Posibilitatea instanţei de a reduce onorariul avocaţial – art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.


DOMENIUL: Litigii cu profesioniştii. Drept procesual civil.
Posibilitatea instanţei de a reduce onorariul avocaţial – art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.

Curtea apreciază că instanţa de judecată are puterea de a reduce în temeiul acestui articol onorariile avocaţilor, atunci când aceste sume sunt pretinse de către partea care a câştigat procesul cu titlu de cheltuieli de judecată. Această prerogativă nu reprezintă o imixtiune a instanţei în raportul juridic dintre avocat şi clientul său, ci presupune doar reducerea sumei pe care partea adversă, care a pierdut procesul, terţ faţă de acest raport juridic, o va suporta în final cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 274 alin. 3 C.proc.civ., reducerea onorariului avocaţial se poate realiza însă doar atunci când acesta are un cuantum nerezonabil faţă de importanţa obiectului pricinii, complexitatea acesteia şi munca prestată de avocat.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1950 din 24.11.2014)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 03.07.2012 sub nr.25610/3/2012, reclamantul C.C.D. a chemat în judecată pe pârâta C C & E E Llc – reprezentanţa România solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor în cuantum de 100.000 Euro, cu titlu de daune morală, cerere perimată prin sentinţa civilă nr. 2816/2014.
Pentru a concluziona în acest sens, prima instanţă a reţinut că, prin încheierea din data de 21.01.2013 instanţa a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă,  având în vedere că reclamantul nu a s-a conformat dispoziţiilor încheierii de şedinţă din data de 12.11.2012, respectiv nu a indicat sediul şi datele de identificare ale pârâtei C C & E E A K F T şi nici nu s-a prezentat la grefa instanţei, după depunerea precizărilor menţionate, în vederea ridicării citaţiei pentru pârâta C C & E E A K F T Reprezentanţa în România.
Din oficiu, la data de 28.02.2014, instanţa  a dispus repunerea cauzei pe rol, în vederea discutării incidentului procedural al perimării.
Potrivit dispoziţiilor art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an.
În cauză, ultimul act de procedura îndeplinit a fost la data de 21.01.2013, dată de la care cauza a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, reclamantul nemaistăruind în judecarea cauzei. Instanţa a mai reţinut că împotriva încheierii de suspendare nu a fost declarată calea de atac a recursului şi nici nu s-a solicitat repunerea cauzei pe rol de către niciuna dintre părţi.
În consecinţă, având în vedere cele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art.248-254 Cod procedura civilă, având în vedere şi dispoziţiile art.223 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, Tribunalul a constatat perimarea cererii.
Cu privire la cererea accesorie având ca obiect  obligarea reclamantului la plata sumei de 8.059,5 Euro, din  care suma de 7.884 Euro onorariu avocaţial, instanţa a constatat că aceasta este vădit disproporţionat în raport de valoarea obiectului cauzei, de natura acestuia şi de activitatea concretă desfăşurată de reprezentantul convenţional al pârâtei,
Într-adevăr, potrivit art. 274 alin.3 Cod procedură civilă „instanţa are dreptul să micşoreze sau să mărească onorariile avocaţilor când constată motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 Euro reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru avariile la autoturismul Chevrolet, achiziţionat de acesta la 19.03.2008, cu preţul de 14.352 Euro.
Ulterior, prin cererea precizatoare (fila 58) reclamantul a aratat că suma de 100.000 Euro reprezintă daune morale şi nu materiale cum a indicat iniţial în cererea de chemare în judecată.
Contrar celor susţinute în cerere de obligare la cheltuieli de judecată, din înscrisurile dosarului a  rezultat că activitatea a constat în redactarea întâmpinării (filele 42-50) în care s-au invocat excepţii şi unele apărări de fond, asigurându-se reprezentarea pârâtei la cele trei termene acordate de instanţă.
Prin urmare munca desfăşurată de avocat nu justifică acordarea întregii sume de 7.884 Euro cu titlu  de onorariu avocaţial, motiv pentru care se va reduce la suma de 5.000 Euro,  la care reclamantul va fi obligat.
Se justifică obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă şi în această ipoteză, în care a intervenit incidentul procedural al perimării, conform  art. 248 Cod procedură civilă, care are ca efect stingerea procesului în faza în care se găseşte, sancţionând pasivitatea reclamantului în calitatea sa de titular al acţiunii.
Împotriva sentinţei civile nr. 2816/02.06.2014 a declarat în termen legal recurs C.C.D., prin care a solicitat  modificarea hotărârii Tribunalului Bucureşti în sensul diminuării cheltuielilor de judecata la care a fost obligat reclamantul/recurent, respectiv reducerea cheltuielilor de judecata cu privire la cuantumul onorariului de avocat angajat de paratul intimat., precum şi suspendarea executării hotărârii pana la judecarea prezentului recurs in temeiul dispoziţiilor art. 300 alin. 2 Cod de procedura civila de la 1865.
În motivare se arată că, la data de 03.07.2012, a introdus la Tribunal Bucureşti cererea de chemare in judecata impotriva C C & E E Llc – Reprezentanta România, prin care a solicitat plata despăgubirilor in cuantum de 100.000 euro, suma ce reprezenta valoarea despăgubirilor survenite prin ruperea ansamblului de susţinere a grupului motopropulsor al autovehiculului inmatriculat cu nr. IS-24-MAE.
In cauza, instanţa a stabilit primul termen de judecata la data de 01.10.2012, cand a fost amânata cauza pentru a fi precizata acţiunea in sensul lămuririi calităţii procesuale a lui C.C.D. Următorul termen de judecata a fost stabilit la data de 12.11.2012, cand cauza a fost amânata pentru lipsa de procedura.
La ultimul termen fixat in cauza la data de 21.01.2013, instanţa a dispus suspendarea cauzei si a respins cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulata de apărătorul reclamantului. Reclamantul, prin apărător, nu a stăruit in continuarea soluţionării cauzei, având in vedere starea materiala precara a acestuia, dar si problemele de sănătate apărute ulterior depunerii cererii, probleme ce stăruie si in prezent.
La data de 02.06.2014, instanţa, din oficiu, a pus in discuţia pârtilor perimarea cauzei. La acelaşi termen, instanţa a constatat cauza perimata si a obligat pe subsemnatul reclamant la plata sumei de 5.000 Euro cu titlu de cheltuieli de judecata.
Fata de acest aspect, învederează faptul  ca recursul subsemnatului vizează strict partea de cheltuieli de judecata care vizează onorariul de avocat, care, in opinia sa,este exagerat de mare fata de natura si complexitatea pricinii.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade in pretenţii va fi obligata Ia cerere sa plătească cheltuieli de judecata. Totodată, dispoziţiile art. 274 alin.3 C. proc. civ., prevăd ca judecătorii au dreptul sa mărească sau sa micşoreze onorariile avocaţilor potrivit cu cele prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Totodată, solicita a lua act de faptul ca onorariile de avocat sunt stabilite avandu-se in vedere unele criterii, nedovedite de parte. Aşadar, menţionează ca in Statutul profesiei de avocat este prevăzut la art.127 sunt prevăzute o serie de criterii pentru stabilirea onorariului de avocat. Astfel, la alin.2 se prevede ca” (2) Onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului.”
Totodată alin (3) prevede ca “Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activităţii cerute de client;natura, noutatea şi dificultatea cazului; importanţa intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigaţii suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului; conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului;avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat;situaţia financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante.”
Fata de aspectele menţionate, se apreciază  ca apărătorul paratei nu a făcut dovada indeplinirii decât in parte a criteriilor de mai sus, iar suma acordata drept despăgubiri, sub aspectele invocate, o consideră nerezonabila.
Fata de acestea, subliniază ca a fost admisa excepţia perimării la cel de al patrulea termen stabilit in cauza, chestiunile discutate la termenele anterioare neridicand in niciun mod probleme cu un grad mare de dificultate care sa fi solicitat paratei, prin apărător, o munca dificila si/sau un studiu elaborat, astfel că onorariul de avocat este nejustificat prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activităţii depuse de avocaţii paratei.
Fata de aspectele invocate, considera ca onorariul avocatului angajat de parata este exagerat si efortul avocatului in susţinerea cauzei si complexitatea acesteia fiind reduse, iar problemele ivite cu soluţionarea procesului fiind inexistente, conform incheierilor pronunţate de instanţa in cauza, motiv pentru care solicită instanţei de recurs sa procedeze la diminuarea cheltuielilor de judecata prin reducerea cuantumului avocatului angajat de parata in cauza, si stabilirea unui cuantum rezonabil de despăgubire.
In ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării hotărârii,consideră ca este  îndreptăţit să solicite suspendarea efectelor sentinţei tribunalului, prin aceasta evitând producerea unor consecinţe deosebit de grave asupra patrimoniului propriu.
Asupra cererii de suspendare, Curtea reţine că, pentru a opri desăvârşirea operaţiilor de executare silită, când este în curs de cercetare legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti în calea de atac a recursului, legea a creat posibilitatea suspendării executării silite, suspendare posibilă şi în cazul hotărârilor executorii de drept. Întrucât instanţa a reţinut cauza spre soluţionare la data de 24.11.2014, odată cu dezbaterea cererii de suspendare având în vedere termenul până la care se produc efectele suspendării formulate în condiţiile art. 300 alin.2 C. proc. civ., urmează a respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 2816/02.06.2014  formulată de către recurentul Ciofu Cristian.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele :
Obiectul recursului îl formează exclusiv soluţia cu privire la cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care cererea formulată de aceasta, având ca obiect pretenţii, în cuantum de 100.000 euro, a fost perimată.
Astfel cum a susţinut intimata, cheltuielile de judecată efectuate de aceasta se ridică la suma de 7884 euro, reprezentând onorariul de avocat.
Prin dispozitivul sentinţei recurate, reclamantul  a fost obligat la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de onorariu avocat, Tribunalul făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ. 1865 referitor la reducerea onorariilor avocaţilor în procesul civil.
Contrar celor susţinute de intimată, Curtea apreciază că instanţa de judecată are puterea de a reduce în temeiul acestui articol onorariile avocaţilor, atunci când aceste sume sunt pretinse de către partea care a câştigat procesul cu titlu de cheltuieli de judecată. Această prerogativă nu reprezintă o imixtiune a instanţei în raportul juridic dintre avocat şi clientul său, ci presupune doar reducerea sumei pe care partea adversă, care a pierdut procesul, terţ faţă de acest raport juridic, o va suporta în final cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 274 alin. 3 C.proc.civ., reducerea onorariului avocaţial se poate realiza însă doar atunci când acesta are un cuantum nerezonabil faţă de importanţa obiectului pricinii, complexitatea acesteia şi munca prestată de avocat.
În cauza de faţă, obiectul cauzei îl reprezintă obligarea intimatei la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând daune morale, cauzate de dezmembrarea autoturismului marca Chevrolet. Munca prestată de societatea de avocaţi angajată în cauză de către intimată este dovedită de redactarea întâmpinării, precum şi de prezenţa avocatului la termenele de judecată din 12.11.2012, 21.01.2013, 02.06.2014.
În ceea ce priveşte cererea intimatei de a se dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.884 euro, reprezentând contravaloarea onorariului avocaţial, motivat de valoarea obiectului cererii de chemare în judecat, Curtea constată că aceasta este disproporţionat de mare faţă de natura, complexitatea cauzei deduse judecăţii şi activităţii efective a apărătorilor pe parcursul procesului civil. Astfel, simpla raportare la valoarea obiectului cererii de chemare in judecată, nu poate conduce la obligarea recurentei la plata unor cheltuieli de judecată într-un cuantum atât de ridicat în condiţiile în care munca îndeplinită de către reprezentantul convenţional al intimatei s-a redus doar  la întocmirea întâmpinării şi la prezenţa în sala de judecată, activitatea de judecată reducându-se doar la comunicarea actelor între părţi, iar cauza nefiind soluţionată pe fond, ci perimată.
Pentru aceste motive, apreciind că atât onorariul avocaţial în cuantum de7.884 euro solicitat de către intimat, cât şi cel acordat de către prima instanţă, în valoare de 5.000 euro este nepotrivit de mare pentru complexitatea cauzei deduse judecăţii, raportat şi la  modalitatea concretă de soluţionare a acesteia, Curtea    a admis recursul şi a modificat sentinţa recurată în sensul că a obligat recurentul la plata către intimatul pârât a sumei de 500 euro.