Capacitate procesuală de folosinţă.Primării.
Deşi, în contract apare denumirea de „Primăria comunei S”, voinţa internă a părţilor trebuie interpretată în sensul că încheierea contractului s-a efectuat în fapt între unitatea-administrativ teritorială, reprezentată de primar şi prestator.
Deşi, în contract apare denumirea de „Primăria comunei S”, voinţa internă a părţilor trebuie interpretată în sensul că încheierea contractului s-a efectuat în fapt între unitatea-administrativ teritorială, reprezentată de primar şi prestator.
Această concluzie se impune având în vedere următoarele:
Această concluzie se impune având în vedere următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, “comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale”.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, “comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale”.
Art. 21 din aceeaşi lege dispune la alin.1 că “unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu”, acestea “sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii”.
Art. 21 din aceeaşi lege dispune la alin.1 că “unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu”, acestea “sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii”.
Conform alin.2 al art. 21 din lege, “în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean”.
Conform alin.2 al art. 21 din lege, “în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean”.
De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede că “primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie”.
De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede că “primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie”.
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială, în speţă comuna S, are personalitate juridică şi poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentată de către Primarul comunei.
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială, în speţă comuna S, are personalitate juridică şi poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentată de către Primarul comunei.
Primăria unităţii administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structură funcţională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
Primăria unităţii administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structură funcţională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
Se deduce că primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 41 alin.1 Cod procedură civilă “orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
Se deduce că primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 41 alin.1 Cod procedură civilă “orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
Sentinţa nr. 2183/2011din 09 Noiembrie 2011 Secţia Comercială Tribunalul Vâlcea
La data de 29.07.2011 Primăria comunei S a formulat cerere în anulare împotriva sentinţei nr.1446/22.06.2011 a Tribunalului Vâlcea în contradictoriu cu C ST şi creditoare SC L SRL.
În motivare s-a arătat că prin sentinţa sus-menţionată debitoarea a fost obligată la plata sumei de 123.550,35 lei cu titlu de pretenţii băneşti, pretenţii ce derivă din contracte de prestări servicii transport.
S-a subliniat că Primăria nu are personalitate juridică, astfel că ea nu poate sta în judecată neavând calitate procesuală pasivă, iar pe fond se arată că soluţionarea unei astfel de cereri necesita administrarea unui probatoriu complex pe calea dreptului comun, nefiind suficientă existenţa unor acte semnate şi ştampilate de către părţi, mai ales în condiţiile în care această creanţă a fost contestată conform art.9 din OUG nr.119/2007.
Nefiind o creanţă certă, întrucât niciuna dintre facturile fiscale depuse la dosar nefiind acceptată de către beneficiar, iar procesele-verbale de recepţie nu au fost depuse toate în original, procese ce nu fac dovada acceptării la plată a facturilor emise, se solicită admiterea contestaţiei în anulare şi pe fond respingerea cererii formulate de către creditoarea SC L SRL.
Prin Notele scrise depuse la dosar, creditoarea a arătat că prin procesele-verbale de recepţie s-a constata executarea lucrărilor contractate, iar o parte din facturile emise a fost achitată de către debitoare, rămânând un rest de 123.550,35 lei.
În aceste condiţii, preţul lucrărilor executate şi recepţionate, rămas neachitat apare ca o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în sensul art.1 alin.1 din OUG nr.119/2007, astfel că se solicită respingerea cererii în anulare.
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa nr.1446/22.06.2011 a fost admisă cererea de emitere a ordonanţei de plată, aşa cum a fost formulată de creditoarea SC L SRL, cu împotriva debitoarei Primăria Comunei S, judeţul Vâlcea, în sensul că debitoarea a fost somată să plătească creditoarei suma de 123.550,35 lei cu titlu de pretenţii băneşti, în termen de 20 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei ordonanţe, fiind admisă excepţia lipsei calităţii procesule pasive a debitoarei Comuna S, judeţul Vâlcea şi respinsă cererea faţă de debitoarea Comuna S ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în considerente că prin cererea înregistrată sub nr. 4122/90/2010, creditoarea SC L SRL a chemat în judecată debitoarele COMUNA S PRIN PRIMAR şi PRIMĂRIA COMUNEI S, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligate acestea la plata sumei de 123.550,35 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 130/15.12.2008, 145/13.03.2009, 146/13.03.2009, 201/13.05.2009 202/13.05.2009 şi 203/13.05.2009 emise în baza contractelor de servicii nr. 86/87/15.12.2008 şi nr. 18/06.03.2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că în baza contractelor nr. xx/15.12.2008 şi nr. zz/06.03.2009. au prestat servicii pentru debitoare pentru care au fost emise facturile nr. 130/15.12.2008, 145/13.03.2009, 146/13.03.2009, 201/13.05.2009 202/13.05.2009 şi 203/13.05.2009, dintre care unele au fost achitate parţial, rămânând un rest de plată de achitat în sumă 123.550,35 lei.
Deşi a trimis mai multe notificări debitoarelor, demersurile întreprinse au rămas fără nici un rezultat.
Prin întâmpinare debitoarele, au solicitat în principal, pe cale de excepţie respingerea cererii faţă de comuna S, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în ce priveşte Primăria Comunei S ca fiind nefondată.
Cu privire la excepţia invocată, debitoarea Comuna Stoileşti a arătat că potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reclamanta a încheiat contractul cu Primăria Comunei Stoileşti, persoană juridică care nu există.
S-a arătat că întrucât nu a semnat contractul prezentat ca probă de către reclamantă nu poate fi obligată la plata vreunei sume de bani, neavând calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a menţionat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 al. 1 din OUG nr. 119/2007, în sensul că pretinsa creanţă nu este certă, lichidă şi nici exigibilă, întrucât în contract preţul nu este stabilit, iar facturile prezentate nu sunt însuşite, semnate şi parafate de către instituţie, nefiind acceptate la plată.
S-a mai arătat că în ce priveşte lucrările ce se pretind că au fost executate potrivit contractelor, nu există procese-verbale de recepţie.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de debitoarea Comuna Stoileşti, instanţa a constat că este întemeiată pentru următoarele:
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă), şi pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În speţă, contractele nr. xx din 03.12.2008, nr. zz din 03.12.2008 şi nr. yy din 06.03.2009 au fost încheiate între reclamanta SC L SRL şi Primăria Comunei S reprezentată de primar. Întrucât parte contractantă este Primăria Comunei S reprezentată de primar şi nu Comuna Stoileşti, această din urmă instituţie nefiind parte în raportul juridic contractual, nu are nici drepturi sau obligaţii ce izvorăsc din respectivele contracte.
Prin urmare, nu are nici calitate procesuală pasivă, cererea urmând a fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la susţinerea că Primăria Comunei Stoileşti nu are personalitate juridică, instanţa a reţinut că această instituţie, reprezentată de primar, este parte în raportul juridic contractual, având astfel drepturi şi obligaţii ce izvorăsc din aceste contracte.
Pe fond, s-a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că între debitoar, în calitate de beneficiar, şi creditoarea SC L SRL, în calitate de executant, s-a încheiat contractul nr. xx din 03.12.2008, prin care executantul s-a obligat să efectueze lucrări de reprofilare, amenajare, încărcare, cilindrare drumuri comunale şi săteşti pentru beneficiar, iar acesta s-a obligat să plătească preţul pentru efectuarea lucrărilor în sumă de 38.200 lei, la care se adaugă TVA 7258 lei.
Contractul a fost semnat şi ştampilat de ambele părţi contractante.
Contractul a fost semnat şi ştampilat de ambele părţi contractante.
Contractul a fost semnat şi ştampilat de ambele părţi contractante.
Prin actul adiţional nr. tt din data de 29.12.2008 la contractul nr. xx din 03.12.2008, părţile au convenit suplimentarea prestărilor de servicii cu suma de 19.000 lei fără TVA, ce reprezintă prestări servicii cu utilaje.
Actul adiţional a fost semnat şi ştampilat de ambele părţi contractante
Actul adiţional a fost semnat şi ştampilat de ambele părţi contractante
Între debitoare, în calitate de achizitor, şi creditoarea SC L SRL, în calitate de executant, s-a încheiat contractul nr. zz din 03.12.2008, prin care executantul s-a obligat să transporte material pietros pentru achizitor, iar acesta s-a obligat să plătească preţul pentru serviciile prestate în sumă de 35.464,20 lei, la care se adaugă TVA 6738,19 lei.
Prin actul adiţional nr. pp din data de 29.12.2008 la contractul nr. zz din 03.12.2008, părţile au convenit suplimentarea prestărilor de servicii cu suma de 17.500 lei fără TVA, ce reprezintă transport cu autobasculantă materiale agregate minerale.
Potrivit procesului-verbal de recepţie, s-a făcut recepţia lucrărilor privind transport material pietros conform contractului nr. cc din 03.12.2008 şi s-a constat că lucrările executate sunt corespunzător clauzelor şi se recepţionează.
Între debitoarea Primăria Comunei S, în calitate de achizitor, şi creditoarea SC L SRL, în calitate de prestator, s-a încheiat contractul nr. yy din 06.03.2009, de execuţie lucrare de transport material pietros calcaros şi agregate, prin care prestatorul s-a obligat să presteze transport material pietros de la B, şi calcaros de la B, inclusiv agregate de la S încărcare, pentru achizitor, iar acesta s-a obligat să plătească preţul pentru serviciile prestate.
La punctul 5 din contract s-a prevăzut că preţul practicat de prestator pentru aceste lucrări este conform ofertei.
Potrivit procesului-verbal de recepţie nr. 1974 din 04.07.2009, s-a făcut recepţia lucrărilor privind transport material pietros calcaros şi agregate conform contractului nr. 18 din 06.03.2009 şi s-a constat că lucrările executate sunt corespunzător clauzelor şi se recepţionează.
Creditoarea, în baza contractelor menţionate, a prestat servicii pentru debitoare, pentru care au fost emise facturile nr. 130/15.12.2008, 145/13.03.2009, 146/13.03.2009, 201/13.05.2009 202/13.05.2009 şi 203/13.05.2009, dintre care unele au fost achitate parţial, rămânând un rest de plată de achitat în sumă 123.550,35 lei.
Acest debit nu a fost achitat de debitoare, deşi a fost notificată în repetate rânduri, demersurile întreprinse rămânând însă fără nici un rezultat.
Instanţa a invocat prevederile art.1 alin 1 din OUG nr.119/2007, conform cărora „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.”
În speţă, creanţa în cuantum de 123.550, 35 lei reprezentând contravaloarea lucrări, a fost considerată de către instanţă ca îndeplinind condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat anterior, în sensul că are caracter cert, lichid şi exigibil.
De asemenea, s-a reţinut că această creanţă a fost acceptată la plată de către debitoare prin semnarea contractelor şi actelor adiţionale, precum şi prin plata parţială a facturilor.
Faptul că facturile emise potrivit contractelor nu sunt semnate de debitoare, nu a fost considerat de instanţă ca o neînsuşire, din moment ce cele trei contracte au fost semnate şi ştampilate de ambele părţi, iar debitoarea a şi achitat parte din suma datorată.
Faţă de cele menţionate şi având în vedere dispoziţiile art.1 alin.1 din OUG nr.119/2007 instanţa a admis cererea, în sensul menţionat anterior.
În cadrul cererii în anulare, instanţa a analizat cu prioritate excepţia invocată de debitoarea Primăria comunei S, potrivit dispoziţiilor art.137 alin.1) Cod procedură civilă, potrivit cărora „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
În fapt, prin invocare faptului că ne aflăm în prezenţa unei persoane fără personalitate juridică ne aflăm în prezenţa excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei comunei Stoileşti, excepţie întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
În primul rând, trebuie interpretate clauzele contractuale cuprinse în Contractele de servicii, în care părţi contractante apar Primăria comunei S, reprezentată de primarul comunei O M, în calitate de achizitor şi creditoarea SC L SRL, în calitate de prestator.
Din cele arătate, reiese că este întemeiată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei comunei S, deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitate de folosinţă a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a analiza cererea în anulare pe fond raportat la partea contractantă Comuna S.
