, decât dacă ea tinde către un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.
Totodată, ţinând cont de principiul conform căruia Convenţia are scopul de a proteja drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective, Curtea a reiterat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor unui caz dat, înţelegând aici şi solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii prin care restricţia în chestiune îi este impusă, sunt factori de care trebuie ţinut cont pentru a determina faptul dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie, sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care accesul la justiţie s-a găsit atins în esenţa lui.
În acord cu practica Curţii şi în vederea transpunerii Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie, la data de 21.04.2008 a fost adoptată OUG nr.51, care a instituit procedura acordării ajutorului public judiciar în materie civilă, pe care petentul nu a înţeles să o urmeze.
Pentru toate motivele de fapt şi de drept reţinute, instanţa urmează să respingă cererea de reexaminare a taxei de timbru ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge cererea de reexaminare a taxei de timbru privitoare la modul de stabilire a taxei de timbru prin încheierea de şedinţă din data de 16.06.2010, în cadrul dosarului nr.2283/223/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Drăgăşani, formulată de petentul P.M. domiciliat în D., str. T. V., nr., jud. V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Dată în Camera de Consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi, 20.09.2010.
Preşedinte, Grefier,
Red.O.S./22.09.2010
Tehnored.AE/3 ex.
